“Crucea este usa Imparatiei cerurilor. Trebuie sa regasim sensul Crucii ca biruinta asupra mortii spirituale, biruinta a iubirii. Avem adeseori o reprezentare partiala despre Cruce si despre taina ei redusa la faptul de a suporta o asceza, de a ne infrana de la placeri, de la tot felul de satisfactii. Exista insa si un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celalalt. Cu siguranta insa nu putem face totul pentru celalalt daca tinem la placerile noastre egoiste, daca omul este legat de lacomie, pofta de stapanire, mandrie. Aceasta arata insa numai aspectul negativ al Crucii. Pot sa ma apropii de celalalt fara sa-i vorbesc despre Cruce, aratandu-i insa ca sunt gata la toate sacrificiile pentru el. Daca este bolnav, ma voi duce la el, voi ramane impreuna cu el. Celalalt poate suporta el insusi greutati, persecutii, somaj… Iar eu pot sa port impreuna cu el aceasta Cruce.
Inima celuilalt poate fi miscata daca vede ca eu port o Cruce pentru el. Atunci el va intelege sensul Crucii fara ca eu sa ii spun ca tocmai Crucea este cea care ma impinge sa fac aceasta. O fac pur si simplu.
Sa nu le predicam doar oamenilor sa-si ia Crucea, ci sa o luam noi insine ajutandu-i pe ceilalti. Voi ajunge astfel la convingerea ca aceasta Cruce nu este o suferinta pentru mine. Sufar pentru celalalt, dar aceasta suferinta pentru el ma bucura, ma odihneste, cum spune un monah de la Athos.”
Pr. prof. Dumitru Stăniloae în volumul ”Mica Dogmatică vorbită”
(7 martie 2010)
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 
Nu imi dau seama prea bine cat de inalte sunt trairile descrise mai sus, dar ultima nu poate fi atinsa de crestinul de rand decat in conditii speciale, daca are calitati si pasiune pentru acel domeniu, de exemplu o compasiune naturala pentru bolnavi, care sa fie ajutata de har sa treaca peste masurile omenesti. Din experienta am observat ca putine domenii le poate duce un om la nivelul de a fi odihnit de suferinta pentru altul, dar nici unul cu straduinta proprie, ci raspunzand unor chemari ale proniei, daca le recunosti, altfel…
ApreciazăApreciază
Foarte frumos a scris Parintele Staniloae. Cred insa ca ar trebui completat si ca oamenii fug de cruce, de suferinta alergand la tot felul de ghicitoare si vrajitoare. Pe blogul meu, foarte multi au intrat cautand „paranormal”, „ghicitoare”, „vrajitoare puternica”, etc. Ei cred ca scapa de necazuri nu rugandu-se lui Dumnezeu pentru problemele lor, ci cerand ajutor din sfera paranormalului.
Putini oameni isi mai asuma crucea cu iubire pentru Hristos!
ApreciazăApreciază
Cei care fug de cruce, fug de mantuire. Deja sunt cam departe de credinta crestina cei care merg la vrajitoare, ca sa ii luam in considerare.
Daca inteleg bine, despre ce iubire este vorba, adica de cea naturala , de care este capabil orice om, atunci as spune ca aceia care nu au iubirea
de Hristos ca recunostinta pentru jertfa Sa pentru pacatele noastre, de fapt nu au credinta de loc, adica nu au cunostintele minime despre
mantuire.
Daca este vorba de o iubire mai inalta, totdeauna au fost putini cei
care se nevoiesc pentru a ajunge la ea.
ApreciazăApreciază
Pe cel bolnav Dumnezeu il tine in brate si il mintuieste prin suferinta cred, chiar daca bolnavul nu constientizeaza prea bine aceasta, iar cei din jurul lui, daca vor sa-l ajute sa-si duca crucea, daca au compasiune, se mintuiesc constient pentru ca aceasta lupta alaturi de cel bolnav ii slefuieste, ii lumineaza. Starea de trezie in aceasta lupta de a duce crucea cu celalalt este esentiala pentru cresterea duhovniceasca, pt ca este f usor sa pierzi drumul daca nu esti treaz in fiecare clipa.
Va rog sa ma corectati daca gresesc!
ApreciazăApreciază