Agonisindu-și merinde pentru veșnicie timp de aproape 81 ani (29 iunie 1929 – 10 martie 2010), Părintele nostru profesor Dumitru Popescu și-a săvârșit viața la capătul unei îndelungate suferințe (câteva luni la pat, cu dializă). Deși duhul îi era plin de râvnă, trupul neputincios, iată, l-a oprit din a-și încheia mărturisirea prin cartea ”Teologie și misiune” care venea în completarea ultimelor cărți ”Apologetica rațional-duhovnicească a Ortodoxiei” și ”Teologie și viață”. Spunea Părintele profesor că ”nu e important doar să cunoști despre Dumnezeu (cum susține apologetica rațională apuseană), ci să-L trăiești pe Dumnezeu în viața ta”.
Mi-aduc aminte cu bucurie de cursurile de dogmatică pline de dinamism susținute de Părintele Dumitru Popescu care, după ce ne prezenta lecția, clar, sintetic și sistematic, ne provoca la dialog cu cuvintele: ”Daa. Până acum am vorbit eu și voi m-ați ascultat. De-acum, eu vreau să vă ascult pe voi, să văd ce ați înțeles…”. Și-așa cursul devenea colocvial, un adevărat brain-storming cu rodnice dezbateri și ciocniri de argumente care se încheiau cu concluzia biruitoare a Părintelui profesor în două-trei fraze care recapitulau întreaga lecție.
Frumoase erau, de asemenea, și momentele de la începutul fiecărei zile de curs, pe la orele 7:45, când, în holul Facultății de Teologie, după rugăciunea ”Împărate ceresc”, Părintele Dumitru ne vorbea 3-4 minute despre Evanghelia zilei, sau despre importanța misiunii preoților și teologilor în lumea de azi, sau despre deosebirile între deismul occidental, panteismul oriental și panenteismul ortodox bazat pe energiile divine necreate, sau despre alte probleme ale încleștării dintre spiritualitatea ortodoxă și secularizare… Ne încuraja și ne responsabiliza totodată cu cuvintele: ”Voi sunteți lumina lumii. Voi sunteți sarea pământului.”.
Îi purtăm vie amintirea chipului său impunător, falnic, cu ochii aceia ageri și pătrunzători, dar și cu zâmbetul cald și luminos cu care mai presăra curgerea expunerii învățăturii dogmatice de la cursuri, sau din dialogurile personale de pe hol, ori chiar de la examene…
Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos să-l ierte, să-l odihnească și să-l pomenească împreună cu Sfinții în Împărăția Sa.
*
Alte repere din viața și opera Părintelui profesor Dumitru Popescu se pot citi pe site-urile următoare:
http://www.basilica.ro/ro/stiri/parintele_prof_acad_univ_dr_dumitru_popescu_a_trecut_la_domnul.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1188;1;35182;0;Parintele-Dumitru-Popescu-a-trecut-la-Domnul.html
Pingback: Memento « Areopagitus
Cred că fiecărui om cunoscut ori necunoscut,care pleacă dintre noi,merită fie și-n gănd,să-i urăm:”călătorie feerică,în cerul scăpărănd de stele”!Dumnezeu să-l odihnească.
ApreciazăApreciază