Mare mi-a fost bucuria azi, la prânz, când, pe TVR Cultural, l-am revăzut și l-am admirat pe Grigore Leșe cu invitații lui într-un nou episod din emisiunea ”La porțile Ceriului”. De fapt, fiecare episod este o întâlnire filmată ”pe viu” cu ”oameni înțelepți, care păzesc și îndeplinesc ritualuri străvechi, oameni care țin rânduiala lumii și care ne ajută să credem că încă se mai poate trăi normal și frumos”. Minunate dialoguri! Deloc regizate, discuțiile despre viața locuitorilor din satele românești curg liber, atingând specificul satului, numele, tradițiile, înțelepții comunității, apoi preocupările oamenilor, munca, portul, cântecele (și ce frumos cântau nișe bătrâni sau bătrâne, liber, fără dublarea orchestrei, cu glasul ori cu fluierul!), rânduiala mesei în familie… Masa are, iată, în străvechimea și-n gândirea oamenilor curați de prin sate, un caracter liturgic, de împreună-participare, nimeni nu mănâncă singur… Chiar și ciobanul, pe munte, își împarte pita cu cânele – sluga lui…
Realizate în satul Straja, dialogurile lui Grigore Leșe cu sătenii de astăzi mi-a confirmat că încă mai sunt oameni ”cumsecade”, adică în rânduiala firii, care văd lumea frumoasă și se integrează în mersul cuminte al naturii și al Bisericii. Pentru că ”fără credință nu faci nimic, nimic, nimic” – spunea un cojocar de acolo.
Mi-a plăcut, de asemenea, ”tratamentul” acestui om:
”Dimineața: miere, un măr și jumătate de ocă de ceai din diferite buruieni… pe zi trebuie să bei două oca de ceai ca să meargă corpu’ bun… La amiază: carne, oauă, borș, peștie… – Și horincă, nimic? (întreabă Grigore Leșe) – Horincă? Huuuh! 🙂 La ce, să mă duc eu la doctor? Cine e doctoru’? Otravă, să-mi otrăvesc corpu’…”
Fiecare emisiune, fiecare plimbare prin câte un sat, fiecare discuție cu oamenii, poartă pecetea naturaleții, a simplității spontane și a frumuseții sufletului românesc, pe care omul curat, tradițional le are imprimate în gândirea și în viața lui de zi cu zi. Ce frumos ar fi să aducem frumusețea și naturalețea aceea și în viața noastră, adesea sufocată de tehnică și artificialitate!…
Iată aici emisiunea pe care o recomand cu bucuria regăsirii unor rădăcini în satul românesc:
Iar aici este arhiva tuturor emisiunilor lui Grigore Leșe: http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=602#.
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 
Multumim mult parinte, intradevar rare …as putea spune pe cale de disparitie astfel de exemple
ApreciazăApreciază
Pingback: Straja « trei degete de la o mână
Minunat!MINUNAT ESTE DUMNEZEUL NOSTRU!Asa ar trebui sa traim toti in simplitate,armonie si iubire.Ma bucur pentru oamenii care sunt si traiesc atat de simplu si frumos.Cum sa nu ai si Bucurie cand traiesti dupa astfel de principii?Mi-a bucurat sufletu si mie!Marturisesc,ca mi-e cam dor de cateva zile de stat pe la tara,de unde cam toate se vad altfel.Va multumesc parinte!Sarut dreapta!
ApreciazăApreciază
Parinte, simplitatea imi pare una dintre caile spre fericirea in Domnul. Mi-e dor nu de o zi sau o ora intr-un asemenea satuc, ci de o viata intreaga traita frumos, in ascunzisul palmelor lui Hristos.
ApreciazăApreciază
da…poate asa se va deschide si inima lui spre Dumnezeu!
ApreciazăApreciază
Parinte Mihail,
Vreau sa spun cateva cuvinte. Nu asi fi vrut ca acest comentariu sa apara pe blog, decat daca ati fi considerat ca poate folosi cuiva. De ce totusi vi-l trimit? Pentru a va ruga sa abordati intr-o viitoare postare, daca considerati necesar, problema prioritatilor pe care noi, ca si crestini, trebuie sa le avem in viata noastra, in asa fel incat sa atingem scopul final al vietii fiecaruia: mantuirea. Ma refer aici in special la casatorie, centrul de gravitatie din viata unui crestin ortodox mirean, si la divort ca solutie la moda in zilele noastre, si ca solutia „ideala” de a scapa de „probleme” si de „responsabilitati”, si de a-ti „reface” viata.
Am vazut in urma cu un an si ceva la un post de televiziune o emisiune, in care dl Grigore Lese a fost invitat, si in care si-a povestit viata. A spus ca s-a insurat de tanar, atat el cat si sotia sa fiind feciori. M-a surprins destul de tare marturisirea publica a acestei situatii, dar am zis ca e bine ca o spune, spre a servi drept pilda tinerilor din ziua de astazi, care sunt in marea lor majoritate, departe de a mai gandi in mod crestin. A avut o casnicie se pare fericita, din care s-a nascut un baiat. La varsta de patruzeci si ceva de ani a hotarat insa sa divorteze, dupa ce s-a asigurat ca baiatul e pe picioarele lui, si nu mai are atat de mare nevoie de ajutorul lui ca tata. Nu spus insa si care a fost motivul divortului.
S-a recasatorit ca o femeie mai tanara decat el, despre care, cu mandrie, declara ca are foarte multa grija de el, ca practic principala ei preocupare este aceea de a-i acorda sotului ei toata atentia. Odata cu divortul a plecat din orasul in care traise pana atunci (Clujul daca nu gresesc), si s-a mutat in Bucuresti, unde posibilitatile de afirmare au fost foarte numeroase: promovare la televiziune si radio, concerte in tara si peste hotare, etc. A spus ca a ajuns pana si in Japonia unde a avut foarte mare succes.
Grigore Lese a realizat in plan profesional o performanta de neegalat: este un artist autentic, un om care canta muzica populara romaneasca de cea mai buna calitate, care realizeaza emisiuni de televiziune de o rara frumusete, si care a devenit emblematic pentru cantecul popular romanesc. Poate fi asadar, ca si persoana publica, un model de urmat pentru multi oameni. Grigore Lese a facut aceste destainuiri despre viata sa in mod public, si de buna voie si fara a fi silit de nimeni, reiesind ca este forte mandru de realizarile sale atat in plan personal, cat si in plan profesional, divortul fiind un episod pasager si necesar in devenirea lui ulterioara.
In spatele fecarei persoane sta omul cu toate aspectele vietii lui, mai bune sau mai rele. Ma intreb, ar trebui sa tinem sau nu seama de toate acestea, sau aceste lucruri tin numai de judecata pe care Dumnezeu o va face fiecaruia in parte, noi ne avand voie sa ne substituim lui Dumnezeu, judecand pe aproapele?
Intrebarea mea este o intrebare generala, care l-a avut ca punct de plecare si drept exemplificare pe Grigore Lese: ce e mai bine sa faca omul in viata, sa aleaga ducerea crucii spre mantuire in cadrul casatoriei, chiar daca aceasta cruce il priveaza de afirmarea profesionala, si-l nemultumeste, sau sa aleaga libertatea divortului pentru a avea sansa unui nou inceput, si pentru a deveni un as in meseria lui?
Care ar fi bine sa fie prioritatile noastre in viata? Pana unde lasam de la noi, pana unde renuntam la ceea ce vrem noi sa facem, oricat de important ar fi acest lucru, pentru ca Taina Casatoriei sa nu fie vatamata de un divort? Pana unde de fapt merge sacrificul de sine? Este el un atribut mai mult specific femeilor, sau ar trebui sa fie un atribut universal valabil? Este Taina Casatoriei atat de importanta, incat sa puna in plan secundar orice alte planuri, ambitii, si realizari, care ar putea fi ratate daca am ramane intr-o casatorie care „ne pune frane” in afirmarea noastra in viata?
De ce am ridicat aceasta problema? Pentru ca rata divorturilor este coplesitoare in Romania, tara majoritar crestin ortodoxa. Cati dintre romani se mai gandesc astazi la casatorie ca la o Taina, cati mai sunt constienti ca este porunca de la Dumnezeu ca sa ramana fideli sotului/sotiei pana la sfarsit, oricate sacrificii si renumtari ar implica acest lucru?
Va multumesc si ma iertati!
ApreciazăApreciază
Off, ce să mai zic… Dumnezeu să-l lumineze și pe el, și pe noi, ca să nu ne mai judecăm semenii!
ApreciazăApreciază
Parinte Mihail,
ca sa va spun sincer, nu ma asteptam ca sa postati totusi comentariul meu. Nu tineam neaparat. Era mai mult un strigat de durere la tragedia familiei in Romania, la rata foarte mare a divorturilor, la faptul ca Taina Casatoriei nu ma e pretuita asa cum ar trebui, la lipsa de iubire intre oameni.
Aveti dreptate, nu trebuie sa ne judecam semenii, si eu asta am facut. Ma iertati!
ApreciazăApreciază
Parinte , Grigore Lese e din Tara Lapusului , de unde sunt si eu asa ca mare bucurie ati postat aceste emisiuni.
Ionut – drumet in popa-mobil 🙂
ApreciazăApreciază