Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului s-a nascut in anul 1692 in localitatea Poltava din Ucraina. Vine in Tara Romaneasca, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brancoveanu si a Mitropolitului Antim Ivireanu, cand viata bisericeasca si culturala a Tarii Romanesti era in apogeu. Impreuna cu ucenicul sau, ieroschimonahul Mihail, si cu alti calugari, intra in obstea Manastirii Dalhauti, in apropierea orasului Focsani, unde ramane 20 de ani. Aici este hirotonit preot si la scurt timp numit staret, chiar daca nu avea inca nici 30 de ani. Sfantul Vasile aduna in jurul sau o obste de peste 40 de calugari sihastri, pe care ii deprinde cu ascultarea, smerenia, tacerea si cu rugaciunea mintii. Astfel, staretul Vasile face din obstea sa o adevarata scoala de traire isihasta.Dupa ce infiinteaza cateva manastiri in Buzau si Vrancea, se stabileste la Manastirea Poiana Marului.
De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Marului se leaga existenta isihasmului romanesc, adica practicarea rugaciunii mintii. Pe langa aleasa sa viata duhovniceasca-ascetica, staretul Vasile era si un bun cunoscator al scrierilor patristice si postpatristice, din care a facut anumite traduceri. Ca dascal al rugaciunii, marele staret a scris si cateva „Cuvinte“ despre paza mintii, despre rugaciune si crestere duhovniceasca, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrari teologice-ascetice, in limba slavona, care au ramas in manuscris.
A fost parintele duhovnicesc al viitorului staret Paisie de la Neamt, pe care l-a calugarit in anul 1750, la Athos.
Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului a trecut la cele vesnice la 25 aprilie 1767. Datorita vietii sfinte, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 4-5 martie 2003, a hotarat ca el sa fie trecut in ceata Cuviosilor Parinti purtatori de Dumnezeu, cu data de praznuire 25 aprilie.
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 
Este buna cartea pe care o aveti la pangar; cea despre sf Vasile de la Poiana Marului.
ApreciazăApreciază
Sfantul Vasile de la Poiana Marului insista asupra faptului ca Rugaciunea Inimii nu e numai pentru isihasti, ci si pentru cei din viata de obste, introducand Rugaciunea lui Iisus in viata de obste.
Vasile de la Poiana Marului indeamna pe toti sa inceapa practica Rugaciunii lui Iisus in mod direct, pe cata vreme calugarii romani cer o pregatire prealabila foarte serioasa inainte de practicarea acestei rugaciunii. Astfel, „ le dăm o şansă şi celor ce sunt ispitiţi să păşească pe lângă adevăr, apelând la diferite sisteme necreştine orientale, în mod special la yoga.”
Si, de ce ar fi necesara o pregatire prealabila, cand insasi Rugaciunea Inimii realizeaza purificarea? „Iubeste si fa ce vrei” spune Sfantul Augustin.
http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=invatatura&id=59
ApreciazăApreciază
Rugaciunea lui Iisus este obligatorie si pentru mireni. In filocalia 8 este prezentata o intamplare din viata sf Grigorie arhiepiscopul Salonicului in care un inger coboara de la Dumnezeu pentru a-l corecta pe un anumit Iov, ucenic de-al sfantului, care era de parere ca doar monahii trebuie sa se roage cu aceasta rugaciune.
Se pare ca pana la sf Vasile de la Poiana Marului exista aceasta parere cum ca doar monahii se pot ruga in felul asta. Dar sf Vasile vine si clasifica aceasta rugaciune in doua: practica si contemplativa. El spune ca prima parte din rugaciune adica cea practica trebuie s-o faca toata lumea; in felul acesta el demonstreaza ca nici sfintii de dinaintea lui nu au gresit spunand ca aceasta rugaciune trebuie facuta doar de monahi, pentru ca ei se refereau la partea contemplativa a rugaciunii.
ApreciazăApreciază
Si eu tot din Filocalia 8 am extras pentru mesajul meu. Am mai gasit si
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pateric-romanesc
Cred ca o sa imi procur chiar astazi cartea lui Dario Raccanello despre Sf Vasile de la Poiana Marului. Abia astept! Cica sunt acolo si fotocopiile dupa lucrarea sfantului despre rugaciune.
Nu stiu ce se intampla, dar de fiecare data cand serbeaza cate un sfant mare iubitor al Rugaciunii mintii, eu fara sa stiu chiar semnificatia zilei, simt ca trebuie sa merg in Biserica si sa ma rog. Asa a fost si de Sfantul Pahomie. Duminica seara am simtit o dorinta aprinsa sa merg si la Miezonoptica.
Imi place mult nick-ul tau!
ApreciazăApreciază
Nu am avut rabdare si am procurat cartea. Din subcapitolul „Rugaciunea lui Iisus contemplativa”, eu inteleg altfel. Sf Vasile spune ca monahii sa nu subevalueze sau sa abandoneze rugaciunea mintii in primul stadiu, mai mult, insista asupra acestei responsabilitati. Chiar si cei care au atins starea contemplativa au aceasta datorie.
Stadiul practic tinand de puterile omului, al doilea fiind un dar primit gratuit de la Dumnezeu, responsabilitatea lor este sa se limiteze la cadrul rugaciunii practice, fiecare fiind dator sa se dedice cu toate energiile sale primului stadiu.
„Dumnezeu, pentru toate ostenelile cu care s-au ostenit pe adevarata cale a Parintilor, pe calea rugaciunii active[lucratoare], le da inainte de moarte sau dupa moarte aceasta rugaciune contemplativa[vazatoare] cu care trec ca si cu o vapaie de foc vamile vazduhului.”
Asadar, nimeni nu trebuie sa faca un scop din atingerea starii contemplative.
ApreciazăApreciază
Citeste-o toata, este super… Tot la acelasi pangar am gasit cartea sfantului Nil Sorski la care acest sf Vasile are o introducere.(probabil nu se mai gaseste). Filocalia 4 este iarasi foarte buna cartile sfintilor Isihie si Filotei sinaitii.
ApreciazăApreciază
Super invataturile sfintilor Isihie si Filotei sinaitii !
Ce frumos : „Ne vom pazi mintea stand in poarta inimii noastre „, „Monahul adevarat este cel ce a dobandit trezvia, iar trezvia adevarata o dobandeste cel ce este monah in inima.”
Este foarte adevarat ca toate pacatele bat mai intai la usa mintii si ca trebuiesc respinse gandurile rele chiar de la atac (atenti la „capul Sarpelui „, cum spune sf. Isihie), nebazandu-ne deloc pe fortele proprii, unind smerenia cu trezvia , rugaciunea cu impotrivirea!
Numai ca noi uitam mai mereu, perturbati de exterior. Daca am practica si mirenii rugaciunea mintii in permanenta, acest lucru ne-ar determina sa nu pierdem din vedere paza mintii.
Merita ascultate zilnic invataturile lor, pentru a le aplica practic. Interesante si caile pentru dobandirea smereniei. Niciodata nu mi-a trecut prin minte sa mai privesc la faptele mele trecute, alungandu-le ca pe o haina fara valoare, si nici sa le compar cu virtutile cunoscutilor….
Si, intradevar, daca nu avem mereu in minte pe Dumnezeu, orice ne poate perturba din aceasta stare de luare aminte asupra noastra insine. Frumos sfatul Sf Filotei din final :
Si ca, sa nu ne tulbure nimic, nici o intamplare venita pe neasteptate, scotand mintea din preocuparea cea inalta, trebuie sa fim mereu in stare de trezvie, ramanad netulburati asupra faptelor din exterior, cugetand intotdeauna cand ni se intampla vreun rau asupra cuvintelor Ap. Pavel :. ” Sunt multumit intru neputinte, intru batjocori si intru nevoi. ”
Sper sa reusesc in dupa amiaza aceasta sa citesc din cartea despre Sfantul Vasile de la Poiana Marului si Prefata la Sf.Nil Sorski.
Multumesc mult pentru recomandari !
(Cand ceva este pe placul meu, imi insusesc si consider ca sfatul este bun, iar cand, nu, resping ca fiind incorect…)
ApreciazăApreciază
introducerile la sinaiţi is scrise de SF Vasile şi pe alea trebuie să punctam.
ApreciazăApreciază
Totusi, daca vrei o adevarata lovitura in materie de isihasm, vezi filocalia 7, Nichifor din singuratate. Desi este cea mai simpla si mai scurta carte dintre toate, are o putere neasteptata. Parca duhul acestui parinte intra in tine. Citirea acestei scurte carti genereaza trezvie.
ApreciazăApreciază
Multumesc! Sa stii ca eu sunt incepatoare(in domeniul invataturii sfintilor) deoarece nu m-a interesat studiul pana in prezent, ci doar sa ma rog. Pentru ca am simtit o dorinta mai puternica de a pastra continuitate in trairea in duhul rugaciunii, am ajuns sa aflu despre invataturile sfintilor(e cam rusinos, recunosc!).
Mi-am propus sa incep Filocalia intr-un anumit fel, dar nu am fost multumita… Nici cu inceputul, cu Sf Maxim Marturisitorul, nici cand am inceput cu Sf.Grigore Palama…Nici cu Sf. Ioan Scararul…Si nici cu ordinea descrisa in Pelerinul Rus. Parca nu luam Start-ul bine! Nu pentru ca as intampina vreo dificultate in intelegerea termenilor, ci mai mult negenerarea trairii ma deranja. Nu inteleg sa citesc din Sfinti pentru imbogatirea cunostintelor, ci pentru spiritualitate. Sinaitii au fost pe gustul meu.
Tu cam in ce ordine ai aborda in materie de Isihasm?
ApreciazăApreciază
La lecturi e bine sa ne sfatuim si cu duhovnicul. Filocalia e destul de grea totusi. Vietile Sfintilor si mai precis a celor contemporani cu noi, sunt mai usoare si ne aprind mai bine:). Si eu am elanul asta in a citi, insa am observat ca tot incep altceva. Cred ca este o ispita.
Avem cateva volume de vieti sfinte in cartile despre inchisorile comuniste. Poate insa le-ati citit deja.
Sf Vasile de la Poiana Marului. Ce frumos impodobiti sunt sfintii nostri si din nume. Miroase a primavara.
Doamne ajuta
ApreciazăApreciază
Eu nu am inca duhovnic. Imi placea foarte mult sa ma rog. Si la un moment dat am ajuns ca eram dependenta de aceasta. Dependenta nu consta numai in ajutor in permanenta de la Dumnezeu pentru orice, dar si o aspiratie deosebita de a fi permanent in preajma lui Dumnezeu. In aceasta stare am ajuns fara voia mea la un Preot(pentru mine unul special), caruia am inceput sa ii cer ajutor. Abia atunci am sesizat ce doresc, adica sa traiesc permanent in rugaciune. Habar nu aveam despre sfinti si nici despre rugaciunea lui Iisus. Parintele m-a ajutat foarte mult, desi indirect(fara sa imi spuna nimic), probabil m-a sustinut cu rugaciunea. Apoi…., nu am mai fost in stare sa merg la dansul. (…) Mi s-a intamplat ceva special.
Am simtit ca sunt o mare nemernica. Astept insa ca Domnul sa ma ajute, deoarece cu siguranta el este duhovnicul meu. Simt ca si in cazul in care iubim pe cineva foarte mult si, aflandu-ne in prezenta altei persoane, dorind cu tot dinadinsul sa uitam pe cea pe care o iubim, aceasta tot mai mult ne urmareste… Stiu ca nu merit un asemenea parinte deosebit, special, unic… dar, eu, pacatoasa care am fost prima care s-a „impartasit” cu toate ereziile, umbland pe la toate sectele sau bisericile, facand cele mai mari rele si care nu prea iubea cu adevarat pe nimeni, IL IUBESC PE PARINTELE MEU si, poate o sa va suparat unii dintre d-stra, dar IUBESC PATRIARHUL. Ei reprezinta pentru mine un alt inceput, o alta viziune. Pentru prima data in biserica ortodoxa un om nu numai deosebit spiritual, dar si puternic in acest plan fizic, face mai mult pentru oameni. Apoi, ma mira ca in aceasta lume corupta, cineva ocupa un loc care cu adevarat i se cuvine.
Si cel mai minunat ma simt cand, in loc sa ma rog pentru mine, ma rog pentru persoanele pe care le iubesc cel mai mult, pentru sanatatea si mantuirea lor. Incercati! Starea de bine se intoarce inzecit, insutit, inmiit…
ApreciazăApreciază
Crestina, eu stiu ca fara duhovnic suntem ca niste turisti la drum lung fara harta. Asemanarea insa e cam slaba, caci turistii au sansa sa gaseasca drumul spre casa, insa noi oamenii cum sa gasim drumul spre Dumnezeu fara duhovnic? Imposibila cale.
Vorbesti mult de iubire. E bine daca stii sa iubesti si daca intelegi starea asta de iubire.
Iubire pentru conducatorul bisericii…mare lucru. Sa dea Domnul ca el sa ne iubeasca pe noi, sa ne protejeze copilasii nostri prin tinerea in scoli a educatiei religioase, prin interzicerea educatiei sexuale in scoli, prin protejarea familei, prin cuvant raspicat impotriva avortului prin, prin, prin multe ca e conducatorul bisericii unui popor ortodox de 200o de ani. Dumnezeu sa-i ajute
ApreciazăApreciază
tehnica respiratorie şi fără rugăciune linişteşte mintea, precum şi gândul orientat către Dumnezeu e mai eficient decât rostirea mecanică. Rugăciunea e doar mijloc. Poţi să o practici şi fără cuvinte, trăind în dragostea lui Dumnezeu, nemişcat in adâncul tău. Nu ai nevoie de nici o carte, rugăciunea te călăuzeşte. Amuzant, Ana, câtă importanţă acordam numelui. nickname ului ori exteriorului
ApreciazăApreciază
Dacă mintea nu lucrează trezvia și rugăciunea, atunci îi dă diavolul de lucru, chiar să urmărească respirația, fără raportare la Hristos, ca la yoga… Iar rugăciune fără cuvinte (în minte) nu există, căci ori aduci mulțumire, ori laudă, ori cerere lui Dumnezeu… Încremenirea, ”nemișcarea în adâncul tău” este o imaginație fantasmagorică, o iluzie, o înșelare. Da, rugăciunea minții, sub ocrotirea binecuvântării duhovnicului, și împletită cu fapte bune, aceasta este calea împlinirii îndemnului Mântuitorului ”Privegheați și vă rugați!” și singura metodă de înțelepțire neîncetată, de sporire în smerenie și în dragostea de Dumnezeu și de semeni.
ApreciazăApreciază
am vrut să subliniez că tehnica respiratorie poate goli mintea şi rugăciunea făcută la rece e la fel ca şi la centrul lui claudiu trandafir. De ce să nu poată fi făcută fără cuvinte? Păstrând starea emoţională şi amplificând-o pâna la extaz, adoraţie faţă de Creator, pâna ce respiraţia se opreşte de la sine şi rămânem in nemişcare, în atemporalitate şi infinitate. Dacă ne susţin şi sfiinţii pe care îî iubim, vom şti că nu e inşelaciune. Crucea e arma cea mai puternică. Nici eu nu caut rezultate in rugăciune şi când apar le şi uit că să o iau de la capat. IUBESC PE DUMNEZEU
ApreciazăApreciază
Si eu sunt de parere ca rugaciune fara cuvinte nu este. Ceea ce zice viorel e mai aproape de tehnicile yoga, daca n-o fi chiar una dintre acestea.
ApreciazăApreciază
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/12/10/ortodoxia-confortabila-si-inchipuita-sau-despre-ispitele-generatiilor-rasfatate/
ApreciazăApreciază
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_ignatie_briancianinov-despre_inselare.htm
ApreciazăApreciază
mireanul nu are aceleaşi şanse cu monahul in ce priveşte rugăciunea lui Iisus. Monahul e indreptat spre interior, mireanul trăieşte în lume şi nu trebuie să se retragă din ea, să evadeze. In comunitatea bisericii realizează mireanul comuniunea cu Hristos.
ApreciazăApreciază
Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: lipsa pocaintei, a inimii infrante (2). AVIZ CELOR CARE CAUTA IN RUGACIUNE TRAIRI INALTE SI “EVOLUTIE SPIRITUALA”
Vin cu o completare asupra mesajului de asta seara, care a fost scris sub un impuls oarecum poetic. Nu stiu daca pentru mine special sunt scrise mesajele „Razbiuintrucuvant” si vreau sa intelegeti ca eu pur si simplu am vrut sa comentez la acest subiect si ca nu am nimic de a face cu acel comentariu postat despre cei care considera ca au relatii personale cu sfintii…
Nu este nimic rau sa iti placa sa te rogi in permanenta. Eu sunt o fire foarte realista si nu am avut nici o viziune. Cand uneori mai vorbesc „alegoric”… numind cate o intuitie viziune, o fac poate intr-un mod foarte dezimvolt. Nici nu intentionez sa practic Rugaciunea lui Iisus, ci ma interesa pur informativ. De fapt, nici nu am cum sa practic aceasta rugaciune. Ar fi necesar ca mai intai sa devin crestina autentica. Si pentru mine crestina autentica inseamna mai mult decat a respecta randuiala bisericii. Este un mod de viata.
Am spus ca nu am parinte duhovnic, aceasta nu inseamna ca nu m-am spovedit. Nu sunt multumita de modul in care se desfasoara spovedaniile. 5-10 min si nici chiar atat, apoi …gata! Esti dezlegat de pacate si impartasit. Si, daca ai altceva de discutat sau cerut parere, ce nu scrie in indrumar, ti se „taie” avantul… „Tu stii mai bine ce sa faci!” a fost de mai multe ori raspunsul la intrebarile mele. Poate nu duhovnic caut, ci un povatuitor?
Deoarece am facut mai multe incercari, am hotarat sa il rog pe Dumnezeu sa imi aleaga duhovnicul potrivit. Spuneam ca El m-a indrumat catre cineva anume aseara. Asa am crezut…Acum nu mai cred nimic. Nu imi place superficialitatea in materie de DUMNEZEU.
Nu inteleg ce e gresit sa il intreb pe @Iubesc Patriarhul ce parere are despre Isihasm? Chiar ma intereseaza parerea cuiva care mi-a dat un sfat ce mi-a placut.
Ana, multumesc pentru sfaturi, dar prefer invataturile. As citi ceva contemporan, scrierile parintelui patriarh Daniel. Il apreciez mult si il consider o persoana care a atins un inalt nivel spiritual.
Vreau sa va spun ca motivul pentru care nu m-am atasat pana in prezent de nici o biserica crestina a fost atitudinea „fratilor”. Nu imi place ura, sfaturile si atitudinile rautacioase, spuse ca si cum ar acuza.
Simt ca nu sunt de aceeasi parte cu cei care vor sa denigreze, sa judece, sa acuze…
Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Oare ce te-a facut sa crezi ca ti se adreseaza tie 🙂 Sigur se refera la altcineva …
ApreciazăApreciază
Nu e bine ca nu te-ai atasat de nici o biserica. Fara biserica mintuire nu este. Nici inafara de orice biserica. Ia-o incet si gaseste-ti un duhovnic cu care sa te sfatuiesti. Dumnezeu sa-ti ajute sa gasesti pacea! Apoi viata ta se va schimba. Dar nu lasa lucrurile asa. Cauta si cu siguranta vei afla un duhovnic potrivit pentru sufletul tau.
ApreciazăApreciază
Pingback: Despre îndulciri, îmbătări și îndrăgostiri « Codependenţa
Crestina @ „Vreau sa va spun ca motivul pentru care nu m-am atasat pana in prezent de nici o biserica crestina a fost atitudinea “fratilor”.”
Cred ca nu exista crestin ortodox traitor care sa nu fi fost calcat pe picioare, apostrofat dur de alti frati in Hristos din aceeasi biserica. Cand si mie mi s-au intamplat astea, am plecat pe moment din fata aceleia care nu mai termina cu jignirile, insa mi-am dat seama ca NIMIC SI NIMENI nu ma poate alunga pe mine din biserica mea crestin ortodoxa. Iti spun din suflet ca dupa ce am inteles si am simtit ca singura credinta adevarata este credinta ortodoxa si ca numai in ea il gasesc pe Hristos, nimic nu ma mai tine departe.
Crezi ca terminam odata cu ispitele si gata stam linistiti in biserica?
Crestina, toti gresim insa sa nu te faca pe tine cuvantul dur al cuiva sa nu intri in biserica Domnului.
ApreciazăApreciază
Este prima data cand aflu din cartea despre Sf. Vasile de la Poiana Marului ca si citirea PSALTIREI este periculoasa fara indrumarea unui duhovnic. Poate este bine sa va spun din experientele mele, ca sa trageti concluzii.
Eu de cativa ani m-am hotarat sa adopt o viata stil Munte Athos, deoarece eram nemultumita de modul in care se desfasoara activitatea in bisericile de mir pe care le luasem la rand(habar nu aveam ca se poate frecventa si biserica unei manastiri). Consideram ca totul este plin de superficialitate, de suprafata, de fatada…
Nu stiam eu prea multe decat ca aveam dorinta de a ma ruga. Si cel mai mult imi place sa ma rog folosind psalmii. Am inceput aprofundarea Scripturii si in paralel ma rugam. PSALTIREA era preocuparea mea permanenta. Acasa, inainte de orice activitate, in timp ce ma rugam pentru mine sau pentru altii, la servici lucrand si audiind psalmii, reluand si staruind asupra lor pentru a lua aminte mai bine la ei. Nu credeam eu nici in demoni si, chiar daca recunosteam existenta lor, ma simteam puternica cu ajutorul rugaciunii. Asa ca relele care au venit asupra mea le-am considerat venind de la Dumnezeu, pentru ca sa ma vindece, purifice de patimi. Acum, dupa ce citesc cate ceva din invataturile sfintilor, inteleg ca demonii si-au batut joc de mine cum au vrut. Poate ca trebuia sa se intample, deoarece am o fire foarte nesupusa. As fi preferat sa vorbesc cu Dumenzeu in rugaciune si sa ii cer ajutor, decat sa ascult de altcineva(indiferent cine). Cu siguranta ca am invatat din experienta.
La inceput am fost momita cu daruri, cu ceea ce iubeam mai mult. Cum nu stiam prea multe, am considerat ca vin de la Dumnezeu si m-am folosit de ele cu bucurie. Apoi, nu a durat mult si am ajuns sa sufar… Pana ce m-am lecuit de „lucrul respectiv”, pana ce a disparut ca semnificatie pentru mine. Si am suferit asa…pana ce am invatat lectia. I-am multumit lui Dumnezeu pentru invatatura si am gandit ceva de genul ca „Dumnezeu nu ne refuza nimic, noi decidem, dar ce e bine doar El poate sa decida”. Totusi, am invatat ca oricand pot calca iar stramb, fara voia mea.
Foarte greu si mai mult a durat cu teroarea. Am fost atat de constransa si fara nici un fel de aparare si posibilitate de a-mi face dreptate incat singura posibilitate a ramas sa ma rog. Cum raul actiona prin oameni(cei de la care pornea raul se ocupau fie cu fie magia, fie spiritismul), am ajuns sa invat ca pana nu m-am rugat pentru oamenii respectivi ore intregi pe zi, raul nu disparea. Asa am sesizat ca atunci cand ne rugam pentru binele altora, incepem sa ii iubim cu adevarat… Nu a trecut mult si alt gen de temeri si de rele veneau, si mai grozave. La un moment dat fizice, de stiu ca am inceput sa ma rog si sa gandesc:”Daca Dumnezeu vrea sa mor, mor.”
Cel mai grozav a fost cand am crezut ca incep sa imi pierd mintile. Am decis sa caut cel mai bun psihiatru si sa imi fac o programare. Dar… atunci s-a intamplat ceva…Am ajuns din nou la biserica. De fapt, am descoperit pentru prima biserica in care m-am nascut.
Cum am ajuns la biserica si ce mi s-a intamplat este o alta poveste, pe care o consider prea intima ca sa o dezvalui tuturor.
Viziuni nu prea am avut eu, dar pot sa va spun ceva frumos ce mi s-a intamplat, inedit:
Cum am studiat un an cu baptistii biblia, apoi am trecut la studiul cu adventistii inca vreo 2, incat le stiam invataturile si doctrinele mai bine decat ei, am fost foarte fascinata de intelectualitatea crezurilor bisericii lor. Eram gata sa devin adventista. Intr-o noapte insa m-am trezit foarte speriata, cineva imi batea in usa. Nu, nu era vis. O forta careia nu puteam sa ma opun era in jurul meu. Nu era nimeni si totusi era… Ce faceam? Cum de am ajuns sa gasesc Biblia ortodoxa? Nici nu staim unde o pusesem. S-a deschis. Eu am deschis-o. De ce am deschis-o? Ca nu era intentia mea, ci a altcuiva….Isaia cap 44.
„Asculta acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!”
Asa vorbeste Domnul, care te-a facut si intocmit, si care dela nasterea ta… ‘’
Cineva selecta pentru mine frazele… A doua zi am spus adventistilor ca eu nu pot sa il accept de Iisus in care cred ei, deoarece « modelul meu » este ceva diferit de al lor. Eu port in inima LUMINA. Dupa ce tot eu(poate nu eu, ca prea erau intelepte cuvintele…) am facut o paralela asemanare/deosebire intre Bivolaru si Ellen White tragand concluzia ca pornind de la semnificatia idolatriei la evrei inseamna a pune ceva de esenta divina mai presus de Dumnezeu, adica un butuc, precum Ellen White sau Bivolaru(si nu crucea cum sutineau ei) si ca mie imi place sa ascult slujbele ortodoxe si nu biehaituri care cum poate de cad candelabrele, demonstrandu-le ca ei sunt filistenii cu adevarat, incat m-au dat afara iremediabil.
Poate ca nu toate viziunile sunt de la demoni! Am mai avut si alte cateva asa, dar toate m-au adus pe calea cea buna…
Referitor la Rugaciunea lui Iisus, poate ar fi o sansa pentru mine, dar daca spuneti ca sunt asa mari pericolele, eu ma tem. Am incercat eu putin dupa ce am revenit « acasa », fara nici un fel de cunostinte, dar nu a trecut mult si am simtit ca am probleme ba cu inima, ba cu respiratia…cu plamanii, bronhiile etc.
Mai bine poate ca ma rebotez si revin la starea initiala…Si de aici in colo am grija.
Cu duhovnicul nu-s ce e de facut, ca eu nu pot merge la Parintele!
Asa…am fost eu pe la multi(dar nu am niciunul, asadar) si, ca sa imi crape obrazul de rusine, am inceput ca faptele mele cele mai rele, pe care mi le-am amintit din copilarie. Stiu ca spuse, patimile isi diminueaza puterea asupra noastra. Asa ca e mare greseala sa tinem ceva pentru noi, cand putem sa capatam usurinta chiar si in practica rugaciunii.
ApreciazăApreciază
”Mai bine poate ca ma rebotez si revin la starea initiala…Si de aici in colo am grija.
Cu duhovnicul nu-s ce e de facut, ca eu nu pot merge la Parintele!”
Crestina, reciteste pilda Fiului risipitor (de cate ori poti) si-ti va fi mult mai usor „sa te intorci”. Si Tatal, care se bucura pentru pocainta sincera a Fiilor – va lucra eficient (si) asupra ta. Intoarce-te (numai) si ai sa simti – minuni! Toate se vor insirui atat de firesc (ca te vei mira singura cum de sunt posibile – atata timp cat tu, nu vei depune nici un minim efort – in nici un fel). „La Dumnezeu toate sunt cu putinţă”. (Matei 19:26)
Daca noi am face « ce trebuie » – nici piedici nu am mai avea. Si – am putea merge – « si la Parintele (X) »…
Sfantul Ioan Hrisostom spune despre Botez acestea :
Botezul este şi mormânt şi înviere. Căci „se îngroapă omul vechi dimpreună cu păcatul şi învie cel nou, înnoit după chipul Celui Ce l-a zidit” (Col 3, 10). Ne dezbrăcăm şi ne îmbrăcăm. Dezbrăcăm vechea haină, cea întinată de mulţimea păcatelor, îmbrăcăm pe cea nouă, curăţită de orice pată. Ce spun?! Îl îmbrăcăm pe Însuşi Hristos! Căci zice: „câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Gal 3, 37).
(Eu ti-am scris pentru ca mi s-a parut sincera destainuirea ta. Sper sa nu te superi – poate nu doreai nici o parere).
Dragostea – se bucura – de Adevar!
ApreciazăApreciază
Crestina, spui asta:
„As citi ceva contemporan, scrierile parintelui patriarh Daniel. Il apreciez mult si il consider o persoana care a atins un inalt nivel spiritual.” …
Sa inteleg (em) ca este o afirmatie retorica?
Sau astepti de la noi vreo sugestie (vreo trimitere) – catre una din scrierile PF Parinte Patriarh?
Iarta-ma dar nu am reusit „sa prind” sensul acestei afirmatii.
ApreciazăApreciază
Se spune ca cel mai bun invatator al rugaciunii este chiar rugaciunea. Asa ca nu abandona rugaciunea. Se spune ca rugaciunea inimii trebuie facuta sub indrumarea unui duhovnic care practica si el rugaciunea inimii. Dar daca nu gasesti un astfel de duhovnic, nu trebuie sa abandonezi lucrarea ci mergi la scrierile sfintilor parinti despre acest subiect si din ele vei invata tot. Daca zici ca ai atat de mare dorinta pentru rugaciune, profita de aceasta… e posibil ca in curand sa nu mai ai si rugaciunea sa-ti devina obositoare, lunga, plictisitoare… si roaga-te si pentru noi.
ApreciazăApreciază
E nevoie de rugăciune ca hrană a sufletului, dar e mai mare nevoie de duhovnic. După cum nu poți învăța matematica doar din cărți, nici rugăciunea sau viața duhovnicească nu le poți asimila fără povățuitor. Dar, pe duhovnic trebuie să-l asculți și să-l cinstești ca pe un tată, nu să-l idolatrizezi.
ApreciazăApreciază
Dupa ce m-am implicat in studiul Sripturii cu pocaitii, am avut o perioada cand am pierdut legatura cu mine insami, pierzandu-ma in disecari intelectuale. Apoi imprejurarile m-au determinat sa depind doar de rugaciune, fiind singura solutie.
Tot rugandu-ma si ajungand la finalul unui drum, am ajuns la un preot(inapoi in biserica ortodoxa). Am aflat atunci de rugaciunea lui Iisus prin intermediul lui, dar nu de la el.(De fapt, nu exact asa cum e rugaciunea, ci despre o semnificatie aparte legat de faptul ca ar trebui sa folosesc rugaciunea vamesului.)
Dupa ce s-a intamplat aceasata, s-a rupt legatura. Ori scopul a fost doar sa aflu rugaciunea, sa ma ajute? Poate ca nu e el duhovnicul care sa ma indrume in continuare? De fapt, nu e duhovnicul meu, deoarece pe el l-am intalnit doar cand am aflat despre rugaciunea lui Iisus. Cu toate ca as vrea mult sa merg la dansul, nu pot.
Asa ca m-am gandit sa ma rog in continuare, ca Dumnezeu sa imi dea persoana potrivita. Si pentru ca nu am primit nici un raspuns, m-am gandit sa incerc sa nu mai calc stramb si sa astept pana ce pot merge la parintele acela. La un moment dat mi s-a parut ca am gasit pe altul si cred ca satan dorea sa ma pacaleasca. Recunosc, ca am avut o inselaciune, a aparut „un sfant” care mi-a spus ca parintele nu e bun si ca sa nu merg la el, ca imi gaseste el un altul… Dar cred ca imaginatia mi-a jucat feste! Nu era chiar o imagine ca in realitate, nici vis…Mia mult o stare extrasenzoriala… Iar eu nu stiu sa disting ce vine de la Dumenzeu de ceea ce vine de la Satan. Satan este maestru in inselaciuni. Cand Dumnezeu vine si iti spune ceva sub o forma, apoi Satan se foloseste de aceeasi forma sa vina si el sa iti spuna o minciuna. Mai bine sa nu credem nimic. Si sinaitii spun sa nu acceptam nici un gand, fie bun, fie rau…
@Iubesc Patriarhul, te intrebam cam in ce ordine ai aborda sfintii in domeniul rugaciunii lui Iisus. Nu o sa consider ca fiind un sfat. Imi place doar cum abordezi problemele credintei.
ApreciazăApreciază
Nu sunt in masura sa dau sfaturi. Iti recomand si eu un duhovnic. El este organul lui Dumnezeu. Ce-ti spune el, fa exact. Chiar daca iti spune ceva gresit, face Dumnezeu sa iasa bine. Numai sa nu-l intrerupi cand vorbeste. Despre aceste lucru sf Siluan Atonitul are ceva scris. De fapt ucenicul lui, Sofronie. Ce carti iti recomanda duhovnicul aia sa citesti.
Fiecare om are ceva aparte. Pentru cartile filocaliei ai nevoie de o stare de spirit speciala. Eu de exemplu nu inteleg cartile filocaliei, mi se par complicate. Daca nu traiesti duhovniceste, e imposibil de inteles.
La mine fiecare carte a aparut in viata mea exact la momentul potrivit. De exemplu cand ma pasionau scrierile hinduse si budiste, mi-a cazut in mana „Ortodoxia si religia viitorului” pe care nu am putut s-o las din mana pana ce n-am terminat-o. Dupa ce am terminat-o am fost lecuit. Am dat aceeasi carte unui coleg pasionat de hinduism. Dupa 3 zile s-a dus la biserica. Tot fix in momentul potrivit am citit Omilii la Matei scrisa de sf Ioan Gura de Aur. Exceptionala, dispar toate intrebarile….
Facem multi greseala sa despartim rugaciunea lui Iisus de celelate rugaciuni. Ca si cum rugaciunea lui Iisus trebuie s-o facem intr-un fel iar celelalte rugaciuni altfel. Ceea ce stiu este ca subiectul acesta se gaseste explicit in urmatoarele carti pe care marturisesc ca nu le-am citit, din lene dar si fiindca mi se par grele: Filocalia 4 (Isihie si Filotei), Filocalia 7 (Nichifor, Grigorie sinaitul, Grigorie Palama), Filocalia 8. Mai e apoi cartea lui Nil Sorski, Nil ascetul, Vasile de la Poiana Marului. Dar toti autorii filocalici vorbesc mai mult sau mai putin despre subiectul asta.
ApreciazăApreciază
Dar binenteles cea mai buna carte este Sf Scriptura.
ApreciazăApreciază
Nu stiu daca exista vreo lucrare despre ceea ce spune Scriptura despre Rugaciunea lui Iisus ???
Am gasit referiri mai multe(ba trimiteri la Psalmi ori la cuvintele lui Pavel despre folosirea a doar 5 cuvinte..). O sa adun trimiterile pe care le fac Sfintii la Scriptura, pe parcurs ce le consult scrierile.
Sa citesti singur Scriptura si sa ti se reveleze, cred ca e destul de periculos. Eu, daca as avea o astfel de „revelatie”, as consulta si ce spun altii. Daca s-ar regasi la cei mai sus decat mine, atunci as crede.
ApreciazăApreciază
De multe ori, cand ne « place » ceva, este pentru ca acel ceva corespunde modului nostru de a gandi, e ca si cum ni s-ar adresa special noua si ne-ar intari convingerile ca si noi am vrut sa spunem aceasta, dar nu am avut suficienta putere sa sintetizam sau timp sa meditam asupra lucrului respectiv.
Tocmai pentru ca fiecare om are ceva aparte, nu orice duhovnic este potrivit. Este gresit sa ni-l recomande altcineva si este gresit si sa il alegem singuri fara rugaciune.
Duhovnicul trebuie sa fie neaparat unul in viata ?
ApreciazăApreciază
Trebuie sa fie in viata cel putin pentru a va citi dezlegarea de pacate, daca nu si pentru a va da sfaturi.
ApreciazăApreciază
dacă e duhovnic, neaparat! poate ai vrut să întrebi dacă cel care povăţuieşte pt rugăciune e neapărat duhovnic. Bănuiesc că dacă se duce cineva la duhovnic şi zice că a primit lecţii de la vreun duhovnic răposat, îl exorcizează. Ştiu pe cineva care nu auzise niciodată despre ruga inimii şi a aflat-o de la un sfânt la care se ruga. Acesta chiar l-a adus înapoi în biserică, deoarece individul era fiu risipitor, l-a învăţat să se spovedească şi cam cum să practice rugăciunea. Tipul a zis că sfântul l-a susţinut în rugăciune la inceput şi nu-l slăbea nici noaptea. Când i-a spus:’Aşa să faci şi tu când te rogi’, deja l-a determinat să trăiască starea şi să o poată reevoca. Din moment ce băiatul nu urmărise niciodată asta şi afla prima data de o astfel de rugăciune, nu avea cum fi inşelăciune. În general e bine să nu credem în vedenii şi să apelăm la duhovnic.
ApreciazăApreciază
am uitat să adaug că în final Sfântul i-a atras luare aminte că FECIOARA MARIA E FIICA TATĂLUI, MAMA FIIULUI ŞI SOŢIA DUHULUI SFÂNT, aşa trebuie slavită.
ApreciazăApreciază
Se vede ca ai umblat mult pe la sectari. Du-te la biserica, nu mai sta
ApreciazăApreciază
Draga Crestina site-ul acesta este al Parintelui Mihail, staretul manastirii Antim. Daca tot zici ca-ti dau sfaturi bune, uite iti mai dau unul. Du-te repede la manastirea Antim si te spovedeste la un om viu ca iata ce dar le da duhovnicilor Domnul nostru Iisus Hristos: „carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi.” Deci fara duhovnic cat de intelept ai fi, cat de citit ai fi, ramai cu pacatele, ramai un inselat mandru.
ApreciazăApreciază
Pai tocmai pentru ca e site-ul Parintelui Mihail ma aflu aici ! Am participat si eu intamplator la cateva cateheze si, cum am cam multe de recuperat in domeniul cunostintelor credintei ortodoxe, nici nu mai am de gand sa sa ma indrept spre altcineva pentru lamurirea intrebarilor. Sunt eu putin cam nesociabila, dar dupa ce ma mai pun la punct, am de gand sa particip fizic la toate catehezele si sa nu scap ocazia sa il rog pe Parintele sa ma ajute sa inteleg in amanuntime tot ce inca nu am reusit.
In ce priveste spovedania, in momentul in care am aflat cat de necesara este, m-am grabit sa imi fac inventarul. Am inceput cu patimile cele mai mari, de care nu puteam scapa, care reveneau mai subtil si cu ceea ce nu marturisisem niciodata duhovnicului.
Am insistat o data de 3 ori pe saptamana, pana ce preotul respectiv s-a saturat de mine si m-a intrebat de ce fac aceasta si nu respect strict indrumarul… Probabil, vazand ca il si « recompensez » pe masura, a crezut ca ma grabesc sa iau dezlegare. In ce priveste solutia si canonul, nu am primit niciunele. Mi-a spus ca eu stiu foarte bine ce trebuie sa fac si ce anume canon sa imi aplic. Si :Sa nu mai gresesc de aici in colo. Referitor la anumite patimi(ex furia), chiar s-a slabit mult dupa marturisire. Cu cele care nu slabeau, ma duceam iarasi si le marturiseam.
I-am spus insa in final duhovnicului ca eu nu pot sa vin la biserica lui deoarece e departe si imi place sa frecventez manastirile. Mi-a dat dezlegare sa merg la orice duhovnic doresc. Stiu ca m-am amuzat ca am avut un exces de bucurie, incat m-am repezit sa ingenunghez si sa ii sarut mana pentru ca nu se supara ca plec. Si m-am suparat ca nu m-a lasat. Eu doar am vrut sa fiu recunoascatoare ca ma intelege si nu il jignesc ca il parasesc.
Recunosc, am multe lacune ! http://www.schituldarvari.ro/blog/?p=549
(Oricum, nici acela nu era duhovnicul meu, ca mersesem doar o data acum cativa ani si acum de cateva opri ).
Nu conteaza la cine ne spovedim ! Orice preot poate dezlega de pacate si nu trebuie sa ocupam timpul unei persoane importante precum staretul unei manastiri spunandu-i « prostioarele » noastre. Doar in cazul cand avem probleme grave, precum pierderea credintei, ori nu il mai simtim pe Iisus datorita pacatelor, apelam la unul mai iscusit.
In ce priveste indrumatorul pentru rugaciune, ma rog Domnului ! Eu nu is capabila sa imi aleg noul duhovnic. Si chiar adac zic ca l-am gasit, nu pot merge la el. Nici macar atat nu pot face singura. Poate nu ma credeti, dar chiar nu pot nimic.
ApreciazăApreciază
Uite ce zice Arhimandritul Serafim Alexiev
Dar daca nu e nevoie sa mergi la preot, atunci nu merge la el ! Atunci cauta spre Dumnezeu, sa te voteze el direct de sus. El sa te mirunga, el sa te cunune, el sa-ti savarseasca sfantul maslu, el sa te impartaseasca direct intr-o liturghie cereasca. […] De ce pentru toate celelalte taine te adresezi preotului, iar numai cand este vorba de Taina Spovedaniei spui: „nu am nevoie de preot; eu ma marturisesc inaintea lui Dumnezeu!” Nu simti oare ca in felul acesta te inseala vrasmasul tau?
ApreciazăApreciază