Un frate a rugat pe avva Arsenie ca sa auda cuvant de la el. Si i-a zis lui batranul : pe cat iti este cu putinta, nevoieste-te, ca lucrarea ta cea dinlauntru sa fie dupa Dumnezeu si sa biruiasca patimile cele dinafara.
*
Zis-a iarasi : de vom cauta pe Dumnezeu, Se va arata noua si de-L vom tine pe El, va ramane cu noi.
*
Avva Daniil zicea, ca l-a chemat intr-o zi avva Arsenie si i-a zis : odihneste pe parintele tau, ca dupa ce va merge catre Domnul, sa se roage pentru tine si iti va fi tie bine.
*
Se mai spunea, ca in toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san pentru a-si sterge lacrimile care picau din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a adormit, lacrimand, a zis: fericit esti, avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Ca acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu plange.