Nu a fost așa de reușită datorită unor asocieri și suprapuneri deloc fericite.
Încercăm să găsim înregistrarea, dar trebuie să facem câteva observații:
– nu toate afirmațiile ”specialiștilor” în psihologie-psihiatrie sunt corecte și potrivite cu cugetul creștin-ortodox;
– trăirile călugărilor orientali și cele ale creștinilor care se roagă nu au prea multe în comun, nici chiar la nivelul creierului care lucrează diferit atunci când
1. îți stingi orice dorință de a trăi, de a gândi, de a te angaja personal și responsabil în relațiile cu Dumnezeu, cu semenii și lumea (ca în idolatriile orientale), și
2. dorești să iubești și să cunoști cu toată ființa (nu numai cu mintea sau creierul) pe Dumnezeu, pe semeni și lumea, angajându-te responsabil în procesul sfințirii proprii (ca în credința creștină);
– bucuria trăirii prezenței lui Hristos în inima, în cugetul și în trupul omului ”scapă” aparatelor de cuantificat fiziologic experiențele mistice;
– fiziologia creierului nu poate urmări experiența sufletului sub razele harului dumnezeiesc, și nu e un criteriu corect să evaluezi trăirea ”religioasă” a cuiva după cum îi ”merge” creierul, sau o parte din el, sau neuronii la nivel electric; savanților, geniilor, le ”sclipește creierul”, dar ateismul sau credința lor în Dumnezeu (și aici care Dumnezeu?) nu se dovedește prin asta; pescarii și păstorii plini de sfințenie au devenit adevărații ”luminători ai lumii” de la Pogorârea Duhului Sfânt în lume;
– există și boli organice ale creierului, dar există și tulburări, care se pot agrava în timp din lenea omului, produse de diavolii care ”vatămă și schimbă mintea omenească” (Molitfelnic, Rugăciunea a 4-a a Sfântului Ioan Gură de Aur);
– există tratamentul medical-psihologic de reintegrare a pacientului într-un metabolism natural-social-spiritual firesc, dar există și lucrarea harului Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos care depășește toate rețetele și toți algoritmii de vindecare;
– mai există încă multe lipsuri inclusiv ale articolului de față…
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 
Despre ce va fi emisiunea ? O să vorbiţi şi dumneavoastră ?
ApreciazăApreciază
Da, despre creier, bolile psihice, spiritualitate și religie…
ApreciazăApreciază
A-l propovădui pe Dumnezeu cu mijloacele ştiinţei, poate că este o cale… dar emisiunea vorbeşte doar despre efectul benefic al gândului bun asupra propriei minţi şi a celor din jur. Din păcate, mintea noastră interferează şi cu radiaţiile celor care ne înjură. Într-o zi, o femeie mi-a bătut la uşă şi mi-a cerut de pomană. I-am dat mai mult decât aveam pregătit, chiar lucruri pe care le-aş mai fi păstrat. Chiar landoul copilului, în care aş mai fi putut creşte unul, dacă ar fi dat Dumnezeu. Dar ea tot nu a fost mulţumită, a mai cerut şi aşternuturi. Atunci m-am înfuriat şi i-am spus să plece. Nu aveam de unde să-i dau. Am să mai vin doamnă, m-a ameninţat ea, lăsându-mi timp de gândire. Să nu mai vii niciodată, i-am spus. A doua zi, călcând pe scara unde stătuse ea, am lunecat şi mi-am luxat piciorul. E drept că mi s-a vindecat neaşteptat de uşor, dar am fost uimită de marea putere a gândului rău, pe care îl receptăm chiar de la cel căruia tocmai i-am făcut binele.
Uneori, intensitatea cu care un om oarecare ne doreşte răul ne istoveşte bucuria de a trăi. Cum să ne apărăm de toxicitatea unui asemenea gând, părinte? Căci şi acesta ne afectează imunitatea, ne otrăveşte viaţa, uneori ne ia chiar bucuria rugăciunii.
Cu toată dragostea,
Elena Frandeş
ApreciazăApreciază
Stiam ca este dovedit stiintific ca atunci cand facem semnul Sfintei Cruci ne incarcam cu energie pozitiva, dar emisiunea aceasta a venit cu mult mai multe informatii.
Este regretabil ca astfel de emisiuni se difuzeaza la ore la care majoritatea oamenilor moderni nu sunt in fata televizorului…
Este foarte bine ca oamenii de stiinta au inceput sa realizeze cat de importanta este legatura omului, bolnav sau nu, cu Dumnezeu.
Daca doctorii ar recomanda pacientilor pe langa tratamentul medicamentos si tratamentul spiritual cred ca spitalele de psihiatrie ar avea mai putini pacienti. Trebuie doar sa cerem ajutorul lui Dumnezeu.
O persoana draga mie dupa ce a avut un grav accident rutier, ramasese cu niste afectiuni psihice grave. Dupa cativa ani de participat saptamanal la Sfantul Maslu a ajuns sa nu mai ia nici un medicament si sa fie un om absolut normal, in ciuda faptului ca medicii nu credeau ca exista remediu pentru boala ei.
Cine poate fi cel mai bun doctor daca nu chiar Creatorul?!
ApreciazăApreciază
Acest articol a aparut in categoria Monitor Ortodox de pe http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/03/monitor-ortodox-de-prin-bloguri-adunate.html
ApreciazăApreciază
Cunosc un baiat care a fost ofiter de politie si, dupa ce a inceput sa studieze Scripturile si „s-a pocait”, a luat-o razna. A fost diagnosticat cu Schizofrenie, cu delir mistico-religios. Familia i-a ascuns toate bibliile deoarece, cum incepe sa citeasca(mai ales din VT. De mai multe ori mi-a pus camera web si l-am vazut cand este posedat.
Cred ca majoritatea bolnavilor psihici au dereglari pe planul sexual. Datorita faptului ca nu traiesc corect la acest nivel, incep sa devieze. Daca abstinenta este buna pentru unii, care isi sublimeaza potentialul si il alchimizeaza, transformandu-l in iubire catre semeni sau catre Dumnezeu, in cazul altora este distrugatoare. Acest lucru este valabil pentru toata lumea. Cum nu toti suntem facuti pentru viata de familie, nu toti suntem facuti pentru manastire. Sa acceptam asa cum suntem!
ApreciazăApreciază
Crestinul(e)2010 vorbesti de „sublimare si alchimizare a potentialului…”(!?)…cam tot asa ca….Gregorian Bivolaru (la cursurile de Tantra-yoga), caci cine nu se „plia” la „spirala fericirii”- anuale – de la Costinesti – era „indemnat” la….ce spui dumneata – mai sus. E drept si ca, multi dintre schizofrenicii – „produsi” – instantaneu – de ilustra „procedura” au ajuns in …nirvana (sinucigandu-se). Si au fost cel putin cateva…zeci.
Iata (mai jos) o marturie – pertinenta – despre abstinenta:
„Dumnezeu nu ne-a adus la viaţă pentru chin şi plăceri efemere, ci pentru a ne împărtăşi de Bucuria Lui de a fi. Viaţa creştinului viu este ascunsă chiar şi pentru el în Dumnezeu, nici chiar el nu înţelege raţional cum a devenit imposibilul posibil.
Toţi cei care duc o viaţă curată primesc de la Dumnezeu, în mod simţit, ceva atât de bun încât strădania de a dobândi şi păstra harul (asceza) devine o bucurie, iar sărmana plăcere senzuală adusă de păcat devine jalnică şi demnă de dispreţuit. Abstinenţa nu este decât calea (la început strâmtă) prin care obţinem acel Ceva pe care îl pierdem prin păcat.
Restul sunt vorbe goale, fiori trecători şi multă suferinţă şi angoasă.” (Maica Siluana)
ApreciazăApreciază
O putem urmari undeva pe internet emisiunea ?
Doamne ajuta !
ApreciazăApreciază
Cine a citit cărțile dr.C-tin D-tru Dulcan iși dă lesne seama că cochetează cu filozofiile orientale. În opinia d-lui,Hristos e un alt profet, un alt fenomen. Atât. Nimic mai mult. Mă miră însă părinte Mihail, că dv.nu le-ați citit. ”Inteligența materiei”, e o carte de referință. Și nici”surprins”nu mai erați… Felicitări pentru emisiune. Și pentru artcol. Sunt oportune precizările dv. Altfel, s-ar fi creat o oarecare confuzie. Doamne ajută!
ApreciazăApreciază
Emisiunea a fost foarte interesanta.
Stiti cumva unde se poate revedea inregistrarea?
ApreciazăApreciază
ceva interesant http://spiritliber.forumer.ro/medicina-f38/cele-mai-cool-afectiuni-psihice-t777.htm
ApreciazăApreciază
Daca studiem cu atentie scrierile misticilor crestini , gasim remedii referitoare la victoria deplina pe care o putem avea asupra bolilor psihice( de fapt, stari inferioare de constiinta, pe care noi de multe ori le generam printr-o atractie morbida pe care o avem fata de tristete, pesimism, apatie, inertie etc)
Sfantul IOAN AL CRUCII spune : ” Poruncea Dumnezeu ca altarul unde urmau sa se faca jertfele sa fie gol pe dinauntru”, pentru ca astfel sufletul sa priceapa cat de golit de toate lucrurile il doreste Dumnezeu. Iar un mistic german in chip si mai energic, exprima aceasta indepartare a atentiei de lucruri „Eu m-am deznascut”. Insusi Sfantul IOAN spune extrem de frumos : „Eu nu pazesc nici o turma” , nu imi mai pastrez nici o preocupare, „vidandu-mi” complet mintea.
Odata ce din minte au fost indepartate toate lucrurile, misticul spune il are pe Dumnezeu in fata, ca s-a umplut de Dumnezeu. De aceea vorbeste MEISTER ECKHART de „pustia cea tacuta a lui Dumnezeu”, iar Sfantul IOAN AL CRUCII de „noaptea intunecoasa a sufletului”, intunecoasa, dar, paradoxal, plina de lumina, atat de plina , incat, avand numai aceasta lumina, lumina nu intalneste nimic in cale si este bezna, pentru ca sa se adevereasca spusa Sfantului Ap. Pavel : „Nihil habentes et omnia possidentes”(” Nu am nimic si cu toate acestea stapanesc totul”). In alt loc Sfantul IOAN AL CRUCII definetse aceasta stare „le soledad sonora
„.
ApreciazăApreciază
Tot referitor la bolile psihice si remediile oferite de misticii crestini, despre tristete si depresie.
Prima cauza posibila a tristetii sau depresiei este frustrarea de o placere prezenta sau asteptata si, prin urmare, ea reprezinta pierderea unui bun ce satisface simturile noastre, cu alte cuvinte reprezinta frustrarea de obiectul unei dorinte sau nesatisfacerea unei dorinte senzuale. Profilaxia si terapeutica spirituala a tristetii implica detasarea de dorintele si placerile inferioare, atitudinea detasata fata de doate bunurile datatoare de de satisfactii inferioare, mergand pana la dispretuirea acestora. Sfantul MAXIM MARTURISITORUL remarca : »Cel ce scapa cu adevarat de toate poftele lumesti devine astfel inaccesibil tuturor tristetilor de pe lume. »
Mai departe sfatuieste : »Ca remediu suveran al tristetii, dispretuti(detasandu-va) de obiectele materiale. »
Sfantul IOAN SCARARUL constata in acelasi sens : » Omul care a ajuns sa fie complet detasat de lume, a scapat pentru totdeauna de tristete, dar cel care este atasat de cele vizibile nu s-a eliberat inca de tristete. Caci, cum sa nu te intristezi cand esti lipsit de ceea ce iti place ? »
Iar Sfantul EVAGRIE noteaza : » Cel ce evita toate placerile inferioare ale lumii este intotdeauna precum o citatela inaccesibila demonului tristetii. Tristetea, de fapt, este o frustrare de o placere, prezenta sau care asteaptata si este imposibil sa respingem acest inamic daca suntem pasional atasati de diferite bunuri pamantesti, caci atunci ele isi pun insidioase plasa pe mintea noastra si ne provoaca tristetea exact acolo unde ne observa slabiciunile. »
Toate suferintele si depresiile au in esenta la baza o dorinta inferioara care-si caut satisfactia indeosebi prin simturi. Astfel este de la sine inteles ca terapeutica spirituala a tristetii este corelata cu terapeutica spirituala a celorlate suferinte. Sfantul EVAGRIE explica : » Tristetea survine cand nu obtinem ceea ce dorim trupeste ; ori dorinta este legata de toate pasiunile : cel ce a invins toate pasiunile nu va mai fi niciodata dominat de tristete(…) Cel ce stapaneste cu adevarat dorintele inferioare, stapaneste tristetea, iar cel ce se lasa invins de placere(CARE CU ALTE CUVINTE NU O POATE CONTROLA, LASANDU-SE STAPANIT DE EA), nu va scapa (atata timp cat se complace in aceasta stare) de legaturile sale. Cel ce este atasat de lume va fi e nenumarate ori intristat(…). Dar cel ce este complet desprins de placerile lumii nu va mai fi complet tulburat de ganduri de tristete. »
Omul subjugat de materie nu este avid doar de bunurile terestre, ci si de onoruri si de glorie printre oamnei. Deceptia provocata de cautarea onorurilor si a gloriei desarte in aceasta lume constituie, la randul ei, o cauza frecventa de tristete, atat pentru cei care au obtinut deja onoruri, dar doresc unele si mai mari, cat si pentru cei care doresc sa iasa din anonimat cu orice pret. In acest caz terapeutica spirituala a tristetii implica desprinderea interioara de aceasta glorie vana si de aceste onoruri efemere sau, cel mai bine, o totala indiferenta in tot ceea ce le priveste, fie ca beneficiem de ele, fie ca sutem complet privati de ele « Ca remediu excelent impotriva atristetii, fii cat mai indiferent, in egala masura, atat fata de glorie cat si fata de anonimat », sfatuieste Sfantul MAXIM MARTURISITORUL.
ApreciazăApreciază