Ca și pomul, după roade. După roadele ascunse printre frunze. Roadele hrănesc, iar frunzele umbresc. Uneori nu mai vezi nici pomul, nici roadele din cauza frunzelor… În unii pomi găsești doar frunze, în alții găsești mai multe fructe decât frunze, în alții găsești flori frumos mirositoare anticipând roadele de mai târziu…
Dar nu toți pomii sunt la fel, nu toate frunzele, nici toate florile, nici toate roadele sunt la fel. Sunt diferiți toți pomii și toți poartă pecetea unicității. De fapt, te odihnești mai lin și mai bucuros când te plimbi într-o pădure dezordonată, cu pomi de taine diferite, decât într-o livadă ordonată, cu niște formate repetabile…
Ce bine ar fi să ne înțelegem și noi rostul nostru, rodul nostru… Că întru această înțelegere putem să oferim roade bune, hrănitoare de comuniune, tuturor din jur care ne caută prin pădurea lumii… prietenia.
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 
pacat ca intotdeauna principiile sunt bune pentru ceilalti, dar cu noi insine suntem mai toleranti
ApreciazăApreciază
De ce, oare?
” Nu-i de mirare ca noi vorbim astfel, ca ne place noua insine si ca ni se pare ca suntem frumosi; caci si cainele pare altui caine ca e mai frumos, si boul unui bou, si magarului unui magar, si porcul unui porc.”
ApreciazăApreciază
Foarte frumos! Si comuniunea nu trebuie sa fie numai intre noi, crestinii, ci intre toti oamenii. Hristos a venit pentru omenirea intreaga!
Cateva citate …on topic:
„Cele asemanatoare si inrudite nu aveau nevoie de armonie; insa cele neasemanatoare, neinrudite si distribuite in mod inegal trebuie sa fie legate printr-o astfel de armonie, prin care pot sa fie mentinute impreuna in univers.”
„Cel mai grandios lucru in lumea aceasta este un om bun care se lupta cu restristea; totusi, este unul mai mare: acesta este omul bun care ii vine in ajutor.”
„Binele si Raul din acesata lume au insemnatatea si tariea pe care le-o da inchipuirea noastra.”
” Nu-i de mirare ca noi vorbim astfel, ca ne place noua insine si ca ni se pare ca suntem frumosi; caci si cainele pare altui caine ca e mai frumos, si boul unui bou, si magarului unui magar, si porcul unui porc.”
„Unele naturi meschine nu pot iubi pe de o parte fara a uri pe de alta.”
„Daca se inlatura iubirea si bunatatea, toata bucuria vietii dispare.”
” Dragostea, datorita transfigurarii, acopera o multime de pacate.”
„Ce placere este aceea de a iubi pe cineva impotriva vointei lui? Ca si cum, atunci cand te-ai ruga de cineva, nu ti-ar da, nici n-ar vrea sa te ajute; iar cand ai avea tot ce iti trebuie, atunci ti-ar darui, facandu-ti un serviciu zadarnic.”
ApreciazăApreciază
Acest inceput nu lasa sa se intrevada daca va indreptati spre un studiu de caz sau spre o meditatie de sinteza. Rugamintea mea ar fi sa luati in considerare si treapta de credinta traita , si necesitatea unei potriviri , sa fie adica pe aceeasi treapta duhovniceasca cei ce sunt prieteni. Avem ca reper conditia spusa de Domnul: „…v-am numit prieteni, pentru ca toate…vi le-am facut cunoscute”, ceea ce presupune si capacitatea de a intelege si mai ales de a face ceea ce cunosti. Pentru ca pilda cu padurea ne scoate din prietenia cu LUMEA, cu cei lumesti, si chiar arata acelasi nivel prin ACEEASI padure, adica apropiati ca treapta de credinta traita, si numai in aceste conditii se pot armoniza diferentele aparent iesind din ordine ale fiecarui copac. Fara considerarea unor astfel de conditii obligatorii se iese din firesc si se cere jertfa si trebuie aprobata de Domnul, ceea ce nu se prea poate reusi, adica este de obicei un pacat al voii proprii, alegand prietenul dupa placerea omului vechi, dar mai ales apare ispita caderii in starea de caldicei, acomodarea la starea si tendinta de jos.
ApreciazăApreciază
Daca ar fi sa ne parasim toti amicii pe care ii avem pentru ca nu sunt suficient de buni pentru noi, am ramane noi insine foarte saraci.(Vorba Părintelui Varsanufie Prahoveanul din predica de astazi de la Radu Voda…)
Eu nu inteleg acelasi lucru din scurtul eseu al Parintelui Mihail! Cred ca este vorba despre un indemn la solidaritate, la prietenie si armonie. Armonie intre toate bisericile crestine. Aceasta nu presupune renuntarea la crezul propriu, ci legatura in Hristos, prin Duhul Sfant.
Iti recomand sa citestiin scop de documentare si cartea „Adevarata Spiritualitate”, de Francis Schaeffer(in special capitolul „Despre unitatea Bisericii”)
Cristian, ma mira atitudinea ta! Este foarte corecta, numai ca pare cam neortodoxa, mai mult neoprotestanta. Ai un vocabular „adventist”…Eu, care am studiat adventismul pe indelete, sunt „depasit” de tine!
ApreciazăApreciază
Adevăratele daruri ale vieții sănt acelea pe care le obții fără efort.Printre ele,cred eu,este și prietenia.Prietenia primită,dar și oferită…Un OM adevărat,nu se găndește la bogăție,fiindcă nu-i aduce nimic.Pentru el,un prieten și o vorbă de spirit valorează căt un Univers.Cea mai minunată virtute a omului e putința de-a oferii prietenie.De ce-ai trăit o viață întreagă,dacă ai trăit-o în ne-prietenie?Căt despre ne-prietenoși,nimic nu e mai îngrozitor.Egoismul te condamnă vrei,nu vrei,la o singurătate perpetuă.Ce poate fi mai rău?Ăsta e Infernul.Și mai cred,că omul ne-prietenos,e in afara harului.Dumnezeu nu îi mai zămbește.
ApreciazăApreciază
Prietenia este un dar foarte mare de la Dumnezeu dar….din pacate nu este pretuita…
ApreciazăApreciază
Cristian,îmi permiți să te contrazic un pic?Rugămintea pe care i-o adresezi Părintelui Mihail:”de a lua în considerare și treapta de credință trăită……..,și necesitatea unei potriviri,să fie pe aceeași treaptă duhovnicească,cei ce sănt prieteni.”Un raționament simplu,simplu…Păi,Hristos,Dumnezeu fiind,cum spune N.Steinhardt(e abisal!)”,a fost un lord,descendent din regi”,nu se interesează decăt de oamenii imperfecți,de cei aflați pe marginea prăpastiei.De lumea interlopă!Forța creștinismului constă în interesul pentru păcătoși.Că noi,stabilim criterii și șabloane prin care ne selectăm prietenii,este altceva.Prietenia,în viziune creștină,nu are granițe.Nu este condiționată,limitată.E singura religie(pe care de altfel o practicăm cu zel),care are o imensă deschidere spre înțelegerea tuturor.Nu este selectivă.
ApreciazăApreciază
Ceea ce am exprimat prin aceste cuvinte , este doar o reformulare a conditiei foarte clare in care sunt numiti apostolii prieteni: cand au capacitatea de a cunoaste ceea ce le este revelat. Doar asa se pot numi prieteni, daca stiu, inteleg partea revelata, si stim ca sunt multe trepte ale acestei intelegeri, care depinde in primul rand dupa cum se arata tot in Evanghelia dupa Ioan de treapta de curatie si de discernamant atinse.
Asa cred ca se poate intelege prietenia, si aceasta este si o adevarata eliberare de limitele pe care le pun oamenii, adica dupa parerile lor, inclusiv parerea ta ca nu are granite. Sigur ca nu are granite, ba chiar le calca de obicei pe cele omenesti ale gradului de cultura. Dar numai daca se defineste prietenia cu intelesul revelat, la inaltimea de traire ceruta, altfel nu se numeste prietenie, sau nu ar trebui.
Se poate face analogia cu modul de a stabili ca suntem cu toti oamenii frati. Exista o cauza, o cunoastere revelata pe baza careia putem afirma acest lucru. Toti suntem urmasii lui Adam. Exista si intelesul de frati numai intre crestini. Toti sunt botezati, nascuti din nou, de la Duhul Sfant. Exista si un inteles mai inalt legat de actualizarea botezului, de cei care sunt fii ai lui Dumnezeu cu adevarat si nu doar cu numele.
Imi cer iertare daca am produs tulburare, nu tin neaparat la luarea in considerare a acestor nuantari, toate la vremea lor.
ApreciazăApreciază