Cateheza despre „Aghiazma (Sfințirea Apei)” – 03.05.2010


Partea I (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/2dbbc1c5774500

Partea a II-a (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/eb05439e21150a

Partea a III-a (un sfert de ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/13375e5350cc17

*

Din Învățătura de credință creștin-ortodoxă

236. Ce inseamna cuvantul „Aghiasma” (Aiasma)?
Cuvantul este grecesc (aghios) si inseamna Sfintire. La noi, prin aghiasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru Sfintirea ei.

237. De cate feluri e Aghiasma in intelesul ei de slujba?
De doua feluri: mare si mica. Cea mica se mai numeste in popor si sfestanie, care inseamna luminare, sau slujba luminilor, pentru ca la inceput se intelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si ziua luminilor sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.

238. Cand se savarseste Sfintirea cea mica a apei?
In biserica, de regula la fiecare zi intai a lunii, iar in case, oricand cer credinciosii, mai ales in zilele de miercuri si vineri dimineata. Cand preotii, potrivit hotararilor Sf. Sinod merg sa boteze casele credinciosilor, acestia sunt datori sa-i primeasca pe preoti cu bucurie si cu dragoste, deoarece preotii aduc binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu asupra casei si a familiei lor, prin apa sfintita cu care-i stropesc.

239. Care sunt roadele si folosul acestei slujbe?
«Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asisderea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia Sfintirii si rugaciunea marturisesc. Ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele folos al lor»562 (Molitfelnicul, Povatuirea din fruntea slujbei Aghiazmei mici, ed. 1984, p. 167).

240. Dar Sfintirea cea mare a apei cand se face?
La Boboteaza, atat in ajun, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele crestinilor, cantand troparul Botezului: «In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne…», cat si in insasi ziua Bobotezei, dupa Sfanta Liturghie, rand se sfinteste apa pe care o iau crestinii pe la casele lor pentru tot anul.

241. De ce se spune „Sfintirea cea mare a apei”?
Pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind Sfintita printr-o indoita chemare a Sf. Duh in cursul rugaciunii de sfintire, iar Sfintirea are loc in insasi ziua in care Mantuitorul a sfintit apele, botezandu-Se in Iordan. De aceea si slujba Aghiasmei mari este mai lunga si mai sarbatoreasca decat a Aghiasmei mici, iar cantarile si rugaciunile ei pomenesc si preaslavesc indeosebi Botezul Domnului in Iordan.

242. Ce putere are apa sfintita de la Boboteaza si cum o folosim?
Aghiasma Mare, adica apa Sfintita de la Boboteaza, are, intr-o masura cu mult mai mare, puterea sfintitoare si tamaduitoare, precum si darurile minunate, pe care am spus ca le are Aghiasma mica. De aceea, ea se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramane tot asa de proaspata, de curata si placuta la gust ca si cand ar fi atunci scoasa din izvor. O parte din ea se pastreaza in biserica, intr-un vas anume, numit si aghiasmatar, si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii). Cu aceasta apa sfintita se stropesc persoanele si lucrurile care trebuie exorcizate, curatite sau sfintite. Se intrebuinteaza, de pilda: la botezul copiilor, la rugaciunea pentru durerea de cap, la randuiala de curatire a fantanii spurcate, la binecuvantarea inceperii semanaturilor, la vasul cel spurcat, la Tarinele (holdele), viile si gradinile bantuite de lacuste si gandaci, la Sfintirea crucii si a troitei, a clopotului, a vaselor si vesmintelor bisericesti s.a.

Aghiasma Mare se foloseste de asemenea la Sfintirea bisericii si a antimiselor, a Sfantului Mir si a altora.

Fiecare crestin sau fiecare casa trebuie sa ia din Aghiazma de la Boboteaza si sa o pastreze intr-un vas curat si la loc de cinste. Se gusta dintr-insa pe nemancate si cu multa cuviinta in zilele de ajunare si de post, sau in zilele de sarbatori mari, dupa ce venim de la biserica, mai ales cand nu ne impartasim. Se obisnuieste ca credinciosii sa bea din Aghiasma mare timp de 8 (opt) zile in sir, incepand din ajunul Bobotezei, pana la incheierea praznicului, adica pana la 13 ianuarie. Dupa aceea, ea se poate lua numai dupa Spovedanie. indeosebi cei opriti de la impartasire se pot mangaia luand aghiasma si apoi anafora. Cand ne impartasim, Aghiasma se ia dupa impartasire, fiind mai mica decat Sfanta impartasanie, iar cand luam numai anafora, Aghiasma se ia inainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.

Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea si gradina, vitele si chiar ogoarele si livezile noastre, pentru a le feri de rele. In caz de boala, putem, de asemenea, sa gustam din ea cu credinta. Caci apa aceasta, avand intr-insa darul si puterea dumnezeiasca a Sfantului Duh, a facut adesea multe minuni, insanatosind bolnavi, tamaduind rani, aparand de rele, de necazuri si de primejdii.

17 gânduri despre „Cateheza despre „Aghiazma (Sfințirea Apei)” – 03.05.2010

  1. M M

    Parinte Mihail,
    Ca tot sunteti mare amator de poezie, de ce nu incercati sa faceti si niste cateheze pe tema aceasta si eventual sa aduceti la lumina opere ale unor poeti crestini cu mare inaltime a trairii mistice, dar peste care numeele carora s-a asternut valul uitarii ? Eu nu ma pricep la poezie si nici n-am prea citit la viata mea asa ceva, dar ma gandesc ca daca cineva se ocupa sa cultive si gustul nostru spre frumusetea cuvintelor purtatoare de sensuri duhovnicesti o sa indragesc si eu mai mult poezia. Mai ales ca viata manastirii Antim e legata si de numele unor mari poeti ( Sandu Tudor, Vasile Voiculescu… ). Si prin inchisorile comuniste au fost destui. Dar asteptam sa descoperim si alte valori uitate de mintea noastra omeneasca, dar care pe care gandul dumnezeiesc i-a acoperit sub lumina smereniei. Era doar o propunere… Chiar daca profesia mea e in jurul stiintelor exacte, nu cred ca mi-ar strica sa aud citindu-se si poezie. Adica mi se pare ca sunt cam defaimati de lume poetii, pentru ca au o fire foarte sensibila si sunt si foarte rari si considerati inaccesibili maselor pentru ca si-au ridicat gandul mai presus de preocuparile marunte ale lumii. Poate asa o sa-i intelegem mai bine si sa-i apreciem la valoarea lor reala.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Episcopul Artemie, pensionat in ultima zi a Sinodului BOS! / Pe cine mai cinsteste Lumina patriarhala / Lupta pentru pace si toleranta se ascute / Patriarhul Ilia, patriarhul increderii (stiri religioase 4-5 mai 2010)

  3. M M

    Parinte, poate imi dati si un raspuns. In afara de faptul ca probabil ati zambit 🙂 .
    Parintele meu duhovnic mi-a zis ca toate rugaciune scrise prin minei sunt de fapt niste poezii, care au o denumire specifica imne sau ode. Deci, n-ar fi un subiect in afara tematicii rugaciunii, care e o ampla tema duhovnicesca. Mi s-a parut un lucru deosebit de interesant si de mare finete si profunzime duhovniceasca faptul ca parintele de la biserica Mavrogheni (unde merge dl. Sorin Dumitrescu) in predici se ocupa cu analiza troparelor si ce o mai fi prin slujbele Sfintilor sau sarbatorilor, ca nu ma pricep. Am putea citi si la cateheze din minei. Mi se pare ceva nou,diferit de rugaciunile clasice pe care toti le stim, ceva de care nu ai cum sa te plictisesti, mai ales ca din acele cuvinte izvorasc multe sensuri dumnezeiesti.
    Stiu ca suntem stresati de multe necazuri si abia putem rosti o rugaciune in care cerem slobozirea de ispitele ce ne apasa, dar poate gasim timp sa evadam si in lumea aceasta inca greu accesibila pt noi, dar pe care au zidit-o Sfintii care aveau o fire poetica sau cum se zice despre ei ca aveau darul Cuvantului si al cuvantului.
    Astept un raspuns !!! N-o sa ma supar daca o sa-mi ziceti ca oamenii sunt plictisiti si nu are nimeni chef de copilarii din acestea. Totusi slujbele pe care le ascultam noi au fost inspirate de Duhului Sfant… Imi pare rau ca nu sunt prea reusesc sa fiu atenta in timpul slujbelor si imi trec pe langa urechi cantarile de la strana.

    Apreciază

    Răspunde
  4. viorel

    La unele biserici se ţine aghiazma mare in butoaie din tablă în curtea bisericii, care arată cam necorespunzător şi mai are şi gust de cocleală. Eu am băut aşa ceva de Bobotează după 3 zile de ajunare de la o mănăstire din BUC. şi mi-a fost nu prea bine. Nu îşi pierde proprietăţile dacă e ţinută astfel?

    Apreciază

    Răspunde
    1. Părintele Mihail Autor post

      Si preoții, și personalul auxiliar, trebuie să păstreze cele sfinte în vase corespunzătoare, curate, altfel, vai de cel ce face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă!

      Apreciază

      Răspunde
  5. ellaina

    Multumim mult si noi – cei din pribegie – Pr. Arh. Mihail de la Antim pt toata grija de a posta catehezele si predicile sale de Duminica pe blogul sau, sa va tina Domnul tot asa in credinta dreapta si inima smerita.

    Apreciază

    Răspunde
  6. viorel

    majoritatea credincioşilor ţinem aghiazma in sticle din plastic, după ce am golit conţinutul. Nu e un fel prea corespunzător îmbutelierea pe termen lung în sticle din plastic, pe care le-am şi folosit iniţial pt altceva, fără să putem să le dezimfectăm ca şi pe un vas de sticla.

    Apreciază

    Răspunde
  7. M M

    Parinte,
    Ar fi frumos daca ati invita si un poet crestin sa ne vorbeasca, daca tot ati invitat pana acum persoane din diverse domenii. Nu cred ca ar fi o problema pentru acestia, pt. ca ei stiu sa vorbeasca frumos si sa-ti imbrobodeasca mintea cu ale lor cuvinte astfel incat sa le dai dreptate chiar daca poate ceea ce sustin e gresit. Poate ne descopera si noua cateva secrete din munca lor, ce fac ca sa le vina inspiratia, ce tehnici folosesc, cum creeaza rimele etc., asta daca nu se tem sa piarda darul prin dezvaluire. Si in plus nu stiu daca ar merge sa incerc sa fac si eu ca ei cu gandul ca poate imi iese ceva. Eu nu prea cunosc poeti, am citit ceva de Monica Patriche dar n-am cunoscut-o personal; ea este si matematician. Razvan Codrescu a mai scris poezii; alti poeti in viata nu mai stiu. Dar singur dumneavoastra care cunoasteti multe persoane, trebuie sa fiti prieten si cu vreun poet sau cu mai multi. Parintele Sofronie spunea ca poetul e un bun crestin. In ierarhie ar fi imediat dupa preoti. Acuma, depinde, daca au si o viata curata poetii crestini pot sa fie inaintea lui Dumnezeu chiar mai sus decat preotii.
    Ce ziceti, n-ar fi frumos sa auzim si noi vorbind vreun ,,nou Ioan Gura de Aur „, daca exista la ora actuala o asemenea persoana atat de iscusita in cuvant ? Poate va ganditi si imi dati si un raspuns. Multumesc !

    Apreciază

    Răspunde
  8. Vlad

    Iertati-ma, parinte! De cateva zile vorbesc despre Domnul si despre Ortodoxie unei colege care se declara atee. Am deschis multe subiecte, printre care unul a fost faptul ca aghiazma nu se strica si i-am zis ca acest lucru poate fi dovedit. Ea este o fata foarte desteapta, care in momentul de fata lucreaza la unele proiecte stiintifice in cadrul UMF Carol Davila si este foarte curioasa in legatura cu faptul ca aghiazma nu se strica. Noi am ajuns la concluzia ca acest lucru se poate demonstra, ca sa creada si ea si altii asemenea ei in Domnul, anume printr-o proba: din vasul in care se sfinteste apa, inainte de sfintirea ei, ea ar dori sa ia cateva sticlute. Asemenea si dupa sfintirea apei, sa ia agheazma in cateva sticlute si sa le tina pe toate, sa vada in care din sticle apa nu se strica. Daca este cu putinta si daca aveti timp, noi am vrea sa va cerem ajutorul(si eu si ea). Ce vreau sa va intreb este daca e nevoie sa fie Agheazma Mare sau poate fi si Agheazma Mica. Multumim pentru ajutor(pe care stiu ca macar cu rugaciunea, daca altfel nu este cu putinta ni-l veti da) si Doamne ajuta! Puneti raspunsul fie pe acest blog, fie pe mailul meu. Multumim!

    Apreciază

    Răspunde
  9. M M

    Mie cel mai mult imi place imnul scris de Casiana monahia, care se canta in saptamana mare. E cea mai frumoasa cantare care am auzit-o vreodata. In ierarhia persoanala de valori nu cred ca e nici un imnograf care sa o intreaca.Bine, nici nu prea ii cunosc eu, dar ma refeream la ordinea mea de valori. Si am vazut ca e trecuta si in calendar Sf. Casiana, imnongrafa. Pacat ca nu s-au mai pastrat si alte versuri de-ale ei. Cred ca sensibilitatea firii femeiesti e cea care o face sa depaseasca cu mult in intensitatea trairilor, chiar si cele mistice, pe ceilalti Sfinti-poeti. De asta mi se pare logic ca Maica Domnului, o femeie, sa intreaca pe toti ceilalti drepti in intensitatea dorului Ei dupa Dumnezeu. Pe langa sensibilitatea mult mai adanca a firii avea un alt stalp de sprijin in smerenia firii femeiesti mai neputincioase decat a barbatilor. Erau doar niste ganduri… poate sunt cam indrazneata, dar nu caut sa nedreptatesc pe nimeni. Pana la urma, trebuie sa recunoastem ca sunt niste daruri pe care Dumnezeu le-a asezat spre valorificare. Pornisem totusi de la Sf. Casiana monahia. Uitati minunatul imn :

    “Doamne femeia ce cãzuse în pãcate multe, simtind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironositã si tânguindu-se, a adus Tie mir mai înainte de îngropare, zicand: Vai mie ! Ca noapte imi este mie infierbantarea desfraului, si intunecata si fara de luna pofta pacatului.Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoti cu norii apa din mare; pleaca-Te spre suspnurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecaciune. Ca sa sarut preacuratele Tale picioare si sa le sterg iarasi pe ele cu parul capului meu. Al caror sunet auzindu-l cu urechile Eva in rai in amiazazi, de frica s-a ascuns. Cine va cerceta multimea pacatelor mele si adancurile judecatilor Tale, Mantuitorule de suflete, Izbavitorul meu ? Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemasurata mila. ” (Casiana monahia)

    http://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/poezii-inchinate-sfintilor/

    Apreciază

    Răspunde
  10. Ana

    M-am bucurat mult sa aud ca vorbiti despre cartea lui Virgil Maxim, cat si despre cartile lui Ioan Ianolide. Cartea lui Ioan Ianolide, Intoarcere la Hristos ar trebui citita de toti romanii. Pe mine m-a infiorat si m-a trezit.

    Stiam toti despre comunism ca-i odios, ca trebuie sa ne ferim, stiam de Canalul mortii, insa nu stiam adevarul despre cei inchisi in acele inchisori. Stiam ca este interzis sa vorbesti despre credinta, insa nu stiam ca comunistilor le este frica de credinta in Hristos. Ce uimitoare marturie de viata cu adevarat eroica ne-au lasat toti acesti marturisitori.

    Incerc sa gasesc cartile parintelui Dimitrie Bejan, dar nu gasesc nimic clar cu toate ca exista si un blog dedicat parintelui.

    Apreciază

    Răspunde
  11. Georgeta M.

    Cand vor avea loc catehezele cu poeme si imnuri duhovnicesti ? Dupa ce incheiati seria catehezelor despre ierurgii sau mai devreme ?

    Domnul sa va trimita norul calauzitor al intelepciunii Sale dumnezeiesti ca sa va reverse totdeauna ploaie de taine ceresti, ce-si vor face salas in comorile gandurilor ! Mantuitorul nostru Iisus Hristos- Comoara vietii celei vesnice- sa va intareasca si sa va lumineze in plinirea datoriei de marturisire a dreptei credinte chiar si prin intermediul acestui blog. Mai aveti si ispite cu comentariile de pe blog ? Mmmh ? Nu le luati in seama, important e sa straluceasca lumina lui Hristos, Care vă va da si plata pe masura cand va veni intru Imparatia Sa !

    Apreciază

    Răspunde
  12. badarau daniela

    Am atins un măr
    dar mătăsarii tot au venit
    noaptea
    azi am atins cireşul
    spre binecuvântare
    mută speriată
    doar vântul vorbeşte
    urlând

    Am deschis cartea la Iov
    Lumii nu-i mai pasă de suferinţa umană
    am devenit legendară
    sute de femei sunt năpăstuite de îngerul morţii

    boabele de porumb roşii
    le-am îngropat lângă gardul vecinii
    să nu mă mai vadă printre rânduri
    o remorcă s-a răsturnat cu mălai
    nu mai importaţi, fraţilor, suferinţă!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.