Ce înseamnă de fapt ”scoaterea religiei” din școli?

Emilia Corbu

In societatea contemporană trăieşte o specie de om mutant cu totul diferit de omul istoric, chiar şi de cel trăitor în urmă cu 100 de ani. Omul contemporan nu mai e unitar, e făcut bucăţi, aşa încât reuşeşte una să spună, alta să gândească şi cu totul altceva să simtă. Acest individ este la antipodul omului creştin care ştie că puterea sa stă în unitatea minţii cu inima şi cuvântul. Adică să spui ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi şi în toate cele trei să fie armonie. Pentru omul contemporan este imposibilă chiar şi exersarea acestui lucru. Se blochează invariabil într-o înjurătură.

Ştiind cum stau lucrurile în lumea de azi, atunci când am auzit trăncăneala lui Cristian Preda din 19 martie 2010 privind scoaterea religiei din şcoli, preluată şi amplificată de o întreagă presă, am stat şi m-am gândit ce a fost în mintea lui. Pentru că este clar că Preda a gândit altceva. La fel cum este clar că de câte ori au dorit să acorde privilegii homosexualilor, să introducă educaţia sexuală în şcoală, să vină cu tot felul de aberaţii, s-a găsit mereu cineva să arunce înainte cu ,,scoaterea religiei din şcoli,,. Aşa încât, în 20 de ani, de când e vânturată periodic pe piaţă, a devenit limpede că toată povestea e o strategie de îndreptare a atenţiei creştinilor ortodocşi spre acest subiect şi de timorare a ierarhiei BOR.

Intrebarea este şi mai justificată de vreme ce Preda, chiar dacă este oarecine ca om, este cineva ca funcţie. Omul este europarlamentar. Şi părerea lui nu era expusă într-un cerc de specialişti ci în urechile unui popor ortodox în proporţie de peste 80%.

Ca să nu mai zic că omul îşi dădea cu părerea în 19 martie 2010, adică într-un moment cât se poate de fierbinte pentru tabăra lui. Cu două luni în urmă ,,Familia ortodoxă,, ne avertizase asupra proiectului ONU de introducere a educaţiei sexuale obligatorii în şcoli de la cinci ani până la 18 ani. Programul organizat pe patru grupe de vârstă este de-a dreptul demonic. După ce copii vor fi învăţaţi să se masturbeze de la cinci ani şi fetiţele să aibă relaţii sexuale de la 12 ani, la 18 ani şcoala va livra nişte legume. Oare Cristian Preda nu ştia nimic de acest program? Să zicem că n-a fost informat. Dar despre programul ,,Românii învaţă meseria de părinte,, iniţiat de ANPDC şi de guvernul Boc, trebuie să fi ştiut. Iar programul a fost făcut public la începutul lunii aprilie, la o lună după propunerea-sugestie-declaraţie făcută de Preda, tocată în tot acest răstimp de toată presa şi de blogurile ortodoxe. Aşa încât la momentul Z doar Mircea Platon a mai luat atitudine.

De ce era nevoie de programul de educare a părinţilor e foarte clar. Nici un părinte întreg la minte nu va accepta ca în şcolile publice copiii să înveţe perversiuni sexuale. Şi nici Biserica nu va accepta aşa ceva.

Prin urmare, dacă tot s-a arătat interesat de viitorul copiilor noştri şi s-a pronunţat asupra inutilităţii studierii religiei în şcoală, Cristian Preda trebuia întrebat pe tonul cel mai serios asupra utilităţii unui program de educaţie sexuală aplicat copiilor de la 5 la 18 ani. Trebuia întrebat de oportunitatea programului Boc de educare a părinţilor şi în ce constă de fapt acest lucru? Trebuia întrebat pe şleau dacă el şi-ar învăţa copilul să se masturbeze de la cinci ani. Şi să ştie că nu are dreptul să zică NU pentru că s-ar dovedi un părinte needucat, abuziv şi statul ar interveni pentru apărarea dreptului copilului.
In fine, sperăm ca cineva, vreodată, să îi pună aceste întrebări.

Că ideea de ”scoaterea religiei din şcoli” a lui Preda a fost o fumigenă, o dovedeşte contextul politic în care se scaldă PD-L. Acest partid nu ar îndrăzni niciodată să scoată religia din şcoli. In primul rând că e preferat doar de 3 din 10 români. Ştie că nu e iubit. In al doilea rând că partidul a rămas cu buricul netăiat şi acum. A fost o naştere nefericită. Tot poporul vede cordonul ombilical dintre Băsescu şi partid. Şi tot poporul ştie că PD-L va sucomba odată cu preşedintele. Toate stările lui Băsescu, ura, neputinţa, greaţa, fericirea şi veselia, poftele (mai ales) se transmit şi partidului.

Preda ar trebui să ştie fragilitatea contextului politic în care se află. La fel cum ar trebui să ştie că istoria bate politica. Contextul istoric nefavorabil poate pune în pericol şi cele mai generoase programe politice. Iar contextul istoric actual este cel al acrobaţilor pe sfoară.

Şi bomboana de pe coliva ţării nu este dezechilibrul dintre cele două contexte, ci prostia ca, atunci când ţara se duce de râpă, să loveşti în familie, adică în educaţia copiilor şi în Biserică. Adică să loveşti în pilonii de rezistenţă ai societăţii.

Insa doar la români, ”domnia şi prostia se plătesc” chiar cu fotolii călduţe de europarlamentari.

Emilia Corbu este doctor in istorie, arheolog expert, cercetator stiintific, conducator stiintific al santierului arheologic Vladeni-Popina Blagodeasca.