Cu-o floare nu se face primăvară – spune o vorbă din popor.
Dar eu spun că, totuși, se face. Se face primăvară mai mult cu fiecare floare. Și cu fiecare floare de gând. Și dacă ne împodobim sufletele cu gânduri frumoase, luminoase, înfloritoare de iubire, putem aduce noi mai degrabă primăvara. O primăvară duhovnicească. O primăvară lină, care dezgheață inimile prin pocăință și bunăvoință. De venirea acestei primăveri să ne îngrijim și să ne bucurăm și noi.
Asa e, Parinte,
o Primavara duhovniceasca ne trebuie tuturor, dar cu nadejde in Domnul. Frumos ghiocel, alb și delicat ca sufletele noastre.
Multumesc
ApreciazăApreciază
Multumim pentru ganduri, parinte. Sunt incurajatoare!
Dar cand sufletul e sloi, nu prea poti sa-l dezgheti singur. E nevoie si de celalalt, aproapele, care sa te vada ca esti infrigurat si sa vrea sa-ti intinda o mana.
ApreciazăApreciază
Eu cred ca mana ne-o intinde Domnul, ca odinioara lui Petru care se scufunda! Atunci cand sunt singura/ cand aproapele nu stie sa imi intinda o mana, tot ce mai astept este ajutorul de la Domnul si de la Preacurata Maica Sa. „Ajutorului omenesc nu ne incredinta pe noi… ” spunem in Paraclisul Maicii Domnului.
Sa ne vedem la usa raiului si de acolo sa strigam catre Nascatoarea de Dumnezeu sa ne trimita mana de ajutor!
ApreciazăApreciază
DOAR,”….dacă ne împodobim sufletele cu gănduri luminoase,înfloritoare de iubire….”,nu putem rămăne nepăsători și impasibili față de semeni.Acest exercițiu învăț să-l fac și eu acum,urăndu-vă tuturor:”La multe primăveri în afară și una netrecătoare înăuntru!”Urarea nu-mi aparține,tocmai am comis un plagiat.Sper să nu ajung la”închisoare”.Am vrut doar ca și alții să se bucure de ea.Nu doar eu.Promit,că este primul și ultimul plagiat pe care-l săvărșesc!Promit….
ApreciazăApreciază