La sfârşitul Liturghiei duminicale, care a durat mai mult de trei ore, liderul spiritual al creştinilor Georgiei Ortodoxe iese prin uşile sculptate ale Catedralei Sfânta Treime ornată cu icoane, iar lumea este în aşteptare.
Tensiunea mulţimii creşte. Sute de bărbaţi, femei şi adolescenţi, vor să ajungă la Patriarhul Ilia al II-lea. Călăuzit de gărzile de corp, Patriarhul îsi urmează drumul, atingându-i şi binecuvântându-i cu mâna pe admiratorii săi, si deplasându-se încet spre o limuzină blindată. Tinerii aleargă după vehiculul pornit deja, al Patriarhului.
Mariam Turbanidze şi fiul ei de 7 ani, Nikolos, au rămas cu ochii pironiţi pe maşina care mai avea puţin şi dispărea, fără să simtă ploaia. Familia acesteia a călătorit ore întregi din oraşul-port la Marea Neagră, Batumi, pentru a participa la slujba de duminică.
„Patriarhul este naşul lui Nikolos”, a explicat Turbanidze. Cu mândrie, aceasta scoate ca dovadă un act bisericesc de botez.
Ilia al II-lea a condus una dintre cele mai vechi comunităţi creştine pentru mai mult de 30 de ani. Într-o ţară care a suferit patru războaie în ultimele două decenii, şi cu experienţa transformărilor chinuitoare politice şi economice, Patriarhul este văzut şi respectat de mulţi, ca sursă de stabilitate.
Potrivit unui sondaj început în 2008, publicat de “Tbilisi-based International Centre on Conflicts and Negotiation”, 94.2% dintre intervievaţii georgieni îl clasează pe Ilia al II-lea ca fiind omul cel mai “de încredere” din ţară.
Născut sub numele Irakli Shiolashvili, Ilia al II-lea a fost întronizat ca Preafericit Părinte Patriarh Ilia al II-lea Catholicos al Întregii Georgii în 1977, când Georgia era parte a Uniunii Sovietice.
El a preluat conducerea unei biserici pe care autorităţile sovietice au ţintit-o şi au reprimat-o timp de decenii.
„Multe figuri spirituale au fost persecutate şi împuşcate, multe biserici au fost închise, iar unele au fost distruse”, a spus Ilia al II-lea.
El a vorbit către CNN, la reşedinţa Patriarhiei din centrul Tbilisi, o clădire cu trei etaje plină de icoane şi artefacte bisericeşti care a fost confiscată şi folosită ca sediu al poliţiei în perioada sovietică.
„După eliberarea Georgiei de sub Uniunea Sovietică, condiţiile s-au îmbunătăţit, desigur. Oamenii merg la biserică, mai ales tinerii”, a explicat Ilia al II-lea.
În ultimii 20 de ani, Biserica Georgiei şi liderul acesteia au devenit unele dintre cele mai puternice instituţii din ţară.
În decembrie 2007, Patriarhul a anunţat că va boteza personal nou-născuţii, într-un efort susţinut în lupta cu declinul ratei natalităţii din Georgia (vezi Arhiva Lacasuri Ortodoxe). Mii de oameni s-au îndreptat atunci către botez; părinţi zîmbind, când preoţii le cufundau copiii în apa botezului.
Irma Amirejibi, şi soţul său Giorgi, au fost printre cei care au răspuns la apelul Patriarhului. Aveau deja patru fiice şi au decis imediat să o aibă şi pe a cincea (bucurandu-se de promisiunea ca Patriarhul va fi naş al fiecărui nou-născut). Într-adevăr, anul trecut, cea mai tânară fiică a lor, Nino, a fost botezată de către Patriarh.
„Credem că acest botez şi bunătatea patriarhului vor binecuvânta familia noastră şi o vor proteja în viitor”, a declarat Amirejibi, aşezând-o mai comod pe mica Nino în braţele sale.
Statisticile oficiale arată că în 2008, Georgia a avut cel mai mare număr de naşteri din ultimii nouă ani. Ilia al II-lea a avut merite în creşterea numărului naşterilor.
„Am botezat deja aproximativ 5.000 de copii”, a spus el. „Părinţii au decis să dea naştere acestor copii, deoarece au avut şansa ca aceştia să devină fini ai Patriarhului.”
Tbilisi-Georgia CNN
P.S.
Acum exact 2 ani, cu prilejul unei conferințe la Tbilisi despre Sfântul Antim Ivireanul, l-am văzut, l-am auzit și l-am cunoscut personal pe PF Ilia. Este cu adevărat un om îmbunătățit, apropiat de oameni, iubitor și rugător. A reușit să mobilizeze oamenii ca să reactiveze, restaureze și construiască peste 1100 de biserici și mănăstiri de când este patriarh, la începutul mandatului său fiind mai puțin de 100 de biserici în toată Georgia. Creștinii îl pomenesc și la masă, așa cum am văzut la o masă vecină într-un restaurant anonim cum ”capul” mesei a toastat pentru Preafericitul Patriarh Ilia și pentru toți preoții ortodocși urând ”să le dea Dumnezeu har și ani mulți”…
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 
Asta da articol!
Daca un om e bun (sfint) se vor gasi citiva care sa si moara pt el sau pt adevarul pe care il marturiseste. Dar daca are, ca arhiereu, numai toiag, nu si suflet crestin, chiar si sfintii ii vor sta impotriva.
ApreciazăApreciază
Cu siguranta ca Dumnezeu da fiecarui popor conducatorii de care are nevoie la momentul respectiv! Acolo s-au creat conditiile necesare sa procedeze astfel. Poate ca acolo situatia nu e atat de complicata ca in Romania, unde au navalit toate sectele(pe langa cele vechi, avem mormoni, rosicrucieni, satanisti de mai multe categorii, esoteristi …) care incearca sa corupa oamenii nevoiasi sau pe cei slabi cunoscatori ai credintei sa mearga la ei.
Ajutorarea saracilor si cunoasterea credintei ortodoxe(invataturile sfintilor si randuielile bisericesti) este problema Romaniei. Si pentru aceasta e nevoie de o mana puternica, unde sufletul crestinesc sa nu fie impediment pentru ca „toiagul” sa isi faca datoria.
ApreciazăApreciază
Cata bucurie sa ai in preajma astfel de oameni…
ApreciazăApreciază
Eu as zice mai degraba ca trairea dupa invatatura crestina e problema Romaniei si a lumii contemporane. Intr-o anumita masura, toti cunoastem invatatura ortodoxa, dar cind e vorba de traire si de sacrificiu personal, putini suntem dispusi sa o facem la nivelul cunostintelor teoretice pe care le-am dobindit.
Problema cu sectele este tocmai consecinta lipsei de traire ortodoxa. Uneori e si o problema economica, dar e si dorinta de a te distra la „biserica” (nu rideti: unii studenti adventisti mi-au spus chiar asa: „nu stiti ce bine ne distram noi la biserica!”), de a incerca noi experiente spirituale sau de alta natura (mai ales tinerii) folosite ca pretext de unele secte etc.
Ortodoxia presupune o rigoare a trairii, cunoastere si nedepasire a drumului Adevarului, infrinare etc. Este o credinta de profunzime si de subtilitate, de acea finete care sa nu-L departeze pe Duhul Sfint de la noi.
Iar georgienii au avut si in ultimii ani destule exemple de marturisire a credintei chiar si cu pretul vietii. Frumoasa este si crestinarea lor prin sfinta Nina, modul in care au inaltat crucea, cum au crezut conducatorii lor…
Iata citeva lucruri interesante despre acest subiect:
Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei – 14 ianuarie
Încreştinarea ţinutului Georgiei de astăzi a început destul de devreme datorită propovăduirii Sfântului Apostol Andrei. Încă din anul 40 au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) primii creştini. Acesta a fost momentul în care candela credinţei a fost aprinsă. Totuşi, lumina ei a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii”. Sfânta Nina a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieţi pentru creştinarea Georgiei. Precum Sfinţii Apostoli s-au nevoit pentru a face cunoscută tuturor popoarelor Evanghelia, la fel şi Sfânta Nina şi-a închinat existenţa lucrării misionare de convertire a populaţiei gruzine.
Deseori remarcăm că sfinţii au avut părinţi drept-credincioşi, temători de Dumnezeu, care păzeau poruncile Evangheliei. Precum Sfântul Vasile cel Mare sau Sfântul Grigorie Teologul, şi Sfânta Nina a crescut într-o familie fericită de creştini. Tatăl ei, Zabulon, era conducător al gărzii imperiale. Mama sa, Suzana, era sora episcopului Ierusalimului, Iuvenalie. Sfânta Nina s-a născut în Capadoccia, în jurul anului 290. Data naşterii nu este cunoscută cu certitudine. Tot ceea ce ştim este că tatăl său era sub comanda împăratului Maximian (284-305). Când Sfânta Nina a împlinit 12 ani, Zabulon a hotărât să se facă pustnic. După ce a discutat cu soţia sa şi a cerut binecuvântarea episcopului Iuvenalie, a plecat în pustie. Suzana a hotărât să îşi ajute fratele în grija pentru săraci şi bolnavi. Nina a fost lăsată sub ascultarea stareţei Niofora, care conducea o mănăstire aflată în apropierea Sfântului Mormânt.
Binecuvântarea Maicii Domnului
Niofora îi vorbea tot timpul Ninei despre viaţa duhovnicească şi o ajuta să sporească pe calea virtuţii, iar Nina se întreba adesea ce s-a întâmplat cu cămaşa Mântuitorului Hristos. Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, îi punea stareţei această întrebare. Stareţa i-a spus la un moment dat că aceasta se găseşte în cetatea Mtskheta din ţinutul Iviriei (Georgiei). Astfel, Nina a început să se roage să fie învrednicită să se închine acestui veşmânt sfânt. Într-o noapte a visat că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o binecuvintează şi îi dă o cruce făcută din viţă-de-vie împletită. Când s-a trezit, a văzut crucea în propriile mâini. Bucuria a copleşit-o, iar lacrimile au început să îi curgă pe obraji. Imediat a mers la episcopul Iuvenalie, cerându-i binecuvântare să plece în Iviria. Acesta, după ce a ascultat descrierea visului şi a văzut crucea, i-a dat binecuvântarea şi s-a rugat îndelung ca Nina să reuşească în drumul pe care Dumnezeu i-l pregătise.
Drumul. Surparea idolilor
Sfânta Nina a plecat din cetatea Ierusalimului spre Armenia împreună cu alte 30 de fecioare. Printre acestea se număra şi Ripsimia, care era căutată de către împăratul Diocleţian pentru a se însura cu ea. La scurt timp, toate au fost capturate. Nina a fost singura care a reuşit să se ascundă. Din cauza refuzului de a renunţa la credinţa creştină, Ripsimia şi celelalte fecioare care o însoţeau au fost chinuite şi apoi decapitate. Pomenirea lor se săvârşeşte în fiecare an la 30 septembrie. Nina şi-a continuat drumul către cetatea Mtskheta. Abia în anul 315 a reuşit să ajungă acolo, după un drum extenuant şi multe primejdii. Era o perioadă în care acele zone erau permanent invadate de către perşi. La un moment dat, îndoielile au cuprins-o. Se temea că nu va ajunge acolo unde Dumnezeu a trimis-o. A visat, la un moment dat, un tânăr care îi dădea un sul. Când s-a trezit, a descoperit sulul lângă ea. Acesta conţinea versete scripturistice legate de suferinţă şi nădejde. Dumnezeu o îndemna să nu renunţe. În cele din urmă a ajuns în cetatea Urpnisi. Aici a început să înveţe limba gruzină. După o lună a observat că toată lumea mergea spre capitala Mtskheta. Era o mare sărbătoare a idolilor. Sfânta Nina s-a furişat în apropierea statuii zeului Armazi şi s-a rugat lui Dumnezeu să fie distrus acest chip al minciunii. Imediat s-a pornit o furtună mare, iar templul şi statuia au fost dărâmate de grindină.
Începutul propovăduirii, început al mântuirii
Prima familie convertită a fost cea la care Sfânta Nina locuia. Sfânta a vindecat-o pe Anastasia, care era stearpă. A continuat să facă minuni şi a început să propovăduiască Evanghelia în popor. A vindecat-o şi pe soţia împăratului, care era demonizată. Împăratul Mirian însă desconsidera creştinismul şi credea că îi va aduce pieirea. Într-o zi, a plecat la vânătoare şi la un moment dat a început din nou o furtună puternică. Un fulger i-a luat vederea şi tunetele i-au alungat pe toţi cei care îl însoţeau. Rămas singur, a încercat să se roage zeilor săi, dar lucrul acesta s-a dovedit lipsit de folos. Şi-a
adus aminte de Nina şi a început să se roage lui Hristos. Vederea i-a revenit, iar furtuna s-a potolit. Smerit, i-a cerut iertare sfintei şi s-a botezat. Apoi, a trimis emisari împăratului Constantin cel Mare, pentru a i se aduce un episcop şi câţiva preoţi, pentru creştinarea poporului său. Sfântul Împărat Constantin a primit cu bucurie cererea şi l-a trimis pe arhiepiscopul Antiohiei, Eustatie. Astfel a început creştinarea Iviriei.
Zidirea primelor biserici
Printre persoanele care s-au convertit s-a numărat şi întâistătătorul sinagogii din cetate, Abiatar. Acesta cunoştea tradiţia legată de soarta cămăşii Mântuitorului Hristos. El i-a spus Sfintei Nina că această cămaşa a fost îngropată odată cu sora celui care a obţinut-o. În momentul în care fratele ei i-a arătat cămaşa Mântuitorului, ea a strâns-o în braţe, a suspinat îndelung şi a murit. Nimeni nu a putut să îi deprindă veşmântul din mâini. Abiatar i-a mai spus Ninei că mormântul fetei s-ar afla în apropiere de un cedru falnic din centrul grădinii împărăteşti. Sfânta Nina a plecat să se roage acolo. În timpul nopţii, a avut o vedenie. A văzut un stol de păsări negre venind şi spălându-se într-un râu din apropiere. Apoi, după ce s-au curăţat şi s-au făcut albe ca neaua, au venit şi s-au aşezat în ramurile cedrului şi au cântat melodii ale imnelor liturgice. Sfânta a înţeles că aici vrea Dumnezeu să fie zidită prima biserică. Păsările simbolizau sufletelor celor botezaţi, care îşi uneau glasurile în cântări de laudă. Cedrul a fost tăiat, iar cele şase ramuri pe care le avea au fost transformate în piloni de susţinere a noii biserici. Tulpina a fost aşezată în centru de către un înger şi nimeni nu a putut să o mişte din locul în care era iniţial. Din tulpina cedrului izvorăşte şi acum un mir deosebit, care vindecă multe boli. Biserica a fost închinată Sfinţilor Apostoli, fiind numită Svetiţhoveli (Stâlpul făcător de viaţă). În prezent, a fost restaurată şi clădită aproape în întregime din piatră.
Trecerea la cele veşnice
Ştiind de mai înainte că i se apropie sfârşitul, sfânta i-a scris împăratului Mirian o scurtă scrisoare: „Împărăţia ta să aibă pururea binecuvântarea lui Dumnezeu, ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ocrotirea Sfintei Cruci. Eu, ca o străină şi trecătoare, plec de acum din această lume. Voi urma calea părinţilor mei. Trimite-mi, te rog, pe episcopul Ioan, ca să mă pregătească pentru călătoria spre veşnicie, pentru că ziua morţii mele este aproape”. Dorinţa i-a fost îndeplinită. Episcopul Ioan, urmaşul lui Eustatie, a împărtăşit-o cu Sfintele Taine, pregătind-o pentru bucuria veşnică alături de Hristos. Pe 14 ianuarie 338, Sfânta Nina a trecut la Domnul. Rugămintea finală a fost ca trupul să nu îi fie mutat din ultima provincie în care propovăduise. Comunitatea săracă din Kaheti a dobândit astfel un dar nepreţuit. Iniţial, această dorinţă nu i-a fost respectată. Oamenii au încercat să îi ia moaştele cu forţa şi să le mute în Mtskheta, dar nu i-au putut urni trupul. Sfânta îi avertiza că nu este de acord cu ceea ce au de gând să facă. Resemnându-se, împăratul şi nobilii au zidit o biserică în localitate şi au continuat lucrarea de încreştinare a populaţiei. Munca sfintei nu fusese în zadar. Un popor întreg i-a fost recunoscător pentru jertfa făcută. Simbolul ostenelilor sale, crucea din mlădiţe de viţă-de-vie se păstrează până astăzi în catedrala Sionului din oraşul Tiflida. Curgerea mirului care se petrece neîncetat în prima biserică zidită pe pământul Georgiei este, şi ea, un simbol al nevoinţelor neobosite ale Sfintei Nina. Este o realitate care nu poate fi tăgăduită. Aşa cum spunea şi Arhiepiscopul Nicolae I, întâistătător al Bisericii Georgiei între anii 1150-1160, „fiecare vede umezeala din partea de răsărit a stâlpului. Unii, din lipsă de evlavie, puneau var în acel loc, dar nu puteau să oprească curgerea mirului. Pentru mulţimea tămăduirilor care s-au făcut cu acesta suntem toţi martori”. Martori ai unei vieţi sfinte.
sursa: Ziarul Lumina
ApreciazăApreciază
Nu stiu cum cunoastem toti invatatura crestina. Eu m-am nascut intr-o familie ortodoxa si nu stiam decat cateva rugaciuni de baza. La fel toata lumea din parohie. In biserici era totul superficial. Abia acum, de cand e Patriarhul Daniel s-au mai schimbat lucrurile. Cum sa participi la Sfanta Liturghie daca nu intelegi semnificatia ei in profunzime ? E ca si cum ai vedea o pictura de Picasso pentru prima data ! Cred ca aceasta ar trebui sa se prezinte la Cateheza, la fiecare cateheza : »Explicarea Sfintei Liturghii »
Mai multi ortodocsi am cunoscut care au trecut la baptisti ca erau in varsta si nu avea cine sa aiba grija de ei la batranete. La adventisti sau alte secte au plecat pentru partea materiala. Multi tineri merg la yoga pentru ca nu cunosc invataturile sfintilor.
Eu am fost una din persoanele care, pana ce nu am aflat despre invataturile sfintilor nostri, simteam ca imi lipseste ceva si voi cauta in continuare. Nu aveam de gand sa ma mai intorc niciodata, atat de superficiale mi se pareau ritualele pe care nu le intelegeam. Exact in momentul in care am gasit(invataturile sfintilor), am spus : Ce bine e acasa ! Daca stiam ca e asa, nu mai umblam. Nici yoga, nici meditatia trancedentala, zen sau altceva nu sunt atat de minunate ca invataturile sfintilor.
O sa printez articolul tau sa studiez acasa… Parca voiai sa imi faci niste recomandari de lectura?
ApreciazăApreciază
Eu cred ca fiecare om face mai putin decit cunoaste in materie de crestinism. Si am oarece experienta si de viata si teologica . Cine vrea sa progreseze nu numai in cunoastere, ci si in viata crestina, e dator sa caute mai mult. Tie iti lipsea ceva: de aceea ai cautat. Altii se multumesc cu erezia lor sau sunt impotmoliti de diavol acolo, se simt prinsi, ajung ca pacatul acesta sa le fie obisnunita (a doua natura) si nu mai pot sau nu mai vor sa iasa.
Explicarea Sfintei Liturghii o gasiti in cartea lui Nicolae Cabasila, cu acelasi titlu. Pina sa ajungem noi insa si sa traim ceea ce intelegem in mod rational, e mult. Cel mai lung drum este de la minte la inima. La Sfinta Liturghie e bine sa participi si daca nu intelegi nimic. Tot te curatesti. Dracii inteleg sa plece. 🙂 Asa spunea un staret de Pateric. O pictura de Picasso vazuta pt prima data tot iti creeaza o stare, chiar daca nu intelegi ceea ce trebuie. Insa nu comparam arta cu credinta. Anticii spuneau ca arta te aduce intr-o stare de catharsis, prin care te eliberezi de pornirile rele. Numai ca face loc imaginatiei si senzualitatii. Credinta ortodoxa curateste mintea, trupul, simturile… Il indumnezeieste pe om. Acesta este telul suprem.
Cred ca nimic nu se face fara ingaduinta lui Dumnezeu. Nu stia El oare ca te afli in ratacire? Dar aceasta ratacire este, pe de o parte, datorita lipsei de traire ortodoxa, iar pe de alta, ca sa zic asa, pentru judecatile lui Dumnezeu. Si caderile iti pot fi de folos: cind te ridici, ai de ce te pocai, vezi diferenta dintre lumina si intuneric si nu te-ai mai duce pt nimic in lume din lumina; ingaduie Dumnezeu cadere si ca sa-i folosesti pe altii din experienta ta: cind ai ocazia in viata, vorbeste-le despre mocirla experientelor spirituale prin care ai trecut si despre lumina ortodoxiei.
Daca vrei sa ma asculti, o recomandare de lectura este aceasta: citeste vietile sfintilor. Nu te incurca in dogme si talmaciri teologice, interpretari, controverse etc. Traieste simplu ceea ce stii. Dumnezeu e simplu. Mintea noastra, complicata prin scoli si prin societate. Intreaba un duhovnic privitor la fapte, ginduri…, pt ca sa nu te afli pe o cale falsa catre Dumnezeu (asta este una dintre ispitele frecvente ale zilelor noastre).
Dumnezeu sa-ti dea lumina, pace, bunatate.
ApreciazăApreciază
Eu am gasit “Explicarea dumnezeiestii liturghii” de Pr. Stefanos Anagnostopoulos.
Bine spui, Irina ! Celor care se incurca in speculatii intelectuale, mai bine sa aplice credinta ortodoxa, ca pe si o terapie de curatie a simturilor.
Revenirea mea a fost intradevar deosebita. Dupa ce am ajuns in biserica inapoi, o noapte am trait intr-o stare intre vis si realiate. Nu stiu sa explic bine starea. Am crezut/vazut/auzit pur si simplu ca ceea ce au gresit din start sectele crestine a fost ca nu au ridicat la loc de cinste pe Maica Domnului.
Apoi am descoperit puterea aghiazmei in alungarea duhurilor rele, ca in final sa descopar sfintii.
Stii ca e buna ideea sa imi aleg duhovnicul dupa o cercetare in functie de recomandarile de lectura pe care mi le face. Daca sunt pe gustul meu, inseamna ca exista o asemanare intre noi.
Eu ma refeream la recomandari referitoare la cartile Patriarhului Daniel.
ApreciazăApreciază
Sunt multe cai care duc spre Dumnezeu. Alege-o si urmeaz-o pe cea care ti se potriveste tie. Fiecare om e unic. de aceea, pe unii i-a sfintit milostenia, pe altii smerenia, pe altii rabdarea… Si sfintii sunt in mai multe cete.
In ce priveste alegerea duhovnicului, roaga-te si discuta cu mai multi duhovnici, apoi alege-ti unul. Parerea mea!
ApreciazăApreciază
Irina, in ce priveste duhovnicul, hai sa iti spun ce m-am amuzat..Tot rugandu-ma asa sa imi scoata Dumenzeu in cale pe cel bun, am ajuns in fata unuia care, atunci cand m-a miruit am stiu ce gandeste. Ti s-a intamplat vreodata? Apoi am inceput sa il urmaresc sa vad cum slujeste, daca e serios…Parca era o legatura intre noi. Apoi am urmarit cum desfasoara spovedaniile si am vazut ca toate persoanele feminine erau cu baticut pe cap. M-am amuzat asa tare cand le-a miruit pe toate. Parca erau un stol de pasarele. Eu nu pot pune baticutul ala… Cred ca o sa caut unul special pentru rugaciune si altul pentru sfaturi. Mai bine ma duc la parintele meu de mir, ca el spunea ca e bine ce fac si ca stiu eu mai bine.”Cum vrei tu fata mea, ce vrei tu…”
ApreciazăApreciază
E bine sa mergi la parintele de mir, sa te spovedesti regulat. In ceea ce priveste baticutul, grecoaicele nu-l poarta deloc la biserica. Rusoaicele il poarta cu mare rigoare, de la 1 la 100 de ani. Poti merge si fara. Mintuirea nu sta in batic. Ca zic unii ca se smintesc, vazindu-ti coafura… si asta e discutabil. Sminteste ce ai tu inauntru, nu ce vine de-afara. Pe de alta parte, sunt si baticute frumoase. Cind gasesti unul, poarta-l. Iti doresc bucurie!
ApreciazăApreciază
Pt. „Crestina”
Te-a amuzat?? ce te-a amuzat? smerenia si purtarea unor femei crestine? si nu asa mandre cum esti tu??? tu selectezi si iti alegi duhovnici dupa placul tau si nu dupa boala de care suferi MANDRIA!!!..nu o sa-ti ajute deloc daca faci cum vrei tu si cum sti tu(cum te-a sfatuit duhovnicul tau de mir) ci o sa te duca acolo unde l-a dus si pe primul Mandru…
Dumnezeu sa aiba mila de tine.
ApreciazăApreciază
Ioan: nu o sa-ti ajute deloc daca faci cum vrei tu si cum sti tu(cum te-a sfatuit duhovnicul tau de mir) ci o sa te duca acolo unde l-a dus si pe primul Mandru…
Nu stim noi caile lui Dumnezeu. Iubirea este un medicament pentru patimi, asa cum uneori nu este biciul. Un parinte spunea ca oamenii pot tamadui desfrinarea, ingerii, minia. Mindria, numai Dumnezeu. Smerenia poate veni si din faptul ca ai primit ceea ce nu meritai, nu numai din faptul ca nu ai primit ce meritai.
ApreciazăApreciază
Ce frumos, Parinte! Inima se indulceste cand citesti despre asa oameni buni si blanzi… Dumnezeu e minunat intru sfintii Sai..
ApreciazăApreciază
Pingback: Razboi întru Cuvânt » Episcopul Artemie, pensionat in ultima zi a Sinodului BOS! / Pe cine mai cinsteste Lumina patriarhala / Lupta pentru pace si toleranta se ascute / Patriarhul Ilia, patriarhul increderii (stiri religioase 4-5 mai 2010)
Multumim ca ne ajutati sa vedem lumea in care traim mai luminoasa!
ApreciazăApreciază
Impresionant.Ce frumos ar fi ca si ierarhii nostri sa il ia ca exemplu pe acest vrednic patriarh,mai ales ca suntem prima tara din Europa la avorturi.
ApreciazăApreciază
Pt Bandit MISTIC:
Câţi copii să facă o familie? Max 2 şi apoi să trăiască în curăţenie. Împreunările din instinct sunt păcat şi tb să suportăm consecinţele. Dacă nu cunoaştem bine asta, ne supunem simţurilor şi suportăm fie greutăţile familiei numeroase, fie mai grav.
ApreciazăApreciază
@viorel:
Relatiile conjugale nu reprezinta un pacat,ele fac parte din legea lui Dumnezeu,cu tot cu respectarea zilelor de infranare,evident.
Pentru cei ce reusesc sa traiasca in curatie,e foate bine din toate punctele de vedere.Pentru cei ce nu reusesc,parintele Arsenie Boca spunea sa se fereasca de extreme,adica nici abuz,nici refuz si el incuraja oamenii sa nu se pazeasca de a avea copii, chiar le spunea sa faca 3,4,5,ca alfel e rau…
Iar la noi in tara trebuie sa se incurajeze natalitatea,e foarte grav,nu vezi ca deja Romania incepe sa se manelizeze din ce in ce mai tare,nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie peste 20-30 ani daca o tinem asa.
@irina:
La MULTI ANI! Sa iti daruiasca Dumnezeu toate cele bune si de folos.
ApreciazăApreciază
Multumesc.
Urari de bine si tie!
ApreciazăApreciază
*Relatiile conjugale dintre cei casatoriti nu reprezinta un pacat.Sa nu fiu inteles gresit.
ApreciazăApreciază
şi pocăiţii îs de părere să se dăruiască unul altuia oricând, că să nu îi ispitească încornoratu,cică!E uşor să dai sfaturi de strategie fiind departe de câmpu de luptă. Nu se prostesc femeile şi nici bărbaţii nu fac prostată fără împreunare, cum susţine Pater Arsenie. Vezi bine călugării.
ApreciazăApreciază
Of !!!
IISUSE, MINTEA CEA INTREAGA A CELOR CURATI CU FECIORIA !
ApreciazăApreciază
N-am zis sa se daruiasca unul altuia oricand,citeste mai atent,ci sa se respecte zilele de infranare.Chiar sfantul Apostol Pavel ii indeamna pe cei casatoriti sa se infraneze numai de comun acord si cu scopul de a se inchina rugaciunii pentru o anumita perioada,tocmai ca sa nu fie ispititi din pricina neinfranarii lor.Iar parintele Arsenie Boca a spus doar de femeile care pacatuiesc prin paza ca se prostesc sau chiar o iau razna,de cele care traiesc in curatie nu cred ca a spus asa ceva.
ApreciazăApreciază
da? O să mai revad scrierile lui Pater. Eu aşa am reţinut. Am crezut că dacă nu merg la mănăstire mă obligă biserica să mă însor sau să fac copii. cred totuşi că Pater nu zice aşa, ci se referă la toţi mirenii că au probleme fără sex.
ApreciazăApreciază
@ Viorel „şi pocăiţii îs de părere să se dăruiască unul altuia oricând, că să nu îi ispitească încornoratu,cică!”
Noi ar trebui sa fim pocaitii:). Cand ne referim asa la sectanti, ei se bucura. Ca si cum i-ai spune unui roman „mai ortodoxule”.
ApreciazăApreciază
da, nu am pus ghilimele la cuvântul ‘pocăiţi’.
@bandit
pater Arsenie se referă la toţi oamenii când vorbeşte despre biochimia endocrină.
eu sunt mirean şi nu pricem cum noi să avem probleme dacă practicăm asceza şi călugării, nu. Şi cum pater Arsenie era ‘curat cu fecioria’ deşi nu a putut evita femeile în studenţie.
ApreciazăApreciază
Eu n-am scris cu rautate acele cuvinte ,,Iisuse, mintea cea intreaga a celor curati cu fecioria”. De fapt nici n-am prea citit cu atentie discutia purtata si nici nu am vreo parere despre argumentele aduse. Pur si simplu aceasta mi-a spus un preot intelept mie, ca sa ma incurajeze a ravni mai mult fecioria decat casatoria. Si mi-au placut mult cuvintele lui. Dar se pare ca n-ar mai trebui sa scriu pe blogul asta pt ca sunt cu adevarat o persoana fara de minte si mai fac si tulburare oamenilor.
ApreciazăApreciază
@viorel
Imagineaza-ti ca tocmai mi-ai tras un par in cap la ce mi-ai scris mai sus.
Este prea mult pentru mine.Ma duc la farmacie sa-mi iau niste calmante,dupa ce-mi arunc laptopoul pe geam,evident.
O sa tin minte ziua aceasta.
Va rog sa ma intelegeti.Nu stiti ce era pr.Arsenie pt. mine.
ApreciazăApreciază
Scrieti-mi cineva ceva frumos,va rog,am nevoie.
ApreciazăApreciază
Eei, eu unul nu prea cred asta despre Pr. Arsenie. El strălucește și prin pâcla vorbelor noastre grăbite… Deci, nu te tulbura, prietene mistic, iubirea și prețuirea ta față de Pr. Arsenie nu se împuținează. Iar Domnul Hristos îți dă pace și putere, nu cum dă lumea, prin cuvinte măiestrite, ci prin harul cel necreat și odihnitor al Sfântului Duh. Dumnezeu este cu noi!
ApreciazăApreciază
Va multumesc mult pentru cuvintele de incurajare.Chiar aveam nevoie,cu toate ca trebuie sa mai treaca ceva timp ca sa-mi revin complet.
Important pentru noi e ca pr.Arsenie s-a jertfit pentru neamul si ortodoxia noastra si a luptat pentru unitatea bisericii,aici cu totii ar trebui sa-l luam ca exemplu.El niciodata nu va fi uitat ci va ramane veșnic in cartea Neamului.
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
@Misticule
Fă ca mine: Încuie laptop-ul în fişet şi mergi să priveşti ce minunată e creaţia lui Dumnezeu.
Eram şi eu curios dacă putem practica asceza fără riscuri. Credeam că tu eşti mai avansat în problemă.
Pater rămâne PATER, cu atât mai mult tb preţuit pt renunţare.Nu cel care nu mai e tentat a ajuns sus, ci cel care în pofida tentaţiilor nu se abate.
ApreciazăApreciază
@M M
Ce spui: Era curată cu fecioria SF. Maria Magdalena?
ApreciazăApreciază
Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi şi nici nu mă pricep să fac pe ,,avocatul” Sfinţilor. Nici nu ştiu dacă e adevărat ce se vehiculează şi sincer nu cred că ar trebui să ne împovărăm mintea cu toate bârfele care circulă.
Dar ştim că Dumnezeu în milostivirea pune vălul uitării peste toate neputinţele şi greşelile noastre, astfel încât, deşi nevrednici fiind, ne face părtaşi darurilor Sale, aşteptându-ne să ajungem la capătul scării sfinţeniei. Dacă Domnul a binevoit a da Pr. Arsenie cununa Sfinţilor, ştergând din gândul amintirii Sale toate greşelile pe care ca un om le va fi făcut în această viaţă, noi de ce să nu facem la fel ? În ochii lui Dumnezeu el este un Sfânt. Noi de ce să nu-l privim la fel? Noi, care oricum de aici de pe pământ suntem aşa de mici ?
Apoi, să ne amintim ce a zis Însuşi Mântuitorul despre femeia cea păcătoasă : ,,Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.”
Nu mai e nevoie să amintim câţi Sfinţi ce mai înainte vieţuiau în păcat a voit Domnul să aducă la pocăinţă.
Să privim la sfârşitul lor. Acela e important. Moartea te judecă în ceea ce te găseşte. Şi dacă sfârşitul vieţii te-a prins în lumina desăvârşirii, nimeni nu te mai poate osândi, nici chiar diavolii.
Dovadă că a primit Domnul pocăinţa lui e măsura sfinţeniei la care a ajuns.
E foarte probabil ca părintele să nu fi căzut în păcat şi chiar dacă prin absurd s-ar fi întâmplat aşa, ai toate motivele ca evlavia ta faţă de el să nu se schimbe, ba chiar să sporească. Chiar dacă a căzut în păcat s-a ridicat cu ajutorul lui Hristos şi a săvârşit cu bine calea mântuirii rânduite de Dumnezeu.
Şi argumentele cu siguranţă sunt mult mai multe.
Intenţia nu a fost să-ţi scriu ceva frumos. De altfel, nici nu am reuşit asta. Ci doar nu aş vrea să-ţi pierzi evlavia faţă de Pr. Arsenie. Şi cred că cel mai bine ai întreţine focul evlaviei când dă semne că vrea să se stingă prin rugăciune.Da! Rugăciune directă către Pr. Arsenie, care se va ruga şi dânsul pentru tine ,,să nu piară credinţa ta”, aşa cum S-a rugat şi Mântuitorul pentru Sf. Apostol Petru. Spune-i neputinţa ta chiar părintelui prin rugăciune şi o să răsară lumina unui răspuns călăuzitor în viaţa ta. Eu nu am cum să mă pricep să-ţi scriu ce ţi-ar spune Pr. Arsenie. Şi nici nu ştiu dacă aceste fărâmituri de cuvinte de mai sus te va ajuta cu ceva… Mă iertaţi, nu ştiu nici măcar limba română ! dar să mai scriu cuvinte duhovniceşti…
ApreciazăApreciază
aceste fărâmituri de cuvinte de mai sus te vor ajuta cu ceva…
Mă iertaţi, nu ştiu nici măcar limba română ! dar să mai scriu cuvinte duhovniceşti…
ApreciazăApreciază
În contextul acesta ,, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria” poate avea şi un înţeles duhovnicesc mai profund. Nu trebuie să-l luăm neapărat strict. E vorba de o ,, feciorie a minţii”. Adică prin rugăciune, prin pocăinţă şi smerenie, mintea omului se curăţeşte de înţelegerile greşite, odihnind în ea razele înţelegătoare ale Duhului Sfânt, care ca o cârmă călăuzesc mintea spre Adevăr (Hristos). O astfel de minte pare străină de gândurile pătimaşe, care trec prin faţa ei fără să le dea vreo importanţă, celor curaţi toate părându-li-se curate. Asta în cazul în care putem considera că orice învoire cu gândul păcătos poate fi considerat ,, o desfrânare” înaintea lui Dumnezeu, întrucât se pierde legătura tainică cu Cel Nevăzut. Deci, mintea poate fi considerată feciorelnică atunci când s-a curăţit de păcat şi stă înaintea Domnului cu îndrăzneala cea smerită. Am văzut oameni şi căsătoriţi care au o minte sănătoasă şi puţin contează pentru ei fecioria cea trupească. Dacă prin porţile minţii nu intră gânduri rele, n-ai nici o problemă. Cu acestea trebuie să ne ocupăm noi. Adică… mai întâi eu, care nici n-am început.
Acum, nu luaţi de bune cuvintele mele, că nu sunt teolog şi nici n-am citit pe undeva chestiile astea. M-am trezit şi eu că n-am ce scrie şi poate că mă mai trezesc c-un nor de ispite că n-am ce face. Părinte, vă rugaţi şi pt. mine ! Dar când am în faţă cuvântul ,,feciorie” mie mai degrabă îmi vine să mă gândesc la minte, decât la sensul strict al cuvântului.
ApreciazăApreciază
minunată preţuirea noastră! Sunt doar bârfe, concluzii greşite pornind de la o afirmaţie nevinovată a Parintelui pe care minţile meschine au exploatat-o.
@mistic
şi chiar dacă am afla că persoana pe care o iubim-cu agape- a greşit enorm, ar putea cineva să ne determine să o iubim mai puţin?
cu atât mai mare e dragostea
ApreciazăApreciază
@Mihaela:
Sa nu ma intelegi gresit.Pe mine nu m-a smintit eventuala greseala in care parintele ar fi putut sa cada,ci faptul ca daca era adevarat ce se spune,parintele nu ar mai fi avut vrednicia preotiei,asta m-a dat peste cap. Si chiar ma astept ca el sa o fi avut.
Eu nu am nicio indoiala ca Dumnezeu nu i-a iertat toate pacatele sau ca nu si-a revarsat din plin Harul Sau asupra parintelui mucenic Arsenie.Oricum,evlavia fata de dansul nu o sa-mi scada.
Si sa nu crezi ca am o viziune purista asupra sfinteniei(in general vorbind),chiar deloc.
Iti multumesc pentru mesaj,ai incheiat cum se cuvine acest subiect.
Doame ajuta!
ApreciazăApreciază
Există un Sfânt, dacă nu mă înşel Sf. Moise Arapul, care în ciuda faptului că teoretic nu mai era vrednic să primească preoţi, totuşi Dumnezeu, pentru pocăinţa lui, le-a vestit celorlalţi călugări că Sfântul trebuie să fie hirotonit preot. Nu ştim noi tainele lui Dumnezeu, la Care toate sunt cu putinţă.
În plus, darul lui Dumnezeu nu se poate fura! Dacă ar fi fost nevrednic de el nu mai ajungea Sfânt, sau în cel mai rău caz ar fi fost pedepsit imediat chiar cu moartea.
Aşa că stai liniştit. Bucură-te că e Sfânt şi se poate ruga şi pentru tine !
ApreciazăApreciază
Tot nu-s lămurit cum practicăm asceza, în cazul în care am ales aşa! eu nu vreau să fac ascultare la mănăstire, dar nu vreau nici să mă insor. Dar nici să mă îmbolnavesc. Pur şi simplu vreau să nu mai fac aşa ceva nici măcar cu gândul. Ei bine, nu e doar mentală chestia, că nu poţi să faci asta şi să zici că ai relaţii îngereşti. E doar o păcăleală a minţii. Mi-a zis mie un calugăr că Adam şi Eva înainte de păcat se înmulţeau doar prin îmbrăţişare. Ei? cum facem să ne ferim de tentaţiile lumii trăind în lume? există rugăciuni speciale? Ca ‘biochimia hormonilor’ funcţionează! Scuze pt offtopic, dar chiar e problema noastră cea mai jenantă chiar şi la spovedanie şi eu prefer să nu mai greşesc, nu să mi se ierte păcatele. Un răspuns teologic mă interesează, că ştiu ce zic psihologii.
ApreciazăApreciază
Iertare pentru ca incerc un inceput de raspuns, situatia este cea mai grea si este posibil ca insasi motivatia pentru care doresti sa faci acest fel de drum spre manruire, trebuie analizata mai intai. Prima distinctie care trebuie adancita este intre calugar si mirean. In ambele stari exista marele avantaj ca poti primi ajutor de la altii, pe cand in fecioria practicata in lume, ca mirean, nu ai acest ajutor, iti iei o cruce , adica o suferinta mai mare , o jertfa prin care ar trebui sa urmaresti si folosul Bisericii nu numai o linistire de sine. Daca iti este clar si acest folos al Bisericii pe care vei dori sa-l aduci prin jertfa ta, Trebuie sa ajungi la credinta TARE, la marimea de suflet cu care sa te poti lupta cu duhurile, dar nu stiind , „simtind” ca monahii ca vin duhurile, ci mult mai greu , caci duhurile vin indirect , influentand pe oamenii cu care te intalnesti sa te ispiteasca, sa te supere, sa te umileasca. Ma opresc, pentru ca nu rezulta din formularea destul de clara a alegerii tale, daca ai clarificat aceste cerinte de inceput ale ascezei ca mirean.
ApreciazăApreciază
@mistic
scuze ptr greşeală, dar eu citind însemnările lui pater Arsenie, am găsit că a afirmat că nu a reuşit să nu cunoască femei în studenţie. Dacă ştiam chestia despre preoţie, mă abţineam să zic. Cum însă mergeam spre casă de la servici si mă rugam, mi s-a năzărit că Pater e exact în faţa mea şi mă întreabă amuzat:’De ce ai susţinut aşa despre mine?’ şi eu l-am întrebat dacă nu e aşa. ‘Nuu..Nu e adevărat’
Acum caută si tu însemnările lui. Cu siguranţă că am înţeles greşit. Eu doar am vrut să subliniez că nu e important ce am făcut înainte de a ne pocăi.
ApreciazăApreciază
@Viorel
Nu am acum timp, dar iti explic eu dpv al psihanalizei. Sa imi spui si mie pe unde ai luat-o cand te-ai dus spre casa, ca sa ocolesc zona aia.
Vezi? Daca omul face pacate, „chiar si sfintii ii vor sta impotriva”, vorba Irinei. Maine s anu uiti sa mergi la Sf Liturghie!
ApreciazăApreciază
Eu n-am nici o experienţă în viaţa duhovnicească, problema mă depăşeşte şi nu ştiu ce soluţie să-ţi dau. Nu mă pricep la medicină, dar nu eu nu prea cred chestia asta cu ,,biochimia hormonilor”. Aici e diavolul desfrânării care îţi face probleme. Sfinţii Părinţi spun că din pricina mândriei noastre Domnul slobozeşte şi un astfel de război asupra noastră ca să ne înţelepţească. Dat fiind faptul că aceasta este cauza, tratamentul nu ar fi decât smerita cugetare. Pot veni tabere de demoni peste tine, dacă tu ai în faţa ochilor totdeauna nevrednicia ta nu pot să-ţi facă nimic. Şi chiar dacă eşti biruit, plângi înaintea Domnului spunând neputinţa ta şi cerând iertare. Adică nu trebuie să dăm vina pe hormoni, ci să ne asumăm vina, că din nepriceperea noastră am căzut, primind cugetarea cea rea.
Cel mai bine e să nu bagi în seamă astfel de gânduri şi după mai multe încercări nereuşite diavolul va căuta ispite de altă natură. Dacă ai trezvia minţii poţi vedea din timp gândurile cele rele şi le respingi mai înainte de a-şi începe lucrarea. Trezvia aceasta e tocmai întărirea minţii de către harul Duhului Sfânt, deci nu e ceva ce stă în puterile noastre omeneşti. Dar lucrarea harului în suflet se întreţine printr-o stare neîncetată de pocăinţă şi prin multă rugăciune.
Am văzut că sunt Sfinţi care dau ajutor exact în direcţia aceasta. Sunt mai mulţi, dar îmi amintesc acum de Sf. Muceniţă Tomaida şi Sf. Maria Egipteanca. În acatistul lor se precizează aceasta.
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintei-maria-egipteanca-67070.html
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintei-tomaida-67148.html
Sfinţii Părinţi practicau un post aspru, privegheri neîncetate, rugăciuni de umilinţă.
Chiar nu mă pricep ce sfat să-ţi dau. Eu sunt stăpânită de alte patimi,am o măsură duhovnicească mică, dacă m-aş mai trezi şi cu războiul ăsta nu cred că aş rezista. Dar dacă ţie Domnul ţi l-a dat înseamnă că îl poţi duce, rămând neatins de păcat.
Cred că cel mai bun sfat în direcţia asta ţi-l poate da tot părintele Mihail. De-asta eu nici nu mai vreau să mai răspund la nici un comentariu pe blog, pentru că nu cred că se foloseşte nimeni şi e un timp pierdut şi pentru mine. Cu toată împietrirea mea mi s-a făcut milă încercând să înţeleg prin ce treci, dar crede-mă nu mă pricep cum să te ajut. Mai bine întrebi şi tu pe cineva care a trecut prin asta şi ştie exact să-ţi spună cum a scăpat.
ApreciazăApreciază
@Mihaela, nu aş fi avut nesimţirea să întreb o fată despre problemă. Eu vorbeam cu @Misticu.
Răspunsurile tale sunt deosebite şi se simte călăuzirea divină. Cred că m-am lecuit, că nu mă mai tentează fetele. Sunt neimportante pt mine. Cu ce înşelăciuni să vină Satana? Doar să nu vină sub chipul vreunei sfinte desăvârşite ori alte…Să cred în Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu. Acatiste ale sfinţilor care se ocupă de problemă nu cunoşti?Eu cu Parintele duhovnic nu vorbesc despre sex, că îl preţuiesc mult. Mai bine să încheiem tema asta, că am devenit ridicol.
ApreciazăApreciază
Iertaţi-mă. Eu am luat problema în serios, am crezut că chiar vă aflaţi într-o situaţie dificilă. Recunosc că am prostul obicei de a mă lăsa impresionată de suferinţă şi de a mi se face milă de cei din jur. Şi pentru asta nu sunt înţeleasă şi primesc şi ocări, dar cu ajutorul Mântuitorului Hristos nădăjduiesc să le port şi pe acestea mai ales că sunt rodul mândriei mele. Dar se pare că ar cam trebui să îmi controlez sentimentele şi să mă comport rece cu oamenii. Eu te-am privit ca pe un semen care are nevoie de ajutor şi pe care Hristos ne îndeamnă să-l ajutăm. Şi nu am pus la socoteală faptul că tu eşti băiat şi eu fată. Duhovniceşte suntem chemaţi să nu facem diferenţe din acestea. În nici un caz nu mă cred o sfântă, pentru că ştiu că nu sunt. După cât de insuportabilă ţi se părea neputinţa, am crezut că tu duci vreun război duhovnicesc descris prin cărţile Sfinţilor Părinţi.
Îmi cer iertare pentru supărarea provocată. Intenţia a fost de a te ajuta şi nicidecum de a te face de râs şi a mă crede eu înţeleaptă.Dar tot timpul mă lovesc de cugetarea lumească.Nu mă mai interesează dacă mai îmi răspunzi la comentariul pt. că după dezamăgirea aceasta nu mai vreau nici măcar să intru pe blogul părintelui. În plus, ai dreptate eu trebuie să-mi văd de păcatele mele, fără a încerca să-i ajut pe oameni şi să mă lovesc de valurile cugetării lumeşti. E vina mea că nu trebuie să mă apuc să vorbesc despre lucruri înalte fără ca să mă apuc mai întâi eu să le lucrez. O să încerc să şi şterg adresa părintelui ca să nu mai fiu tentată să intru şi să pierd timpul citind nişte comentarii care nu mă ajută cu nimic şi în plus am atâtea lucruri cu adevărat importante de făcut.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos să ne dea tuturor pace şi lumina smereniei Sale, ca în oglinda acesteia să ne vedem adevăratele neputinţe.
ApreciazăApreciază
Mihaela, nu inteleg de ce vă faceţi atâtea probleme! Este un loc de discuţii spirituale, pe care incercăm sa il facem cât mai placut cu putinţă si să invăţăm din experienţa celorlalţi. D+stră sunteţi o persoană bine documentată, de la care avem ce invăţa.
„Viorel,
Eu am fost la un endocrinolog celebru şi l-am intrebat dacă imi daunează abstinenţa. Domnul doctor mi-a spus că să consider problema sexuală nesemnificativa si să acord importantă altora, atata timp cat nu mă deranjează cu nimic. Chiar mi-a sugerat sa privesc la calugari, care, in procesul adoraţiei sincere către Fecioara Maria ori sfinţi(cred ca dl psiholog ii avea in vizor pe cei catolici), işi sublimează energiile. La fel se intamplă si cu artiştii talentaţi in procesul dăruirii lor in actul creator. Nici un mare preot nu a fost eunuc si marile personalitaţi ale lumii au tocmai un potential vital deosebit care ii sustine in planuri mareţe. Fără acest potenţial nu putem practica nici rugăciunea. Postul in exces, sexul in exces ne privează de aceasta energie susţinatoare.
ApreciazăApreciază
@Mihaela
unde în Sfinţii Părinţi ai găsit că acest război are legătură cu mândria?
ApreciazăApreciază
Viorel@
„Mi-a zis mie un calugăr că Adam şi Eva înainte de păcat se înmulţeau doar prin îmbrăţişare.”
Nu am inteles asta. Eu stiu ca Adam si Eva nu au avut copii in rai.
ApreciazăApreciază
@Ana
scuze…Iubirea lor era atât de pură încât doar se îmbrăţişau frăţeste…aşa cred că era
ori că trebuia să fie dacă n-ar fi păcătuit, că de ‘umplut pământul’ tot s-ar fi întâmplat. Numai că prima femeie a fost infidelă chiar imediat după căsătorie. chirculă ideea printre unii ‘pocăiţi’ că ..Cain şi toţi deşcendenţii ar fi urmaşii Şarpelui…’La donna e mobile’
ApreciazăApreciază
viorel @ „Numai că prima femeie a fost infidelă chiar imediat după căsătorie.”
asta-i chiar nebunie. Nu mai stiu oamenii cum sa coboare femeia? Eva nu avea in ea pacatul.
Sa nu le mai spunem pocaiti la cei din secte, ca-i alintam prea mult:)
ApreciazăApreciază
uitaţi că nu e nimic întâmplător! Iau eu aseară cartea Părintelui Arsenie ‘Seminţe duhovniceşti’, cu intenţia să citesc ceva plăcut, şi o deschid exact la fraza:
‘Nu primi bârfe împotriva părintelui tău, nici nu-l încuja pe cel cel necinsteşte pe el, ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale…’
ApreciazăApreciază
La articolul
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2008/10/nici-abuz-nici-refuz/
Se gasesc comentarii medicale si teologice bune pe tema „nici abuz nici refuz.
ApreciazăApreciază
@viorel:
Eu nu stiu cine ti-a bagat in cap prostiile astea cu asceza si boala, chiar te iei dupa toti … ,diferenta dintre psihiatri si pacienti e ca ei pleaca la sfarsitul programului acasa.
La baza bolilor psihice nu sta sexualitatea cum spune marele jidan Sigmund Freud ci sta mandria,de acolo pornesc toate problemele.
Iar patima desfraului(mai ales daca aceasta ia nastere inainte de maturizarea trupului),aberatiile sexuale si abuzurile conjugale duc la distrugerea sistemului nervos,la scaderea vointei , a memoriei,la indobitocire si la involutia societatii.
Priveste la sportivii de performanta,inainte de meciuri sau competitii ei nu au voie sa aiba relatii cu sotiile (lasam la o parte exceptiile,care sunt din ce in ce mai numeroase,din pacate).
Iar cel mai sigur remediu impotriva desfraului este casatoria,cu respectarea randuielior ei,al carei scop este mantuirea sotilor,iar copiii sunt o consecinta a casatoriei si un dar al lui Dumnezeu,ei nu reprezinta un scop in sine.Dar,aceste probleme trebuie sa le discuti cu duhovnicul,neaparat.
Iar Eva nu a avut relatii cu niciun sarpe, oamenii nu se pot inmulti decat cu oameni,vorbim din pc. de vedere cromozomial,e logic.
ApreciazăApreciază
@Mihaela, chiar am trecut prin acest război şi nu am ştiut că biserica m-ar putea ajuta. Eu am suportat cu răbdare pană ce m-am lecuit. cel puţin aşa cred. A fost patima mea de căpatâi. Are legătură cu mândria? Mă interesa cum era corect să mă apar.
@Cristian,
cum adică în cadrul bisericii? Doar sunt botezat. Că doar creşterea mea duhovnicească influenţeaza in mod invizibil biserica, la nivel de ‘egregor’
ApreciazăApreciază
Modul in care dai raspunsurile, m-a ajutat sa fac o distinctie, anume ca la tine a fost o lupta cu patima, dar nu s-a pus problema sa alegi abstinenta ca o virtute, ci din ratiuni practice. In acest caz nu este necesar sa ceri har , ai avut ajutor doar in lupta cu patima. Sunt suficiente faptele bune ale milosteniei ca legatura cu Biserica, si multumire pentru ajutorul primit ca sa rabzi pana te-ai lecuit , cum zici.
ApreciazăApreciază
@bandit mistic
-eu nu cred în Freud.
-patima mea era că iubeam femeile peste măsură, îmi ocupau gândurile.
-se pare că m-am şi prostit de la faptul că nu m-au lăsat femeile în pace.
-nu, nu mai vreau însurătoare, thanks!
-şarpele era satana. Păi vezi că se pare că şi Cain a fost însurat cu o maimuţă androidă, că în Biblie nu zice a cui fiică era. În lume se pare că sunt 2 linii: cea a lui adam şi cea a ‘şarpelui’ prin cain.
caută pe tema pe net.
-eu sunt abstinent şi să nu mai văd femei în viaţa mea. Şi nici la sfinte nu mă rog, ci doar la sfinţi
ApreciazăApreciază
Iarta-ma ca intervin eu. Extremele sunt periculoase, oricare ar fi ele. Sfantul Antonie vorbeste si despre o „cadere in sus” (exagerare in virtute) nu numai despre caderea in pacat. Inca o data, iti cer scuze pt interventie.
ApreciazăApreciază
Viorel, daca traiesti in curatie cu gandul la Hristos, iti v-a fi de folos, altfel uite ajungi la o anumita durere care te indeparteaza chiar de sfinte. Greu gand.
Pe vremuri am putut sa simt detestul unui barbat asupra unei fetite de-ale mele care pe atunci avea cateva luni. Motivul lui era altul si anume ca dorea sa aiba numai baieti si atat de mult detesta fetele, ca nu-l interesa daca sunt rude, cunostinte sau vecini. Asta e o ispita pentru ca urand pe cineva, ne indepartam de Hristos.
Uite si eu sunt femeie. Ma poti detesta doar pentru asta?
La Iasi avem sfintele moaste ale maicutei Parascheva. Mergi si te inchina la ele si roaga-te sa scapi de gandurile astea de la vrajmas.
ApreciazăApreciază
@irina
când apare imaginea unei femei, zic repede rugăciunea
dacă vrea vreouna să vorbim, ii spun de motoare ori fotbal
ApreciazăApreciază
@viorel
In primul rand trebuie sa iti spun ca semintia lui Cain a fost starpita de Dumnezeu atunci cand a fost potopul.In lume nu a ramas decat linia lui Adam-Set-Noe si urmasii lui.
In al doilea rand in cartea Facerii nu sunt scrise toate lucrurile pe care le-au facut Adam si Eva in timpul vietii si nici nu sunt mentionati toti urmasii lor.
Iar Cain a avut o sora geamana(al carei nume nu se stie exact,unii spun ca o chema Climia altii spun Azrun) si dupa 30 ani s-a nascut Abel care si el a avut o sora care se numea Lebuda dupa Coran sau Awain(cred ca dupa Talmud) iar in greaca Laphura.
Iar cand a venit vremea ca ei sa se insoare Adam i-a poruncit lui Cain sa o ia pe sora lui Abel de sotie si Abel sa o ia pe sora lui Cain.
Dar Cain s-a impotrivit acestei porunci fiindca sora lui era mai chipesa si el l-a invidiat pe Abel, unii spun ca si acesta a fost un motiv pentru care Cain l-a omorat pe Abel.
Teoria asta cu sarpele si Eva e talmudista la origine,nu are nicio legatura cu religia noastra.
Iar fiindca tu nu te rogi la sfinte inseamna ca ai o problema care trebuie discutata si cu duhovnicul.
ApreciazăApreciază
@irina şi @mihaela mi-ar face plăcere să comunicăm pe mail
ApreciazăApreciază
Banuiesc ca despre motoare, ca la fotbal nu ma pricep. 🙂
ApreciazăApreciază
Prin exceptie, dela exceptie, semnalez ca aceasta combinatie de gluma cu mesaj serios a fost reusita. Totusi ar merita efortul de a nu mai glumi si de a scrie mesaje scurte si gandind mai mult si mai clar la folosul celuilalt , in situatia concreta. Pacatos , pacatos dar … sa ramana cele de omitere si sa dispara cele de comitere, ca sa inchei cu gluma unei rime ,,,sper cu folos.
ApreciazăApreciază
Si eu sunt de acord cu Cristian. Desigur, cate o gluma – asa cum proceda Sfantul Antonie ca sa mai destinda atmosfera – cand isi sfatuia ucenicii – e binevenita. Dar el – avea acest drept – era duhovnic. Un duhovnic are Harul – stie – „cand si cum”.
Insa ca un ucenic(a) sa glumeasca – ba sa mai si smile „strengareste” – repetat – pe un Forum atat de serios – administrat si moderat de un preot calugar – mi se pare o lipsa de decenţă.
ApreciazăApreciază
Nu te inteleg.
ApreciazăApreciază
Εάν εσείς don’ το τ καταλαβαίνει τη ρουμανική γλώσσα
Don’ το τ ξεχνά τη μαγική λέξη: λουλούδι
ApreciazăApreciază
Cam asa voiai tu sa glosezi despre magicile MOTOARE?
Irina „Cobori in jos…” si retragem „lipsa de decenta” , numai sa treci de la roumaniki inapoi pe romaneste. Ce s-a intamplat cu tine de la ora 1 pm pana la ora 7 pm? Te asteptam inapoi printre pacatosi.
ApreciazăApreciază
@lumina lina
Eu cred ca tu ar trebui sa-ti vezi de treaba!
Prietenii stiu de ce!
ApreciazăApreciază
@ …Cristian
Daca pe tine te supara glumele atit de mult incit iti pui si prietenii sa spuna asta, cu atit mai mult pe mine, ale tale. Fa un efort si inceteaza si tu „glumele” cu problemele serioase ale vietii mele, gindindu-te la folosul meu duhovnicesc. De multe ori te-am rugat asta si nu ai inteles. Poate acum intelegi de ce!Ca sa dispara cele de omitere si cele de comitere…
ApreciazăApreciază
Από 1 έως 7 έμαθα τα ελληνικά. Εσείς don’ το τ βλέπει? Ελπίζω ότι με καταλαβαίνετε καλύτερα.
ApreciazăApreciază
Daca tu chiar crezi ca eu stiu limba greaca, atunci gluma mea a fost buna nu proasta. Eu stiu doar cateva litere din alfabet. Cred ca este momentul sa-ti ceri si tu iertare si sa ne mutam pe noul blog.
ApreciazăApreciază
@ Cristian
Aha! Acuma am inteles! Inseamna ca eu stiu alte litere din alfabet decit cele pe care le stii tu! De asta ne intelegem atit de „bine”!
Iertare imi cer, dar ma limitez la acest blog. Asa ca, iertati!
ApreciazăApreciază
Serios vorbind, e mai bine sa discutam pe blog. Mie mi s-a intimplat sa gasesc lucruri de folos in discutii care nu ma priveau pe mine.
In ce priveste patima desfrinarii, un parinte spunea asa: Lipsa placerii iti creeaza durere. Durerea te impinge din nou in cautarea placerii. Si continui sa mergi in cerc pina cind iti pui nedejde desavirsita in Dumnezeu, care, doar cu mila Sa, te va scoate. Daca nu cauti placere, e imposibil sa simti durere. Daca vei simti cu adevarat durere pentru pacatele tale, e imposibil sa mai cauti vreo placere pe pamint.
Biserica are sfinti care se roaga pentru cei asupriti de aceasta patima: Sfintii Vitalie (care lucra, din greu, la zidarie, iar noptile le petrecea intr-un bordel, pe la cite o desfrinata, punind-o sa asculte pravila si sfatuind-o sa-si schimbe viata), Moise ungurul de la Lavra Pecerska (prigonit de cea care l-a cumparat ca rob pt ca nu a vrut sa desfrineze, nici sa se insoare cu ea; in final, a ajuns calugar) si sfintele Maria Egipteanca si Tomaida (sfinta mucenita, ucisa de socrul ei pt ca nu a vrut sa desfrineze cu el).
Cere rugaciunile acestor sfinti si te vei izbavi!
Daca crezi ca te poate ajuta o discutie cu mine, purtam si o discutie privata. Banuiesc ca sunt cam de seama mamei tale (cred ca esti student, nu?) si poate ca ti-ar folosi ceva din experienta mea.
Dar chiar si intr-o discutie privata, ti-as spune cam asa: Insoara-te sau, in mod exceptional (de la exceptia de la regula), calugareste-te. Dar renunta la aceste ginduri de dispret fata de femei, ca sa nu cazi in vreo plasa a diavolului sau a oamenilor nelegiuiti si sa-ti fie mai rau.
Iti doresc sa ai pace si bucurie in Hristos!
ApreciazăApreciază
@Irina
Nu m-am gandit la lucruri urate. Eu am crezut ca esti calugarita. Este interesanta aceasta tema despre patimi si lecuirea de ele. Ar fi necesar sa se ia fiecare din ele si analiza pe indelete, cu completari din sfinti si experientele noastre.
ApreciazăApreciază
Nici eu nu m-am gindit ca te-ai gindit la lucruri urite. Spuneam doar ca daca discutam pe blog poate se mai folosesc si altii tocmai pt ca si eu m-am folosit de unele discutii si este interesanta aceasta tema despre patimi si lecuirea de ele. Nu sunt calugarita. Iti repet: daca ai ceva personal de discutat, il rog pe parinte sa-ti dea adresa mea de e-mail. Daca nu, e mai bine sa discutam pe blog, din motivul mentionat mai sus.
Daca vrei sa iei fiecare patima si sa-i faci o analiza, te voi ruga sa citesti cartea sfintului Isaac Sirul Cuvinte despre sfintele nevointe, in Filocalia X, sau Cuvinte despre nevoinţă, traducere Pr.Prof.dr.Dumitru
Stăniloae, Editura Bunavestire, Bacău 2001. Este cea mai amanuntita si exacta analiza a patimilor din cite cunosc. De asemenea, te poate ajuta Scara sfintului Ioan Scararul.
Despre patima curviei spun Parintii ca este cumplit razboi intreit (de la trup, de la oameni si de la diavol) imposibil de biruit de sarmana faptura omeneasca. Numai harul lui Dumnezeu daca se milostiveste sa te slobozeasca dintr-o astfel de ispita. Totusi, sunt folositoare si unele actiuni personale, cum ar fi:
– sa eviti locurile, persoanele si pricinile care te pot trage spre pacat;
– sa eviti odihna prea multa, trindavia, mincarea peste masura, judecarea celor pe care ii vezi chiar facind acest pacat; mai ales din osindirea altor oameni, poate Dumnezeu sa ingaduie asupra ta un razboi, ca sa vezi daca tu esti in stare sa suporti aceasta ispita; sa vezi ce inseamna lupta cu aceasta patima;
– smerenia este cel mai bun leac. Desfrinarea vine asupra noastra din mindrie pt ca, asa cum spunea si sfintul Ioan Scararul, Drac pe drac NU scoate. Dar acesti doi diavoli, ai mindriei si desfrinarii, nu pot sta la un loc, in acelasi timp;
Chiar si dupa izbavirea de aceasta patima, ingaduie Dumnezeu ca ispita sa se mai intoarca uneori, ca sa-ti dai seama ca patima nu a murit, ci este doar „adormita” de harul dumnezeiesc. Asa ti se incearca statornicia in calea lui Dumnezeu. Oricum, la aceste reveniri ale patimii sufletul incearca o durere de nedescris, nu mai incearca placere si nu se mai indulceste, ca la inceput. Cum spune si intr-un acatist: placerile care ma desfatau, acum se lupta cu mine. Desavirsita izbavire de patima este cind vezi frumusetea femeii (barbatului) fara patima, cu vedere lina. Dar la acest stadiu fericitii ajung, prin harul dumnezeiesc.
Iata citeva citate din sfintul Isaac:
* Dacă smerenia îl înalţă pe omul simplu şi neînvăţat, atunci gândeşte-te ce mare cinste îi va aduce omului mare şi respectat.
* Împărăţia minţii presupune răstignirea trupului.
* Dumnezeu este iubirea pe care cerul o coboară pe pământ; iar omul este iubirea care înalţă pământul la cer.
* Fii prieten cu toţi oamenii, dar cu gândul petrece singur!
* Adevarata rugaciune e plinatatea iubirii.
* Dracii slavei deşarte, pe cei slabi de minte i-au făcut prooroci, iar cela ce tuturor visurilor şi vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este.
* Nimic nu se poate apropia de Dumnezeu dacă nu se va îndepărta de lume.
* Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate.
* Omul smerit are întotdeauna odihnă, fiindcă nimic nu poate să-i tulbure ori să-i clătească mintea.
* Există iubiri ce se sting ca lampa rămasă fără ulei ori ca torenţii ce seacă atunci când ploaia s-a oprit. Dar dragostea adevarată este asemeni puternicului izvor care ţâşneşte din pământ; curge mereu, nesfârşit.
* Înaintea Harului păşeşte smerenia.
* Darul iubirii in rugaciune e tacerea Duhului;intr-adevar, cand mintea e unita cu Dumnezeu, se abtine de la cerere si de la rugaciune.
* Pacea gandurilor e un semn al nepatimirii sufletului, dulceata e un semn al indurarii, indurarea e un rod al smereniei; daca cineva nu coboara din inaltimea intelegerii sale, nu se va putea arata dulce si bland fata de cei pe care-i intalneste.
* Unde odrăsleşte smerenia acolo Izvorăşte Slava lui Dumnezeu.
* Micşorează-te în toate înaintea oamenilor şi vei fi înălţat înaintea prinţilor veacului acestuia.
* Omul care îl urmează pe Hristos în plângere însingurată este mai mare decât cel ce Îl propovăduieşte pe Hristos printre comunităţi de oameni.
Iti doresc tot binele!
ApreciazăApreciază
Daca imi dai voie, rectific eu pentru tine, nu se poate „tot binele” dintr-o data, trebuie citit pe rand si pus in practica. Partea dificila este ca nu poti incepe de oriunde, si mai ales nu in ordinea in care sunt scrise.
Insa deosebit de dificil este sa duca lupta cu patimile cineva care nu este inca pregatit sa o faca. Acest lucru trebuie cercetat mai intai, altfel inmultim pacatele. Fie sunt vorbe in vant, fie cel ce asculta se face vinovat ca nu face si faptele potrivite, cerute celui ce primeste cunostinta.
Dar poate nu imi dai voie sa rectific, asa ca ma opresc la atat.
ApreciazăApreciază
Ce documentat este raspunsul tau, Irina!
Uite aici ceva care mi-a placut mult http://www.schituldarvari.ro/blog/?p=555
O sa caut scrierile staretului Selafiil din Tomsk
„Poţi fi în pustia cea mai adâncă, în pustia Siberiei cea mai sălbatecă, şi să n-ai linişte, pentru că nu ţi-ai făurit încă pustie în inimă dinspre deşertăciunile lumii”
ApreciazăApreciază
Linistirea si pustia despre care vorbesti sunt si din darul Duhului Sfint, nu numai din nevointele oamenilor. Dumnezeu ingaduie lupte si ispite chiar si unor oameni foarte sporiti, ca sa se smereasca sau ca sa mai…creasca.
Mi-au placut niste lucruri de la sfinti: Ca Dumnezeu da harisme mai catre sfirsitul vietii, sau chiar dupa moarte, pt ca vrea sa le pastram vesnic. Daca le-ar da in tinerete si le-am pierde, prin nebagare de seama sau prin mindrie, ne-am face vinovati de pacat impotriva Duhului Sfint.
Iar pacatele sfintilor sunt … praf in ochii birfitorilor.
ApreciazăApreciază
@ Crestina
Recomanda-i citatul si pe sfintul Selafiil si lui „Cristian”, ca el crede ca daca prigoneste pe cineva pt a-l obliga sa intre in monahism, aduce slujba lui Dumnezeu. Dar Mintuitorul spune de 2000 de ani ca asa vor crede cei ce ne vor da in mina oamenilor sau chiar la moarte, in inselare fiind. Sunt multe alte moduri de a-I sluji lui Dumnezeu.
ApreciazăApreciază
Eu acum am apucat sa citesc tot articolul. E foarte frumos. Si din cite scrii, imi dau seama ca si tu esti o persoana deosebita. A propos! Ce mai faci cu baticutul? Te-ai hotarit sa-l porti?
ApreciazăApreciază
Hai să ne ocupăm de lucruri mai serioase, prieteni, vorba lungă e sărăcie duhovnicească…
ApreciazăApreciază
Cer iertare Parinte, eu sunt principalul vinovat, dar sunt nevoit sa fac o precizare, pentru ca am ajuns din pacate sa o supar pe Irina tocmai insistand cu doua cerinte asemanatoare dar numai ca formulare , nu si in continut(adica am rugat-o insistent sa faca mai putine glume si sa scrie mesaje mai scurte si nu chiar atat de multe), as vrea sa fac distinctie a sensului in care inteleg mesajul Sfintiei voastre, si pentru care ma simt vinovat: ca am incercat sa corectez unele lucruri fara acordul Irinei, ceea ce este neserios, si am insistat prea mult , provocand reactii , ceea ce este o saracire in pacea data de duh.
Ca o incheiere a sirului mesajelor de pe acest BLOG VECHI, cer iertare Irinei, si sa punem un inceput bun cu pace pe BLOGUL NOU.
ApreciazăApreciază
@pustnicu,
merci
nu mai venim pe nici un blog nou.
ApreciazăApreciază
De fapt, ai vrut sa stai de vorba cu mine, ca sa zic pe romaneste.
Sa dea Domnul inceputul bun cu pace si in fapte, ca vad ca la vorbe te pricepi bine!
As vrea sa nu spun ca psalmistul: “ca mie de pace imi graiau si asupra mea viclesuguri gindeau…”. Pot sa zimbesc a ride?
ApreciazăApreciază
@Viorel
Chiar asa de rau v-am speriat?
ApreciazăApreciază
Probabil ca asta e protocolul : acuzatii, rastalmaciri, se mai baga si „prietenii”, mai fac o gluma proasta, sau o remarca de prost-gust, apoi vine intrebarea: oare de ce am intrat eu pe site-ul asta? Aaa! Am lucrat prea mult pt mintuire si mai am putin timp de pierdut.
ApreciazăApreciază
Daca doresti neaparat sa incerc sa te ajut la mantuire, impresia mea este ca ar trebui sa te intrebi daca nu esti la rascrucea la care dupa ce ai adunat nulte invataturi, este nevoie sa faci o inaltare, ca sa ai o perspectiva duhovniceasca mai cu frica de Dumnezeu ca inceput al intelepciunii, astfel ca sa asezi cu mare grija cuvintele, caci pot avea puterea lui Dumnezeu daca le spunem asa cum si cand vrea EL.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate. Smerenia e cea mai mare inaltare si temelia tuturor virtutilor. Roaga-te sa ajung la smerenie. Daca nu o am pe asta, ce folos as avea de rangurile lumesti sau duhovnicesti?! Stii cum zice David: „Ca omul, in cinste fiind, n-a priceput. Alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.” Decit cu ranguri si sa-mi zica sfintii dobitoc, mai bine socotesc ca e sa ma mintuiesc cu smerenie, prin bataia de joc a celor care se socotesc a fi ceva. Nu ca asta ar lipsi de la cei cu ranguri. Pe fiecare il smereste Dumnezeu in cite un fel. E si asta o cale. Si ce spui tu e o cale. Dumnezeu pune lege in calea pe care si-a ales-o fiecare. Si aceasta lege e UNA pt toti, din lume sau din manastire.
Oricum, daca vreodata Biserica sau cei ce o conduc vor socoti ca pot sa fiu de folos facind ceva pentru Hristos, in Biserica, voi face, din starea in care ma aflu. Eu am aceasta deschidere. Daca cineva are iubire si crede ca pot ajuta, nu depinde de starea in care ma aflu.
In ce priveste cuvintele…au puterea sa scoata din iad sau sa duca in iad. Daca cineva va dori, se va folosi de cuvintele pe care le spun, chiar imbracata in rosu. Este numai meritul lui ca s-a folosit. Izvorul curge si daca cineva bea din el si daca nu. Daca nu doreste sa se schimbe, nici schima mare nu mi-ar folosi ca sa scot un om din incurcatura.
Imparatia cerurilor e inlauntru. Iar Hristos, pe care cerurile nu-L pot cuprinde, incape intr-o inima de om. Parintii spun ca ascultarea e inainte-vedere. Daca ochii tai sunt orbi, cum sa patrunzi intelesurile cele neintelese, ascunse in ascultare?
Tocmai de aceea, nu stiu ce voi face in viitor.
ApreciazăApreciază
@ Cristian
Eu NU imi doresc sa intru in monahism. Cred ca la asta te refereai. Iarta-ma, dar m-am prins mai tirziu.
ApreciazăApreciază
Este lipsa de smerenie si de respect pt cele sfinte ca sa fortezi pe cineva sa intre in monahism. Iti bati joc de slujirea lui Dumnezeu cind faci asta. Dumnezeu se slujeste de bunavoie si sunt multe locuri in care e nevoie, in multe feluri. De exemplu, ca profesor la seminar sau la teologie la facultate.
ApreciazăApreciază
@IRINA
NU la monahism ma refeream, desi este o treapta descrisa in cartile pentru maonahi. Sfantul Maxim Marturisitorul in Mistagogia, si Parintele Staniloae in Ascetica si Mistica, preluand de la el si de la altii, fac o diferentiere a treptelor urcusului duhovnicesc , nu in 30 ca Sf Ioan Scararul, ci doar in 2 sau 3 sau 4. Praxis si gnosis. Cei activi, sau lucratori ai virtutilor, cei iluminati, sau avand contemplatia naturala, sau rugaciunea curata , si cei desavarsiti sau indumnezeiti, avand contemplarea Sfintei Treimi, in extaz. Inainte de lucrarea virtutilor este credinta simpla, care acumuleaza invataturi si creste prin Sfintele Taine.
Lucrarea virtutilor este descrisa ca incepand cu frica de Dumnezeu, si la ea ma refeream, ca lucrare interioara, nu slujire ca treapta ierarhica in Biserica, intre care si monahismul. Pentru mireni se pare ca este accesibila si aceasta treapta , in conditii diferite de monahi, dar cu acelasi rezultat, atingerea smereniei si blandetii, dupa dobandirea nepatimirii, care impreuna vestesc intrarea in iubire, ca mai inalta decat toate virtutile, si unindu-le in ea pe toate.
ApreciazăApreciază
Asta e chiar cuvint de folos. Voi medita la el.
ApreciazăApreciază