Adrian Vornicu – „Pandemia și inhibarea la acțiune”

Dintotdeauna au existat imperii care au căutat să se extindă în detrimentul altor popoare. În ultimele secole însă, metodele de cucerire au devenit mult mai subversive, finanțate și rafinate de o „elită” financiară planetară (1% din populația lumii deține peste jumătate din averea globală).

Planurile acestei elite financiare de dominație globală se poartă astăzi pe un model hibrid, într-un război nevăzut, care poate duce la implozia unei societăți fără a trage un foc de armă.

O astfel de metodă subversivă se aplică și în actuala carantină mondială, justificată de „pandemia” de CoV-xxx. Metoda se numește inhibarea la acțiune și funcționează pe mecanismele descoperite de eminentul neuro-biolog, chirurg și filozof francez, Henri Laborit.

În lucrarea „Henri Laborit and the inhibition of action”, regăsim fundamentarea științifică a unei experiențe care demonstrează fiziologic, în laborator, mecanismele prin care stresul ne poate /sau nu/ îmbolnăvi. Vom descrie această metodă în partea a doua a articolului.

Să începem cu o descriere generală a situației actuale.

Există „elite” foarte doritoare de planuri de mondializare, cu un scop precis:
– îmbogățirea lor patologică,
– crearea unui haos artificial, îngrămădind populația în metropole de sticlă si beton, în care ne poluăm si ne călcăm unii pe alții în picioare. Pentru a se ajunge aici, au fost sabotate toate invențiile și descoperirile cercetătorilor onești care ar fi dus la un trai decent pentru toată lumea, fără poluare și captivitate profesională. Mizeria socială și decadența spirituală care au decurs din acest sabotaj al Umanității au permis și justificarea celei de-a treia etape:
– „sunt prea multi oameni pe pământ”. De aici pleacă totul..

Pandemia ca tehnică de cucerire a cetății

Există afecțiuni cu caracter preponderent psihosomatic, unde, cel puțin inițial, factorii psihologici sunt majoritari. Aceasta destabilizare duce însă rapid la o dereglare în bioritmul cotidian (ore de somn, masă, etc), care rămâne palpabil înscrisă în organism, dacă nu se reușește la timp remedierea efectelor. Se adaugă apoi și factorii poluanți precum pesticidele și E-urile toxice care duc la MCS (Multiple Chemical Sensitivity), cât și factorul Electrosmog GSM/5G, care duce la EHS (Electro Hyper Sensitivity).

Societatea „modernă” este, din punct de vedere biologic, epigenetic și moral, în situația cea mai defavorabilă din istoria Umanității. Mai jos, o descriere alegorică a acestei tragedii.

Din acest punct de vedere al Homeostaziei (men sana in corpore sano), ființa umană este precum o mică comunitate care locuiește într-o cetate cu ziduri înalte de piatră. Locuitorii ei sunt proporțional cu nevoile cetății: învățători, bucătari, medici, soldați, gunoieri, muzicieni, etc.. Pe zidurile cetății și la porțile ei de intrare stau de veghe soldații. Când apare un semnal de alarmă, cetatea se activează și acționează: bucătarii pregătesc alimente suplimentare pentru soldați, medicii pregătesc pansamente și leacuri pentru răni, etc.. Dar fiecare continuă să-și facă treaba, cu un anume spor de receptivitate. Problema apare însă atunci când semnalul de alarma devine repetitiv… Toți locuitorii au tendința să stea și ei de veghe ca să surprindă venirea inamicului „de care aud ceva”, dar nu-l văd concret. Asta se cheamă stres: să rămâi crispat într-o poziție de atac fără a avea un adversar concret în față. Când se instalează aceasta stare, cetatea face singură implozie:
– bucătarii nu mai gătesc (sistemul digestiv)
– învățătorii nu mai educă elevii (panică, blocaj emoțional, tiroidă)
– medicii nu mai consultă cetățenii (sistem imunitar blocat)
– gunoierii nu mai curăță (sistem limfatic), etc..

Așadar, pentru a cuceri o cetate nu ai neapărat nevoie de un atac exterior, ci de câțiva răspândaci și zvonaci (mass-media, politicieni corupți, etc.) camuflați în afara ei sau și mai eficient, înăuntru.

Aceasta alarmă trebuie inoculată gradual, astfel încât, prin efectul de rezonanță, să se auto-amplifice. Nu ai nevoie efectivă de un atac biologic care să lase morți pe străzi, pentru că atunci populația va deveni instantaneu necontrolabilă. Sunt de ajuns imaginile care să sugereze asta, căci imaginile au avantajul de a putea fi măsluite. Iar o declanșare prea stridentă poate trezi broasca din starea de somnolență.

Să trecem la partea științifică…

Pandemia și inhibarea la acțiune 

Actuala metodologie aplicată în „Pandemie Cov-xxx”, respectiv Carantina + Panica mediatizată + Criza economică, este cu siguranță inspirată de cercetările neurochirurgului francez Henri Laborit (1914-1995). Acest neurochirurg francez și-a început cariera medicală în cadrul forțelor de pușcași marini francezi și apoi a trecut la cercetare fundamentală. El a câștigat în 1957 prestigiosul premiu Albert Lasker pentru cercetări clinice medicale, echivalentul american al Premiului Nobel. Laborit a devenit mai târziu conducătorul cercetărilor de la Spitalul Boucicault din Paris. A avut preocupări științifice foarte complexe, de la utilizarea de medicamente psihotrope la eutonologia și studiul memoriei. El a inițiat tratamentul cu dopamină pentru a reduce șocul soldaților răniți.

Să analizăm conexiunile Pandemia & Inhibarea la acțiune:

1. Inhibarea la acțiune

Se folosește o cușcă cu doua spații delimitate printr-o grilă, prevăzută cu o portiță între ele (nn rezumat al acestui experiment în italiană aici). Se aplică zilnic timp de 7 minute un slab curent electric care este resimțit ca atac față de cobai. Cobaiului nu i se permite accesul către celălalt compartiment (perceput de el ca „o scăpare”), ceea ce va duce la hipertensiune și ulcer în maxim 30 de zile. Acesta este rostul carantinei la nivel fizic: ne blochează accesul spre un refugiu și părăsirea spațiului unde s-a produs șocul, spațiu care este impregnat de memoria supliciului.

Dacă se injectează însă o substanță chimică, la câteva minute după primul șoc electric, ea va induce cobaiului o scurtă stare vegetativă, care provoacă la rândul ei o sincopă neuronală. Această scurtă stare de comă a cobaiului împiedică memorizarea șocului emoțional, iar cobaiul nu dezvoltă nici una din acele acțiuni pe viitor. Mai clar, dacă la câteva minute după o ceartă mare ești electrocutat și iți pierzi cunoștința câteva minute, la trezire nu îți vei mai duce aminte că te-ai certat și nici de ce ai leșinat. Ne-fixarea pe hardul de memorie a șocului evită boala, împiedică organismul să somatizeze șocul sub formă de afecțiune. S-au obținut aceleași rezultate cu substanțe care inhibau în mod constant fixarea hormonilor de stres pe diferite organe, ceea ce împiedică în mod constant îmbolnăvirea cobailor.

Concluzia a fost că nu șocul emoțional sau efectul curentul electric duce efectiv la instalarea afecțiunii, ci memorizarea ei de către creier. Ne putem întreba în acest caz de utilitatea practica a tehnicilor de „căutare a conflictelor”, odată ce simpla lor ignorare sau uitare împiedică somatizarea biologică. Posibilitatea de a uita sau cel puțin de a ignora un șoc pe care nu îl poți rezolva în timp util îți permite stoparea somatizării și canalizarea spre o activitate constructivă.

Or, ce constatăm noi astăzi? Un tsunami repetitiv/obsesiv de informații macabre destinat tocmai inoculării/memorizării acestei pandemii, pentru a obține o somatizare în organismul subiecților aflați în carantină. Adică hipertensiune, ulcer, depresie, anxietate… Totul decurge conform planului.

Studiul lucrărilor lui Henri Laborit ne mai furnizează o informație importantă: o blocare a efectelor biologice ale acestei captivități poate fi obținută temporar chiar în captivitate, prin câteva tehnici:

– se canalizează stresul spre acumularea de cunoștințe (ex: limbi străine) sau/și aptitudini fizice. Aceste activități vor asigura captivului un ascendent psihic asupra agresorului, demonstrând că acea captivitate impusă a avut efecte contrare prin care își demonstrează lui însuși că a obținut un progres și nu un regres. Istoria Contelui de Monte Cristo este elocventă în acest sens.

– se creează o lume imaginară, paralelă, în care doar tu ai controlul evenimentelor, în care doar tu poți intra și acționa. Construirea acestei lumi mentale paralele cere timp și va cere timp și răbdare la dezmembrarea ei. Cel mai celebru caz de acest gen este cel al lui Tibi Ușeriu, omul care a trecut de la 27 de pași pe zi în cei 10 ani de închisoare de maximă siguranță la câștigarea celui mai dur maraton de la polul nord: 777 Ultra.

Pentru sistemul totalitar, există și o formă de inhibare la acțiune la nivel semantic pe care ne-o aplică indiferent de ocazie: se aplică ștampila de „teorie a conspirației” oricărei încercări de analiză concretă a dovezilor. Blocarea dreptului de a purta o anchetă dincolo de nivelul de teorie, spre nivelul dovezilor, ne împiedică să aducem agresorul la nivel juridic, acolo unde se poate aplica cadrul legislativ. Sintagma „teoria conspirației” este destinată cu exclusivitate sclavilor și poate fi ușor demascată aplicând principiul „spune-mi pe cine nu ai voie să critici ca să-ți spun al cui sclav ești”. Ridiculizarea anchetelor independente cu această sintagmă este apanajul mass-mediei actuale, deținută și controlată de elite decadente, decuplate de realitate și captive în ideologii dezumanizate.

2. Oportunitatea de repliere (fugă)

Se folosește o cușcă cu două spații delimitate printr-o grilă, prevăzută cu o portiță între ele. Se aplică zilnic timp de 7 minute un slab curent electric care este resimțit ca atac față de cobai. Portița spre celălalt compartiment (perceput de acesta ca „o scăpare”) se deschide imediat după ce este curentat (repliere/fugă), iar cobaiul se repliază rapid. În acest caz, cobaiul nu va secreta hormoni de stres și nici nu va dezvolta ulterior acele afecțiuni/boli. Cobaiul percepe fuga ca pe o rezolvare a problemei!

În cazul psihicului uman, posibilitatea de a se replia/evada duce și la creșterea stimei de sine, căci victima se consideră superioară agresorului prin faptul că a găsit rapid o soluție de evadare la un plan de capturare conceput de către opresor în timp îndelungat. Chiar dacă cobaiul era curentat și reușea să evadeze zilnic, fiecare evadare ștergea memoria tuturor șocurilor precedente, ceea ce este un mecanism firesc: dorim să memorăm succesele, nu eșecurile.

Oportunitatea de repliere se încearcă a fi blocată în situația de față prin amenzi uriașe și prin exhibarea forțelor armate pe străzi.

3. Stimularea la acțiune

Se folosește o cușcă cu doua spații delimitate printr-o grilă, prevăzută cu o portiță între ele. În cușcă se află de data aceasta doi cobai. Se aplică zilnic timp de 7 minute un slab curent electric care este resimțit ca și atac din partea celuilalt către ambii cobai. Dacă grila care îi separa se ridică imediat după impulsul electric, atunci va urma o scurtă luptă de câteva secunde, după care o acalmie totală. Aceasta răfuială permite în mod paradoxal ca parametrii biologici de stres să fie normali la analiza sanguină, iar cobaii să nu facă hipertensiune și ulcer, deși ei sunt în această situație zilnic, timp de 30 de zile.

Acest fenomen este cunoscut de către orice cuplu uman în care s-au acumulat tensiuni: o ceartă bună și imediat se ajunge la o împăcare care nu mai părea posibilă. Problema nu este cearta sau conflictul, ci menținerea unei nemulțumiri mocnite, a unei trepidații de indispoziție care memorizează șocul emoțional la nivel biologic!

Stimularea la acțiune este blocată în cazul de față prin Legea de Urgență care interzice protestele și aproprierea de centrele de putere corupte. Cenzurarea în media a opiniilor celor aflați în carantină, portul măștii în public, aduc și ele un plus de frustrare, căci aplică și simbolizează inhibarea la acțiunea verbală.

Trebuie evitate și reacțiile emoționale induse de evenimente gen fake flags în mass-media (vezi triangulara lui Karpman), căci agresorul poate juca alternativ și rolul de victimă. În acest sens, ne putem aștepta ca revoltele populare să fie contracarate în avans de atacuri înscenate/regizate asupra instituțiilor sau reprezentanților statului de către elemente huliganice, prezentate ca „cetățeni”, ceea ce va permite agresorului să treacă drept victimă.

De la inhibarea la acțiune până la depresie nu este decât un pas, așa cum ne arată unul din articolele sale, publicat pe situl Universității din Cambridge „Depression and the action inhibitory system”. Dr. Laborit a demonstrat totodată ca utilizarea unor substanțe care să blocheze imediat după conflict sinteza acestor hormoni de stres, face ca persoanele afectate să nu somatizeze la nivel organic acel stres. O descoperire care pe plan logic ne arată un lucru extraordinar: nu șocul electric și nici cel emoțional duce la apariția bolii, ci memorarea lui. A stopa această memorare din fașă, este echivalentul informatic al închiderii unui transfer de fișiere înainte de a fi gata: chiar dacă transferul este la 98%, stoparea lui face ca nimic din acel fișier să nu fie transferat.

Avem, așadar, tot interesul să închidem televizoarele, să ne direcționăm mentalul spre activități constructive, și să fim extrem de atenți când se ivește oportunitatea evadării sau a atacului.

A doua pârghie de susținere este utilizarea permanentă a suplimentelor cu potențial antistres:
– unul din ele este Vitamina C de biosinteza (în carantină fructele proaspete sunt rare) cu ajutorul căreia se pot obține rezultate notabile chiar în cazuri de afecțiuni neurologice delicate (depresie, adicție droguri, schizofrenie) și
– al doilea ar fi Clorura de magneziu / Sarea Nigari (MgCl) sau citratul de Mg, cunoscute pentru rolul lor de modulator și calmant al sistemului nervos.

Rezumat

În momentul în care suferim o nedreptate, un șoc emoțional sau o privare de libertate, avem doar 3 opțiuni: ori spui în față ce ai de spus imediat, ori fugi, ori ignori evenimentul ca și cum nu s-ar fi întâmplat.

Actuala „pandemie” nu este decât o perdea de fum care să permită unei autoproclamate „elite” să dețină controlul asupra unei umanități devenită „prea numeroasă”, într-o societate pe care divinitatea Bursă o dorește robotizată și hiper-rentabilizată. Rândurile de mai sus permit înțelegerea metodei, iar înțelegerea unei probleme este deja 50% din rezolvarea ei. Oricât s-ar dori controlul absolut al oamenilor, aceasta este imposibil, căci sunt prea mulți factori imprevizibili în această ecuație.

Să ne străduim fiecare să fim un astfel de factor imprevizibil, depășind orgoliile și interesele mărunte de grup, ca să reușim împreună destrămarea acestui abominabil totalitarism numit NOM (Noua Ordine Mondială).

„Lumea nu va fi distrusă de cei care fac răul, ci de aceia care le permit sa o distrugă.” – Albert Einstein

(Sursa: https://www.activenews.ro/stiri-it-c/Pandemia-si-inhibarea-la-actiune-161396)