Cateheza ”Ierurgiile bisericești” – 19.04.2010


Partea I (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/f13bd421966583

Partea a II-a (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/b1aff91b400b41

Partea a III-a (o jumatate de ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/063967ab1db82e

*

Din Învățătura de credință ortodoxă:

225. Mai are Biserica Ortodoxa si alte slujbe pentru sfintirea omului, in afara de Sfintele Taine?
Da, ierurgiile.

226. Ce sunt acestea?
Sunt rugaciuni de binecuvantare si sfintire a omului in diferite momente si imprejurari ale vietii, precum si de binecuvantarea si sfintirea firii inconjuratoare si a diferitelor obiecte sau lucruri de folos omului.

227. Care este rostul si scopul ierurgiilor?
Sa curateasca si sa binecuvanteze pe om si firea inconjuratoare sau vietatile si lucrurile de care omul are nevoie pentru trai sau pentru mantuirea sufletului si preamarirea lui Dumnezeu. Caci pacatul primilor oameni a adus stricaciunea si nefericirea nu numai in viata omeneasca, ci a stricat si armonia dintru inceput a firii inconjuratoare, cand toate cele ce facuse Domnul „erau bune foarte” (Fac. 1, 31). Greseala protoparintilor neamului omenesc a tulburat si pacea celorlalte vietuitoare, peste care Dumnezeu il facuse pe om stapan (Fac. 1, 28-30) si a prihanit pamantul, din care omul fusese zidit, pe care e silit sa traiasca, din care el isi trage hrana si mijloacele de trai si cu care este prin urmare infratit in aceasta viata. Asupra tuturor acestora apasa blestemul Ziditorului, de dupa caderea lui Adam: „…Blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului! in sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Fac. 3, 17-18). Urmarile pacatului au pagubit deci nu numai fiinta omeneasca, ci s-au rasfrant asupra intregii firi, facand-o sa sufere impreuna cu omul, sa astepte si sa doreasca si ea izbavirea din stricaciune, precum ne spune Sfantul Apostol Pavel: „Caci faptura a fost supusa desertaciunii, – nu de voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nadejde, pentru ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum” (Rom. 8, 20-22).

Cazuta sub inraurirea si puterea celui rau, din pricina pacatului omenesc (Efes. 2, 2), firea vazuta a capatat, odata cu omul, putinta de a fi adusa din nou la curatenia si armonia dintru inceput, prin venirea Mantuitorului. Imbracand cu adevarat firea omeneasca, Mantuitorul Si-a legat toata viata Sa pamanteasca de natura; mergand pe pamant, a strabatut ogoarele si lanurile, a iubit florile campului si a admirat pasarile cerului, pe care le-a dat pilda omului pentru stralucirea si frumusetea lor, a mancat roadele pamantului, S-a botezat in apa Iordanului, a fost uns cu mir si aromate. Astfel, sfintind El insusi firea omeneasca pe care a purtat-o, Mantuitorul a lasat sfintilor Sai Apostoli si puterea de a sfinti firea inconjuratoare, de a o sustrage de sub inraurirea si stapanirea celui rau (Matei 10, 8; Marcu 16, 17-18), de a o aduce din nou sub inraurirea harului dumnezeiesc, spre slava lui Dumnezeu si spre folosul omului (Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos, cart. V, trad. rom. p. 128).

De aceea, Biserica Ortodoxa binecuvanteaza toate lucrurile firii: florile si iarba campului, tarinile, livezile si lanurile, roadele pamantului si fructele pomilor, ramurile arborilor, mancarurile si tot ceea ce vine in atingere cu omul, dupa folosul si trebuintele fiecaruia. Ea binecuvanteaza de asemenea si munca credinciosului, ocupatiile si indeletnicirile cu care acesta isi intretine viata, inceputul si sfarsitul oricarei munci, precum si momentele, intamplarile si imprejurarile cele mai de seama din viata noastra, atat cele de bucurie cat si cele de intristare.
Toate rugaciunile si slujbele savarsite cu un astfel de scop si in asemenea imprejurari poarta m general numirea de ierurgii.

228. Care sunt deci roadele sau urmarile ierurgiilor?
Prin ele puterea sfintitoare si inraurirea curatitoare a Bisericii se revarsa atat asupra fiintei omenesti, cat si asupra intregii firi, scotand-o de sub puterea blestemului si sfintind-o. Cu alte cuvinte, prin Biserica, adica prin slujitorii ei, se impartaseste si firii neinsufletite, precum si vietatilor necuvantatoare, harul dumnezeiesc, in masura care le este de trebuinta. Astfel, dupa cuvantul Sf. Apostol Pavel, „orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire, caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune” (I Tim. 4, 4-5). Firea vazuta, care pana aici era mai degraba potrivnica omului, devine in felul acesta un mijloc prielnic de trai si un ajutor spre mantuire, fiind impreuna partasa cu omul la preamarirea Ziditorului. Omul, impacat din nou cu Dumnezeu, atrage deci cu sine toata zidirea din nou spre Dumnezeu si o apropie de El, ca totul sa fie strabatut si desavarsit de harul dumnezeiesc. Ierurgiile pregatesc astfel si prevestesc faptura cea noua care va sa vie, transfigurarea creatiunii sau acel „cer nou” si „pamant nou„, pe care le-a vazut Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in descoperirea primita (Apoc. 21, 1) si pe care le asteptam, potrivit fagaduintei, dupa sfarsitul veacului acestuia (II Petru 3, 13).

229. Cum putem raspunde acelora care dispretuiesc ierurgiile?
Raspundem ca puterea de inraurire a lucrarii dumnezeiesti nu poate fi marginita numai la sufletul omului. Caci omul este nu numai suflet, ci si trup, este o fiinta legata de pamant si de intreaga fire vazuta, in mijlocul careia traieste: trupul lui e zidit din pamant, adica din aceleasi elemente din care e alcatuita intreaga zidire; din aceasta isi trage hrana si izvoarele de intretinere a fiintei sale trupesti, e infratit cu ea. Firea vazuta traieste deci in om, face parte din alcatuirea fiintei sale si trebuie deci Sfintita ca si sufletul lui. Caci Mantuitorul nu este numai Mantuitor al sufletelor, ci si al trupurilor. Cand mancam ceva Sfintit, noi insine ne sfintim si, dimpotriva, daca mancam ceva necurat, noi insine ne intinam. Sfintirea naturii este deci o conditie a sfintirii sufletului. Or, tocmai acesta este rostul sau scopul ierurgiilor.

Ierurgiile sunt tot atat de vechi ca si Biserica. Ba, pe unele din ele le mostenim inca din Legea Veche, ca de pilda, curatirea femeii lauze la 40 de zile dupa nastere (vezi Lev. 12; Luca 2, 22-24); pe altele le-a savarsit Mantuitorul insusi (tamaduirea bolnavilor, izgonirea duhurilor necurate, binecuvantarea pruncilor, a painii, a vinului si a pastilor s.a.); in sfarsit, despre cele mai multe dintre ele ne vorbesc Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti din primele veacuri crestine, ca: Sf. Iustin Martirul si Filosoful557 (Apologia I, cap. 61, 65, trad. cit., p. 70) si Tertulian558 (De baptismo, cap. 7; De corona militis, cap. 3, 4 s.a) in secolul III; Sf. Vasile cel Mare559 (Despre Sfantul Duh, cap. 67), in sec. IV s.a. Rugaciunile pentru binecuvantarea si sfintirea apei (aghiazma), a untdelemnului si a fructelor, sfestanii pentru ploaie s.a. gasim amintite chiar in cele mai vechi randuieli si asezaminte bisericesti, ca Asezamintele Sfintilor Apostoli din veacurile III-IV560 (Cart. VII, cap. 27,42,43; Cart. VIII, cap. 29,40,41,42 s.a. (trad. roro. cit., p. 196, 211, 254, 261 s.u.)), precum si in cele mai vechi carti de slujba, ca Evhologhiul (Molitfelnicul) Episcopului Serapion de Thmuis din Egipt, din veacul al IV-lea.

Pe toate le gasim in aceeasi carte de slujba, unde aflam si randuiala Sfintelor Taine, adica in Evhologhiu sau Molitfelnic (cartea cu rugaciuni sau cu molitve).

230. Prin ce se aseamana ierurgiile cu Sftntele Taine?
Intai prin aceea ca si unele si altele mijlocesc harul si sfintirea omului; al doilea, prin aceea ca si unele si altele lucreaza in chip tainic, prin puterea nevazuta a harului dumnezeiesc.

231. Prin ce se deosebesc ierurgiile de Sfintele Taine?
Intai prin aceea ca Sfintele Taine sunt intemeiate de catre Mantuitorul insusi si privesc numai viata omului, sfintind momentele sau imprejurarile cele mai de seama din cursul ei; ierurgiile sunt oranduite de Biserica si au un camp de inraurire mai larg, privind nu numai viata omului, ci si natura (firea) si fapturile necuvantatoare. De aceea unele se si savarsesc in afara locasului bisericesc, in case si in sanul naturii.
Al doilea, se deosebesc prin aceea ca Tainele sunt slujbe de temelie pentru mantuirea omului, unele din ele fiind de neaparata trebuinta pentru mantuirea oricarui crestin (ca Botezul, Mirungerea, Pocainta, impartasirea); pe cand, in ce priveste ierurgiile, acestea daca nu sunt toate absolut necesare pentru mantuire, conduc toate la mantuire, aducand sfintire omului si naturii. Ele sustin, in viata credinciosului, harul si sfintenia, pe care le capatam prin Sfintele Taine, facandu-le mai lucratoare.

Mai trebuie spus de asemenea ca ierurgiile au un loc de mijloc intre Taine si rugaciunile individuale ale crestinului. Ele se refera la multiplele trebuinte concrete ale omului, ca si rugaciunile lui individuale. Dar fiind savarsite de preot, aduc o implinire mai sigura a celor cerute, caci in rugaciunea preotului e prezenta Biserica, in numele careia el se roaga si face rugaciunea pentru credinciosi561 (Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica speciala, Bucuresti, 1980, p. 441; Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Sfintele Taine si ierurgiile bisericesti, in „Ortodoxia”, nr. 3, iulie-septembrie, 1985, p. 453).

232. Unde si cand se savarsesc ierurgiile?
Unele se savarsesc in biserica, de pilda: molitva mamei la 40 de zile dupa nastere, sfintirea vaselor si a vesmintelor bisericesti s.a.; altele, in case: sfestaniile, ierurgiile in legatura cu inmormantarea s.a.; iar altele, afara din case, pe camp: binecuvantarea tarinilor, a holdelor si a fantanilor s.a.
Cat priveste timpul in care se savarsesc, unele ierurgii sunt legate de anumite sarbatori sau date din cursul anului bisericesc, ca binecuvantarea salciei, la Florii, si a oualor rosii, la Pasti, Aghiasma Mare, la Boboteaza; altele insa nu sunt legate de nici un soroc anumit, ci se savarsesc oricand este de trebuinta: sfestaniile prin case, care se fac de obicei miercurea si vinerea, dezlegarile si rugaciunile la diferite trebuinte.

233. Cine poate savarsi ierurgiile?
Pe unele din ele, numai episcopul, pe celelalte, preotul.

234. In cate se impart ierurgiile dupa menirea lor?
In doua:
a) Unele pentru lucruri.
b) Altele pentru persoane.

235. Care sunt cele mai de seama ierurgii privitoare la lucruri?
Cea mai obisnuita sau cea mai des savarsita la noi este Sfintirea apei (aghiasma), deoarece apa este lucrul cel mai de trebuinta si mai des folosit in viata de toate zilele; iar cea mai sarbatoreasca si mai dezvoltata este Sfintirea bisericii (slujba tarnosirii).

12 gânduri despre „Cateheza ”Ierurgiile bisericești” – 19.04.2010

  1. Pingback: Cateheza “Ierurgiile” [19.04.2010] — Pustnicul Digital

  2. Crestina

    De ce sa nu sfintim si animalutele din casa noastra? Sunt Ierurgii si pentru vindecarea animalelor. Sa stiti ca si catelusii se deoache si…si lor le trece dupa ce le spunem „Tatal nostru”…Nu is de parere ca nu ar trebui sa avem un animalut. Si psihologii spun la fel.
    Pisicutului meu i-a facut foarte bine la ochisori ca l-am dat cu aghiazma mare. Si nici nu mai e neastamparat noaptea.

    Parinte, da, animalele trebuie sa slujeasca omului, dar sa ne comportam fata de ele fara mila, sa le chinuim si, mai rau, sa le sacrificam, vehiculand in propriul corp cadavre animale, nu! Daca omul este stapan peste acest pamant, trebuie sa fie unul plin de compasiune si foarte grijuliu fata de natura.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Crestina

    Ce m-am mai amuzat de chestia cu doamna aceea care tragea „ghioante” persoanelor care se aseza in fata ei, ca nu vede ea fata Maicii Domnului!
    Unul din motivele pentru care nu vin la Antim la biserica decat foarte rar este tocmai acea vanjoleala si imbulzeala, mai mare decat in alte biserici, mai ales duminica! Am tras concluzia ca vine multa lume din provincie duminica.

    Intr-o duminica m-am amuzat teribil. Langa mine, o doamna in varsta, mare, a inceput sa cante duhnind a tutun. O batranica, dorind si ea sa isi faca loc, o impingea din spate, la care doamna striga:”Wow, si a sa ma mai doare un picior!”. Batranica, nevinovata, se dezvinovateste :”Dar ce sa fac, mamaie, daca ma impinge si pe mine din spate”. Asa ca m-am lasat si eu in voia soartei impinsa, pana, ce am avansat fara voie din spate, pana in mijlocul bisericii.

    Si mai haiosa era o batrana impunatoare, care, ca sa isi faca loc, cara o sacosa mare de la un capat la altul al bisericii, mai iesind sa isi mai inspire aer curat din juma in juma de ora.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Lumina lina

      Daca „te-ai amuzat” inseamna ca nu ai venit la Sfanta manastire Antim cu scopul cu care – crestinul autentic – vine duminica la Sfanta Liturghie. Inseamna ca „cineva” (omniprezent) ti-a captat atentia in directia dorita de el. Si…a reusit!

      E – „mai multa liniste” – in bisericile catolice – unde si slujbele sunt mai „odihnitoare” – adica scurte – ca sa nu oboseasca „crestinul”.

      Spui asta:
      „Am tras concluzia ca vine multa lume din provincie duminica”.

      Apoi…mai Crestina, d’aia vine lumea tocmai „din provincie” ca este un loc cu incarcatura deosebita si, numai in astfel de locuri – diavolul – acest duşman al mântuirii noastre “ca un leu umblă răcnind şi căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8).

      Din nefericire (si) gaseste „subiecti”. Si inca multi.

      Apreciază

      Răspunde
      1. Crestina

        Si tu inseamna ca nu ai ascultat cu atentie predica Parintelui. Parintele a spus despre cineva care proceda asa.
        Lumina Lina, sunt de acord cu tine in legatura cu manastirea Antim. Eu nu vin acolo. Merg la Radu-Voda. Imi plac slujbele de acolo. La Antim prefer catehezele.

        Apreciază

        Răspunde
  4. Elena

    Părinte, nu vă tulburaţi de insolenţa acestei baptiste, care îşi tratează căţelul cu aghiazma noastră. Ea nu este cu nimic mai evoluată decât ţiganca, care-şi umple sticla la Izvorul Tămăduirii, ca să facă farmece de dragoste. La ce bun atunci „ordinea” în bănci, la seminariile lor de „rugăciune”?
    Lumea este plină de suflete batjocoritoare, dar să nu uităm că şi Iisus a fost scuipat.
    Într-o zi, când bubele vor acoperi faţa ei, Creştina se va apropia înfricoşată de agheasma „pentru căţel”, atingându-se de ea cu mare cutremur. Căci baptiştii n-au ierurgii.
    Ea a intrat în biserică pentru a ne batjocori, dar subconştientul ei credea în puterile vindecătoare, altfel nu le-ar fi încercat pe preaiubitul căţel sau pisoi. Căci este iubitoare de animale! Din păcate, nu şi de oameni, dacă umblă să fure harul din alte biserici.
    Părinte, întrebarea mea este: o asemenea folosire în sens de batjocură a apei sfinţite are vreun efect de tulburare asupra celor dreptcredincioşi? Căci asta urmăreşte eretica: să ne defăimeze biserica şi puterile ei.
    Sau, ca şi în viaţă, a suporta scuiparea nedreaptă este compensată de Domnul, revărsând asupră-ne şi mai mult har?!
    Întâmplător, duminica trecută am fost la Liturghie la Mânăstirea Antim. M-a impresionat nemişcarea în care putea să se roage o mulţime care pur şi simplu tixea biserica. Doar harul poate face asemenea minuni! Iubesc această Mânăstire şi numai acolo voi veni de-acum să mă rog.
    Binecuvântaţi, Părinte!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Părintele Mihail Autor post

      Poate ca nu e baptista… Dar nici nu trebuie acum sa punem animalele pe treapta omului, chiar daca sunt si rugaciuni (la general) pentru ferirea lor de boli. Un amic de-al meu, care nu are copii si caruia ii murise pisica, ma ruga sa ma rog pentru ea 🙂 , dar eu i-am zis ca el are nevoie de rugaciune si de intelepciune. Problema este ca animalele nu trebuie sa aiba vreun loc in familia omului, ci in curtea casei. Altfel, se degradeaza relatiile si ierarhia lor. Si demnitatea omului de stapan, preot al creatiei, care nu trebuie sa abuzeze totusi de pozitia lui.

      Apreciază

      Răspunde
  5. Crestina

    Sa va mai spun, apropo de ce spunea parintele Mihail, precum ca altii obisnuiesc sa citeasca alte rugaciuni in timpul slujbelor. Am vazut si eu un asemenea individ stand ingenunchiat acolo si citind chiar cu voce tare dintr-o carte, dar am crezut ca e foarte credincios, ca apoi, intr-o lune, inainte de o cateheza sa constat ca era altfel. Cum stateam eu si ascultam slujba vecerniei, vad ca individul vine cu viteza spre mine si imi spune la ureche:”Stiti pe cineva care inchiriaza o camera?” Vrand sa fiu politicoasa, l-am indrumat spre monahul care primeste acatistele, dar individul a inceput sa ma mustruluiasca in gura mare si sa ma blesteme:”Asa sa iti ajute Dumnezeu…” Toata lumea se uita la noi.

    Si inca, ce mi s-a intamplat mie… E un individ care sta numai pe langa Parintele Mihail la Cateheze, de care ma tot ciocnesc fie la Radu-Voda, fie prin alte manastiri. Intr-o seara m-a acostat la iesirea de la o slujba si mi-a spus ca nu cunoaste drumul pana la metrou. Apoi a inceput sa imi spuna ca ii e teama singur pe strada, ca se iau de el anumiti indivizi. Eu am crezut ca e el mai neiesit in lume, ca apoi sa constat ca nu m-a mai recunoscut si nici auzit ce ii spun… Cred ca deja intrase in starea meditativa…Zic si eu asa…
    Asadar, apropo de ierurgii… Daca insa incepe seria de cateheze despre Rugul Aprins, vin, dar numai cu post si rugaciune. LOL:

    Ma scuzati, Parinte! Puteti sa o luati ca si pe o gluma, dar sunt adevarate cele spune de mine…

    Apreciază

    Răspunde
  6. Lumina lina

    Celor pe care i-am intristat cu postarile mele – LE CER IERTARE!

    Tocmai atunci cand mi s-a parut ca spun ceva bun si folositor – atunci (se pare) ca am gresit mai tare. Am reusit sa fac mai rau decat daca as fi tacut.

    Doresc tuturor ca – Jertfa Celui Rastignit si Inviat – sa le (ne) hraneasca credinta spre fapte de mantuire!

    Doamne ajuta!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Crestina

      De aceea sunt pe un blog/forum, sa discutam. Faptul ca suntem noi insine si nu ne prefacem ca si sectantii, este un lucru bun. Eu nu consider ca ai gresit prin ceea ce mi-ai spus. Astept insa ca Dumnezeu sa lucreze in mine Binele. Ca ma simt minunat mai bine la slujba Miezonopticii, a Vecerniei sau la Priveghere, decat duminica, cand sunt bruscata ori primesc cate o usa in cap sau cate un cot… Iar… ca imi place mai mult la Radu-Voda ca preotii au voce mai frumoasa si ca slujba dureaza mai mult….Fiecare isi gaseste locul undeva!

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.