Feriți-vă de AVATAR! – Despre actualitatea pocăinței – UPDATE la vremuri de p(l)andemie


AVATÁR, avataruri, s.n. (În unele concepții religioase) Reîncarnare succesivă a unei ființe. ♦ (Fig.) Transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru. – Din fr. avatar.

AVATÁR s.n. (În religia indiană) Încarnare a ființelor divine în formă de om sau de animal. ♦ (Fig.) Transformare, metamorfoză. [Pl. -re, -ruri. (s.m.) -ri. / < fr. avatar].

AVATÁR s.n. (web) Imagine miniaturizată uneori animată (persoană, obiect, animal) special aleasă pentru a reprezenta un utilizator în mediul virtual (online, internet); de regulă este afișată chiar lângă nume sau pseudonim (nickname). În anumite situații, avatarul este același cu imaginea de profil.

De câțiva ani buni încoace observ (și recunosc cu durere că nu fac tot ce pot ca preot – rugăciune, post, cuvinte rostite și scrise pentru luminarea minții – pentru a împiedica acest lucru) că tot mai puțini tineri, adolescenți, cu vârste între 10 și 30 ani, vin la biserică. Iar, dintre ei, și mai puțini vin la Spovedanie. Și… și mai puțini vin apoi la Sfânta Împărtășanie cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. De ce oare? Unde ne sunt copiii și tinerii? Ce preocupări au ei mai importante decât cunoașterea lui Dumnezeu, decât viața curată și cugetarea frumoasă în Hristos?

E vina noastră mai ales. A părinților, și după duh și după trup. Apoi a educatorilor. Și a conducătorilor care impun politici educaționale distrugătoare de suflet, de minte și de inimă… Pentru că nu-i punem pe copii de mici pe Calea iubirii și a mântuirii, nu le oferim alegerea cea bună și nu-i susținem pe această cale a înnobilării. Pentru că, de fapt, nu mai știm nici noi prea bine care e alegerea cea bună, câtă vreme nu o trăim nici noi cu adevărat, cu toată inima… Cu toții ne găsim preocupări mai importante în plan trupesc decât educarea urmașilor noștri pe calea mântuirii. Avem de alergat, de produs, de dus și de adus hârtii (bani, diplome, poze), de construit ziduri, drumuri, poduri, blocuri, statistici, vise, iluzii… toate pentru viitorul nostru, desigur, nesigur…

Fenomenul cultural globalist de răspândire și cultivare a iluziilor (nu doar SF) și lumilor imaginare (virtuale) cu ființe, limbi, culturi (concepții) și preocupări străine de realitate nu este lucrarea Duhului Sfânt – Duhul Adevărului, ci a duhului minciunii care vrea cu tot dinadinsul să-l devieze pe om pe piste false, să-l îmbrobodească în fel și fel de înșelări/rătăciri de la Calea Adevărului și a Vieții ca să-l rupă de lumea reală, frumoasă și adevărată creată de Dumnezeu din care se hrănește (biologic și teologic) în această viață și în care omul își poate dobândi mântuirea, adică viața veșnică prin cunoașterea iubitoare a lui Dumnezeu. Iar astăzi, mai mult ca oricând, și prin industria cinematografică mai ales, oamenii sunt vrăjiți și injectați cu asemenea iluzii/fantezii și încolonați mintal în regimente de răzvrătiți de la legea și înțelegerea curată a lui Dumnezeu și a lumii. Imaginile și filmele, transmise prin tembelizor sau infernet, care transmit mesaje muult mai cuprinzătoare decât o mie de cuvinte pe secundă, sunt principalul mijloc de manipulare și dezinformare a oamenilor, inoculându-li-se dorințe, idei și concepții străine de adevăr, de realitate, de fire și de mântuire. Să nu uităm că, referindu-se la acest fenomen de masă, cu aproape 2000 de ani înainte, Sfântul Apostol Pavel spunea că oamenii „ îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (2 Timotei 4, 4), dezvoltând simpatii visătoare și atașamente afective față de diverse personaje ireale (care le gâdilă imaginația căzută și) care nu-i fac cu nici un chip fericiți nici măcar în această existență efemeră pe suprafața pământului…

Copiii sunt și mai implicați sufletește în această vrajă a lumii imaginare/virtuale, mai ales că ei se entuziasmează repede, copiind/transpunând în realitatea vieții lor cuvinte, idei, atitudini și gesturi ale personajelor din lumea poveștilor, modificându-și gândirea și comportamentul uneori pe termen lung, și nu în sens benefic/pozitiv. Nu numai hainele, ci și ideile și gesturile le sunt modificate încet-încet în timp de „gusturile” și trendurile pe care le promovează insistent marii furnizori de iluzii (industria media). Astfel, în lipsa educației duhovnicești, copiii și tinerii (și nu numai ei, dar ei nu au destulă cultură și discernământ și sunt mai vulnerabili sugestiilor negative) trăiesc un proces de formatare a gândirii și a comportamentului, atât în plan moral-valoric, cât și estetic. Din cuvintele și gesturile lor neserioase (adesea expresii de ignoranță, naivitate și infantilitate (ca să nu zic imbecilitate) indusă și cultivată prin lenevia spre cele spirituale) se pot observa nu doar confuzii grave între adevăr-minciună, bine-rău și frumos-urât, ci și dorințe uriașe de conformare obedientă și fără îndoieli în robia plăcerilor mai mult sau mai puțin fantastice. Aceasta este, într-adevăr, manifestarea hidoasă și ucigătoare a influenței imaginarului viciat contemporan în viețile reale ale oamenilor.

bm2

În vremurile noastre, așadar, sub presiunea unui puternic curent mental și social de factură neo-marxistă dirijat din umbră de un sistem global ocult de putere (care dorește din partea oamenilor „închinare” și „pecetluire” în această sclavie anti-naturală, nu doar anticreștină) toți oamenii suntem vânați, apoi „agățați” (în grade diferite, în funcție de cât acceptăm fiecare condiționarea vieții noastre față de mecanismele sistemului), implicați, antrenați, manipulați/re-educați și chiar transformați în agenți propagandiști ai sistemului progresist, ”oameni noi”, actori avatarizați sau personaje sociale mascate, da!, care nu mai țintesc mântuirea sufletului, dobândirea vieții și a Împărăției lui Dumnezeu aici și acum, în realitatea prezentă, ci doar experierea frenetică a plăcerilor materiale sau virtuale îngăduite de sistem (cât nu atentează la „sănătatea” și „securitatea” comunității). Cu sau fără recunoașterea noastră conștientă a acestei stări de fapt pe fondul delăsării morale și al moleșirii noastre spirituale, iată că lipsa credinței vii în Hristos, a educației creștine cu perspectiva veșniciei, a bunului simț, a bunului gust, a măsurii, tinde să ne încarneze în niște vietăți care doar la trup mai seamănă cu oamenii, iar în suflet ajung să se imprime tot mai mult trăsăturile măștii/avatarului. Căci gândirea ne-am expulzat-o în altă lume, mai mult virtuală (dar care tinde să devină reală tot mai mult, și ca substitut al vieții spirituale desacralizate), în lumea patimilor și a iluziilor, iar iubirea am înlocuit-o cu felurite atașamente bolnăvicioase față de unele persoane, idoli, idei și obiecte… Același trup, dar alt duh… cu o viață spre moarte… Această metamorfoză desfiguratoare a omului (post)modern este cea mai vizibilă dovadă de posedare a lui de către duhul rău, urât și netrebuit…

Ne îndreptăm cu toții, deci, spre viitor. Spre cel mai prosper tehnologic (?), dar și cel mai nesigur viitor postmodern. De ce? Pentru că „minunata lume nouă” nu mai are nevoie de temeliile culturale stabile ale lumii vechi (Dumnezeu, Creștinism și Biserică, Patrie și Familie, Iubire și dăruire/jertfă de sine, cinste și fidelitate, curaj și demnitate, etc.); ba, mai mult, ar trebui dărâmate (și chiar șterse din mentalul colectiv) trecutul cu valorile și tradiția lui și prezentul cu educația lui (cât de cât creștină). Idealul societății omenești desacralizate nu mai este Împărăția cosmică (armonioasă, frumoasă a) lui Dumnezeu, ci împărăția haotică (relativistă și relativizatoare) a cezarului acestei lumi… care se vrea cât mai repede instalată. Numai că acea împărăție a viitorului (imaginată de diavolul deghizat/avatarizat în „marele arhitect”) va avea și ea consistența ontologică a patimilor – ca fumul împrăștiat de vânt, ca ceara topită de foc (vezi Ps. 67, 2)…

Dar și până atunci, copiii noștri desfigurați treptat de lipsa educației celei curate și sănătoase unde vor fi? Vor fi epuizați și ei, din nefericire și de nefericire, de alergarea în păcate, în minciuni și în iluzii, de construirea unor avataruri schizofrenice, a unor ”identități” virtuale și a unor ”vieți” virtuale bolnave și murdare… Mai grav este că (r)evoluția TeleVizorului dinspre real spre virtual a infectat aproape întreaga lume cu virusul (venit dinspre virtual spre real al) ”dedublării”, al avatarismului, adică al construirii unei imagini-interfață care te maschează, te ascunde, dar care te și expune unor altfel de relaționări, imprevizibile adesea, unele derulate chiar spre tragic… Aproape că omenirea întreagă trăiește într-un continuu bal-mascat, cu avatarul/avatarurile la vedere, dar cu sufletele ascunse și chinuite sub flash-urile de imagine care întrețin iubirea și părerea strâmbă despre sine. Oameni buni, feriți-vă de avataruri! Treziți-vă! Pentru că din amăgirile (confruntările) acestei păreri greșite despre sine cu experiențele cotidiene de cele mai multe ori dureroase, triste (eșecuri în viața de familie, relații tensionate între părinți și copii, sărăcie, boli, rateuri în viața socială – școală, serviciu, diverse încercări) apar întâi dezamăgirile, apoi depresiile, fricile, instabilitățile psih(olog)ice, nevrozele… Lipsa realului superior, duhovnicesc, în viața reală a omului îl duce pe acesta la alienare, la schizofrenie, la îmbolnăvirea și împătimirea minții și a sufletului, apoi și a trupului. Iar copiii și tinerii, al căror discernământ este incapabil să deosebească binele de rău încă de la început, sunt victimele cele mai multe ale acestei noi înșelări și idolatrii diavolești. Că, într-adevăr, mai periculos decât politeismul, panteismul și dualismul din antichitate, chiar decât ateismul militant, este (high-)tech-teismul și transumanismul contemporan, creatorul omului-avatar = dumnezeu și sclav în iadul propriilor iluzii tehnologico-fantastice (asemenea păcatului originar – autolatria)… Din această nouă temniță a diavolului greu mai poate evada omul (post)modern avatarizat… Dar tot cu ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos – Biruitorul iadului și al morții.

Omul postmodern, care trăiește mai mult în virtualul patimilor, al iluziilor, al imaginației (fie și cea digitală), nu mai poate reveni în real decât prin pocăință, prin suferință sufletească și trupească, prin nevoință (uneori liber) acceptată/asumată cu răbdare și credință în mila lui Hristos – Cel Ce a pătimit real pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Pocăința ne scutură iluziile/fanteziile din cap și ne face să aterizăm pe pământ, în lumea reală, plină de frumusețe și de viață. De aceea, pocăința prin boală și prin lipsuri/strâmtorări este experiența cea mai la îndemână (simplă și răspândită) prin care Dumnezeu ne cheamă azi la El – Cel Viu, Cel Real – Cel Ce este (Ο ΩΝ).

Pocăința este calea sigură a revenirii în realul creat de Dumnezeu frumos și transparent spre realul superior necreat al Împărăției Sale veșnice. Pocăința este experiența vie și continuă a Duhului Sfânt în comunitatea iubitor-sacramentală a Bisericii, în viața fiecărui credincios și în întreaga natură. Numai prin pocăință asumată responsabil, prin nevoințele de bună voie și prin răbdarea suferințelor/încercărilor (nedorite de noi, dar îngăduite de Dumnezeu cel Atotștiutor) care ne trezvesc și ne desfac atașamentele bolnăvicioase, ne (re)dobândim sufletele spre viața veșnică într-un proces de vindecare și imunizare. Prin pocăință și credință, atât la nivel personal, cât și social, ieșim din starea avatarică morbidă. Pentru că Dumnezeu ne arată întotdeauna pedagogia Sa iubitoare, mustrătoare și vindecătoare, folosind și ocazia bolii trupului (fie ea și de dimensiuni epidemice, cu sau fără propaganda unor cercuri interesate de stăpânire și câștig pământesc) ca terapie intensivă a sufletului; de aceea să trăim pocăința cu răbdare, cu smerită rugăciune și cu înțelegerea acestei necuprinse purtări de grijă dumnezeiești care ne dorește mai mult ca noi mântuirea. Dar să facem și noi, cu credință și statornicie, tot ce putem ca să ne grăbim vindecarea atât nouă, cât și copiilor noștri atât de expuși și de vulnerabili!

În încheiere, aș dori să amintesc aici rugăciunea de la Antifonul al III-lea din cadrul Sfintei Liturghii, pe care se cuvine s-o rostim cu evlavie și conștiință eclezială trează:

„Cel ce ne-ai dăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună glăsuite, Cel ce şi la doi şi la trei care se unesc în numele Tău ai făgăduit să le împlineşti cererile, Însuţi şi acum plineşte cererile cele de folos ale robilor Tăi, dându-ne nouă în veacul de acum, cunoştinţa adevărului Tău, şi în cel ce va să fie viaţă veşnică dăruindu-ne. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

P.S.
Recomand și cuvântul de învățătură al Părintelui Chiril de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos:

12.03.2010 / update 16.10.2020

32 de gânduri despre „Feriți-vă de AVATAR! – Despre actualitatea pocăinței – UPDATE la vremuri de p(l)andemie

  1. Cristian

    Aceasta tema a AVATARULUI este foarte noua pentru oamenii moderni, adica pentru cei maturi, si perspectiva deschisa de noul film de mare succes si de tehnologia 3D pe care o promoveaza, caci partea comerciala pare pe primul plan acum, duce spre o stimulare a perceptiilor amplificate si deformate de accesoriile tehnice , dar si spre crearea unor „lumi” de refugiu, ideea din Startrek adaptata noii tehnologii.

    Ceea ce propuneti ca semnal de alarma pare indepartat oarecum ca realizare tehnica, totusi ca orientare a mentalitatii tinerilor crescuti cu tendinta spre o detasare de realul imediat si neplacut , pe care il resping cat mai repede, avand alternative tehnice imediate de compensare, ar putea duce la nevoia unei coerente a vietii iluzorii , care insa paradoxal leaga mai tare de materie si de imediat, ceea ce este exact opusul vietii in Biserica si in Hristos.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Ioana

    Ati vazut „Avatar”? Sau folositi doar cuvantul… Nu de alta, e drept si frumos ce spuneti, dar nu convingeti pe nimeni, in afara de cei gata convinsi (ca mine spre exemplu), daca nu stiti despre ce este vorba…

    Apreciază

    Răspunde
    1. Părintele Mihail Autor post

      Soră Ioana, am văzut filmul, chiar înainte de a se mediatiza. Însă nu doar de film e vorba, ci de (re)educarea oamenilor într-o mentalitate atee, anticreștină, prin industria filmelor, prin introducerea lor (mai mult sau mai puțin voit, știut) în lumea păcatelor, a inițierilor satanice, a iluziilor care-l scot pe om din realitatea prezenței lui Dumnezeu și-l desfigurează robindu-l patimilor. Acest avatar al omului necredincios e după chipul și asemănarea diavolului… Până și în film personajele fantasmice seamănă cu diavolii pictați în scena Judecății de Apoi pe zidurile exterioare ale bisericilor ortodoxe… Reeducarea avansează cu pași repezi și fățiși dinspre subliminal spre supraliminal.

      Apreciază

      Răspunde
  3. Marin

    Drept este ca viata virtuala devina o alternativa la adevarul crud al realitatii cotidiene. Traim intr-o jungla iar tinerii cauta un refugiu, o alternativa la aceasta jungla. Biserica lui Hristos este singurul loc de odihna si refugiu ultim al crudei realitati, al unui lant trofic interminabil. Problema este ca tot mai multi tineri prefera sa traiasca intr-o lume virtuala, amplificata de evolutia high-tech si se departeaza tot mai mult de Biserica. Dar de ce? Oare Biserica, ca institutie umana, pierde din credibilitate? Oare oamenii, in principal tinerii, isi pierd increderea in clerici si, inevitabil, in Biserica? De ce? Acesta este un subiect care merita dezbatut. Ce alternativa propune Biserica?

    Apreciază

    Răspunde
    1. Părintele Mihail Autor post

      Pocăința tuturor, de sus până jos, e calea mântuirii. Și iertarea greșiților. Ținerea de minte a răului, judecata altora, bârfa și calomnia, astea sunt păcatele – bolile noastre cele mari. Soluția? – Rugăciunea pentru toți oamenii, pentru noi, pentru preoți, pentru conducători, pentru toți care au influență în lume, ca să ne lumineze Dumnezeu cu Duhul Sfânt să-L cunoaștem și să-L slujim cu inimă curată.

      Apreciază

      Răspunde
  4. Elena

    Doamne ajuta!

    Problema educatiei in spirit crestin a copiilor ma framinta si pe mine. Mi-ar placea sa existe undeva, in speta pe linga biserici, cercuri unde sa ne putem duce copiii sa invete religie, asa cum ii ducem sa faca tenis, pian, pictura si altele.

    Am auzit ca asa ceva au protestantii (in timp ce parintii stau la slujba, copiii sint supravegheati si educati de cineva specializat).

    Ar fi frumos sa existe si la noi asa.
    Mersul la biserica impreuna cu copiii (mici) mi se pare destul de dificil. Nici noi, ca parinti, nu ascultam slujba in liniste, nici ei nu pricep mai nimic si deranjeaza si pe ceilalti credinciosi.

    Sigur, le vorbim si noi despre Dumnezeu si le citim, dar as prefera ca cei mici sa invete despre Dumnezeu si de la un PREOT care sa li se adreseze direct, asa cum prefer sa invete sa schieze de la un monitor.

    Si ca sa fim in ton cu nebunia meditatiilor, ce-ar fi sa existe si meditatii la religie?

    Doamne ajuta!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bogdan

      Ideea educarii copiilor in duh crestin ortodox este buna in spetza si deja se face la unele parohii din tara… atentie insa : ati spus singura ca la protestanti parintii stau la slujba si copiii alaturi cu educatorul/educatoarea crestin/a. pai bine dar la noi participa real la Sf si Dumnezeiasca Liturghie copii laolalta cu parintii: toata suflarea sa laude pe Domnul!” aceasta este cea mai buna educatie: cea prin participare directa la duhul de impreuna-rugare al Bisericii.
      Altfel as fi si eu de parerea ca in alte zile si in alte locuri dedicate sa fie educati copiii(impreuna cu parintii ca multi au ei insisi nevoie de asta) in duh crestin ortodox.

      Un singur lucru v-as mai povesti din propria experienta: in SUA romanii ortodocsi s-au organizat in jurul bisericilor pe langa care au construit si sali sociale unde se face scoala de duminica cu copiii care dupa-amiaza(deci numai DUPA Liturghie) invata despre Dumnezeu in limba romana.Tot in aceste sali sociale isi petrec impreuna sarbatorile.Am renuntat total la aceasta idee atunci cand(fiind unul dintre organizatori), trebuind sa ies pana afara ca sa mai aduc sucuri din masina, am vazut pe unul dintre romanii participanti, ametiti de aburii alcoolului de revelion urina nu nonsalantza pe peretele Bisericii!!!Poate va ganditi si la asemenea aspecte!!…

      Apreciază

      Răspunde
  5. Claudia Tuclea

    Doamne, ajuta!
    Parinte Mihail, va multumesc pentru acest eseu, precum si pentru toate celelalte. V-as cere binecuvantarea sa il trimit studentilor mei (ase-isti). Cu ceva vreme in urma am purtat si eu cateva discutii pe marginea acestui film. Putini sunt cei care il considera o pierdere de vreme, dar nu stiu daca din motivele cele bune. Cei mai multi au „inteles” mesajul filmului: „sa invatam sa iubim natura, sa ne iubim unii pe altii”. Ce sa spun, producatorii si-au atins scopul.
    Dar dincolo de film, problema pe care o ridicati este una cat se poate de reala. Tot mai multi tineri „traiesc” in spatiul virtual si se simt mult mai in largul lor decat in viata reala. La inceputul acestui semestru, care a coincis cu inceputul Postului, in prima saptamana, am purtat, cu diverse grupe de studenti, aceeasi discutie: cat de mult s-a indepartat astazi economia de morala? Au fost de acord ca s-a produs o ruptura (aproape) totala, dar inteleg acest proces ca pe unul firesc, evolutiv chiar. Prea multa morala impiedica progresul! Iar cele mai multe voci au fost de parere ca ei, studentii, au fost crescuti astfel si nu stiu sa fie mai morali de atat. Aici le-am dat dreptate: ei sunt primele victime ale alegerilor parintilor lor si apoi ale educatorilor. (La randul meu, in calitate de parinte, vad ce lupta trebuie sa duc pentru a-i scoate copilului meu din minte „invatatura” pe care o primeste la scoala.)
    Ma intreb aproape permanent ce as putea face eu sa le fiu de folos studentilor mei. Administrarea afacerilor o pot invata si de pe internet (cartile sunt cam demodate si prea reale). Dincolo de un discurs, mai degraba implicit, care sa fie adresat sufletului lor, nu prea sunt alte variante, in conditiile in care acolo trebuie sa vorbim despre economie. O unda de nadejde se observa totusi, daca iau in seama faptul ca se arata interesati, poate intr-un fel pe care ei nici macar nu il inteleg, de asemenea discursuri. Dar toate inceteaza atunci cand ar trebui sa schimbe cu adevarat ceva in felul in care isi traiesc viata. Stiu, trebuie in primul rand rugaciune pentru acesti tineri, sanatosi (inca), frumosi, inteligenti, dar care fac din toate acestea prilej de mandrie si aroganta, care au uitat sau nu au stiut niciodata de rugaciune, pentru care Biserica reprezinta o dimensiune arhaica, potrivita unei societati inapoiate, pentru niste tineri a caror lista de nevoi este deja foarte lunga si nici macar nu isi pun intrebarea cate sunt reale si cate, produsul societatii de consum care tocmai cu sufletele lor se hraneste… Poate 2% sunt altfel. Dar ce este de facut cu cei 98%?

    Iertati!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Remus Butanescu-Volanin

      Ma bucur foarte mult să aflu despre un cadru universitar preocupat de ruptura modernă/postmodernă dintre economie şi morală. Aveţi cumva şi nişte lucrări publicate pe marginea acestui subiect?
      Cu stimă,
      lect. dr. ec. Remus Butănescu-Volanin,
      Facultatea de Inginerie „Hermann Oberth”
      Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu

      Apreciază

      Răspunde
      1. Claudia Tuclea

        Doamne, ajută!

        Deocamdată nu am publicat. Sunt în etapa în care mă documentez despre ce s-a scris (puţin, din câte observ) şi, cu ajutotul Domnului, poate va apărea ceva. În plus, acum „cercetez” interesul tinerilor faţă de această problemă. Nu am motive prea mari de bucurie. Dacă doriţi să schimbăm mai multe idei pe această temă, îmi puteţi scrie. claudiatuclea@hotmail.com

        Apreciază

        Răspunde
  6. mihailt

    Cati romani vad filmul?
    Va spun eu ca putini.Ca nu le plac multor romani filmele de genul asta.
    Si din cei care il vad si mai putini se si iau dupa ce aberatii sunt pe acolo.

    Da cati vad la Realitatea si la alte posturi de televiziune modul in care pe dl Basescu l-au inselat dracii si colaboreaza cu Aliodor Manolea?
    Eu cred ca foarte multi.
    http://www.realitatea.net/aliodor-manolea–parapsihologul-din-spatele-lui-traian-basescu–vezi-video_695997.html
    Aliodor Manolea deocamdata e inselat de draci si a scris niste aiureli de carti:
    http://www.cartea-ta.ro/carte/manual-de-radiestezie–i53?sess_id=13bbe7e18221583184900cfc87ae8d3a
    http://www.cartea-ta.ro/carte/influenta-distala–i50?sess_id=13bbe7e18221583184900cfc87ae8d3a
    http://www.cartea-ta.ro/carte/manual-pentru-dezvoltarea-magnetismului-propriu–i58?sess_id=13bbe7e18221583184900cfc87ae8d3a
    http://www.cartea-ta.ro/carte/minunatul-univers-al-pendulului-sideral–i56?sess_id=13bbe7e18221583184900cfc87ae8d3a
    http://www.cartea-ta.ro/carte/paradiagnoza–i55?sess_id=13bbe7e18221583184900cfc87ae8d3a
    http://www.cartea-ta.ro/carte/perceptii-extrasenzoriale–i51?sess_id=13bbe7e18221583184900cfc87ae8d3a

    Eu inteleg ca pc voastra a scris referitor la radiestezie si bioenergie ca sunt neortodoxe dar nu citesc prea multi ce scrie pe blogul asta.
    http://go2.wordpress.com/?id=725X1342&site=patermihail.wordpress.com&url=http%3A%2F%2Fpatermihail.files.wordpress.com%2F2010%2F02%2Fde-ce-cauta-omul-contemporan.doc
    Si poarte ar mai putea pc voastra sa scrie odata referitor la acestea.

    Poate ar putea Sfantul Sinod al Munteniei ar trebui sa dea un comunicat referitor la aceasta?Sa zica ca nu recomanda colaborarea cu Aliodor Manolea si nici cartile sale si ca ce scrie in acele carti sunt absurditati.
    Asemenea sa zica celor din BOR ca nu trebuie sa le fie frica de asa ceva ca nu exista.
    (bioenergia nu exista.E o aiureala.Nu sunt energii dracesti ci pur si simplu nu exista.Ca s-au vindecat foarte putini e interpretarea aiurea a evenimentelor.Aceia s-au vindecat din alte cauze si au zis ca de la bioenergie.)

    E adevarat ca Dumnezeu prin unii oameni lucreaza vindecari dar nu se dezvolta asa ceva prin nu stiu ce mijloace cum sunt cele scrise mai sus.
    Ca aceste vindecari se fac de Dumnezeu prin lucrarile necreate si alea se lucreaza de Dumnezeu de voieste Dansul.Nu poti sa faci tu asa.
    (In Sfanta Scriptura vedem ca Dumnezeu Iisus Hristos pe toti care au venit la Dansul si i-au cerut sa ii vindece chiar si daca nu erau evrei i-a vindecat.)
    Acum Dumnezeu Iisus Hristos vindeca in continuare multi oameni (si necrestini ortodocsi nu numai crestini ortodocsi) dar nu se prea mai scrie.Normal se lucreaza de Dumnezeu Iisus Hristos acestea prin Sfintele Moaste,prin Sfintele Icoane prin Sfanta Impartasanie,Sfantul Maslu etc.
    Vreti vindecare minunata asupra necrestinilor ortodocsi?
    Vedeti aci:
    http://laurentiudumitru.ro/blog/2006/03/04/o-minune-recentn-fncutn-de-maica-domnului-in-siria/

    Apreciază

    Răspunde
  7. Cristian

    As incepe si o discutie ceva mai dificila si care din pacate de obicei se blocheaza, cea legata de Antihrist, de prefigurarile sfarsitului din Apocalipsa, de fiara care vine inainrea lui. Fara a apela la interpretari teologice, pentru ca mi se pare inepuizabil, o corespondenta intre ideea de avatar de pe internet si pregatirea aderarii la o persoana iluzorie, care sa fie acceptata ca orice avatar, si pe aceasta baza sa uneasca oamenii pentru apararea „Pamantului” de exemplu chiar impotriva lui Dumnezeu care a revelat un sfarsit al materiei , pare ca o reala pregatire psihologica a venirii lui Antihrist.

    Apreciază

    Răspunde
  8. VELA GHEORGHE

    Saru’mana Parinte Staret Mihail!

    Filmul “AVATAR”, are ceva “hipnotic” in el, are o putere de “vrajire” si “destabilizare” a controlului mintii privitorului.
    Am urmarit “on line” cateva parti din acest film pe youtube, si am vazut ca are acest film ceva “special”, si anume o FORTA de ATRACTIE MAGNETICA si puternica a mintii privitorului inspre INSELARE, si visare si imaginatie si reverie si IESIRE DIN MINTI si din real, si aruncarea in imaginar…
    Parca “smulge” si “scoate” mintea si sufletul privitorului din “cuibul” si “fagasul” si “locul” si “matca” asezarii sale normale, aruncand psihicul omului intr-o alta dispozitie si stare de spirit si “matrice” si randuiala si forma de traire “interioara”.
    Practic acest film actioneaza asupra psihcului privitorilor exact cum fac stupefiantele, numai ca acum prin AVATAR se da lumii un “drog” vizual, care insa are aceeasi putere HALLUCINOGENA, ca si stupefiantele…
    Apoi, “silueta anatomica” a personajelor din film ADUCE si seamana ATAT DE MULT cu “siluteta DEMONILOR” (le lipsesc doar aripile…).
    Culoarea albastrui-vierzuie a pielii, nasul lat (aproape inexistent), ochii mari, urechile latite si ascutite si mai ales „COADA” ale acestor personaje, toate acestea ii determina pe privitorii filmului SA SE OBISNUIASCA cu niste forme anatomice ce par “umane”, ca atunci cand in viitor (sa spunem daca prin absurd s-ar intampla sa vada cei care au vizionat filmul “AVATAR”, asemenea siluete “real” si “pe viu” si “aevea” (regionalism banatean, care desemneaza o stare de spirit in care se poate gasi la un moment dat un om (barbat sau femeie), in timp de noapte sau de zi si care “vede” cu ochii trupesti, real si nemincionos, “un strigoi” sau “ceva anume…asemanator cu un strigoi sau fantoma” si care nu este din lumea asta, si pe care “lucru sau vietate stranie” le priveste “ca prin vis” si ca intr-o vedenie, fiind treaz si totusi ceea ce vede i se pare (i)real, desi le vede clar…. si care lucru pe care il vede…odata piere si dispare si se risipeste ca un fum…), le-ar putea privi, SA NU SE SPERIE, ci sa li se para foarte familiare si „ne periculoase”, ci „prietenoase”, si chiar sa doreasca sa intre in contact si comunicare cu ele…
    Parintele Proculu, Pustnicul din Muntii Neamtului, spunea ca toti demonii au iesit pe pamant din iad, si ca in iad au ramas putini, fiindca stiu ca TIMPUL pierzarii si al judecatii si CONDAMNARII lor de catre Judecatorul HRISTOS, la Infricosatoarea si atat de „apropiata” Judecata de Apoi, S-A APROPIAT, si de asta cauta ei (demonii) sa AMAGEASCA “in forta” si “cu multa putere” sufletele a cat mai multor pamanteni, ca sa II TRAGA cu ei in locurile abisale de chinuire si „executare”eterna a pedepsei lor in infern.
    Daca pe crestinii ortodocsi practicanti, care au o minimala viata crestina duhovniceasca si care cunosc cat de cat invataturi fundamentale ale Sfintilor Parinti despre PAZA MINTII si A SIMTURILOR si despre TREZVIE si despre SIMTIREA MINTII si GRIJA DEOSEBIRII DUHURILOR si GRIJA DISCERNERII starilor in care se poate gasi un crestin la un moment dat, totusi poate sa-i sminteasca si “tulbure” si “ameteasca” vizionarea unui asemenea film, cu atat mai mult poate sa-i “innebuneasca” si “manipuleze” si chiar “drogheze” vizionarea acestui film pe cei care NU TRAIESC deloc si nu cunosc din experienta VIATA DUHOVNICEASCA CRESTINA si nici nu practica si experiaza CALEA de vietuire si indreptare de sine si TRAIRE IN VIRTUTE pe care au lasat-o lumii si Crestinatatii SFINTII PARINTI!

    Va multumim Parinte Mihail pentru CUVINTELE DE FOLOS pe care ni le-ati impartasit in acest mic eseu…, si pentru toata munca de luminare si lamurire si INVATARE si SFATUIRE pe care o faceti in Biserica noastra si pe aceasta cale “virtuala” a internetului si va rugam sa va mai aduceti aminte de cei care va “calca pragul virtual al acestui popas duhovnicesc …virtual”, in rugaciunile Sfintiei Voastre, si cu deosebire la Sf. Proscomidie!

    Doamne Ajuta!

    Apreciază

    Răspunde
  9. Hilda

    Aveţi dreptate. Cu mare durere recunosc că aveţi dreptate. Cred că principala vină pentru ce se întamplă cu copiii noştri, suntem noi părinţii după trup şi mai ales noi mamele. Incă înainte de a se naşte, ne-aţi spus şi aşa este că trebuie să ne îngrijim de sufletul copilului nostru. După ce se naşte, o dată cu hrana, laptele, noi îi dăm si dragostea noastră. Atunci, copilul are încredere totală in noi. Iar noi, il ocrotim şi ii transmitem ce este bine si ce este rau şi copilul invaţă să iubească. Ne iubeşte întai pe noi iar noi trebuie să îl învăţăm să iubească. Cineva care înţelege ce este Iubirea lui Dumnezeu, nu mai poate sa faca rău sau dacă face totuşi, îi pare rău şi îi plange sufletul. Iar Dumnezeu pentru că priveşte în sufletul nostru, ne înmulţeste Iubirea Sa. Dacă noi nu stim, dacă nouă ne lipseşte discernămantul copilul începe să se depărteze de noi, începe să nu ne mai creadă. Pentru nişte copii sănătosi, ne-ar trebui nişte părinţi sănătoşi care să ştie ce înseamnă Dumnezeu dar nu numai cu sufletul, aşa cum înteleg ei ci cunoscand ce înseamnă să mergi la biserică ce înseamnă fiecare lucru, fiecare cuvant din biserică , ce înseamnă să mai ai un părinte pe langa mama si tata care nu este bunicul dar care iţi este un parinte pentru suflet în care poţi să ai încredere totală pentru că sti că doar el iti deschide cu toată dragostea , ca un părinte ce este, uşa către Dumnezeu. . Cred că noi părinţii după trup suntem vinovaţi pentru sufletele bolnave ale copiilor noştii.

    Apreciază

    Răspunde
  10. Virgil

    Doamne,ajuta!
    Dumneavoastra parinte faceti ceea ce trebuie,de vina suntem noi oamenii care avem mintea prea incetosata si inima prea rece.Oamenii nu mai stiu sa iubeasca,sa daruiasca,sa comunice unul cu altul.Multi vin la biserica doar de dragul de a merge undeva(spunand ca asa este bine).Va intrebati unde sunt copii si de ce nu mai vin la biserica.Cat timp tinerii parinti nu mai cred in Sfanta Taina a Nuntii ci traiesc in pacat,slujesc banului si interesului propriu nici copii lor nu vor face altfel.Multi nu mai fac copii, punand pe primul plan cariera si apoi nasterea de prunci,iar cand o fac dau nastere la adevarati tirani.Egoismul e primul lucru pe care il invata.Ei nu cunosc pe Dumnezeu,cunosc doar jocurile video,televizorul si restaurantele fast food.Cei care ajung la varsta de 15 ani deja merg la mall,in club cand sa isi mai faca timp si pentru biserica? Duminica in loc sa mearga la Sfanta Liturghie,ei se odihnesc dupa o noapte diavoleasca bogata in desfranare,betie si droguri.Cum sa vina la Sfanta Taina a Marturisirii,cand diavolul le sopteste ca este rusine a spune ce au facut si nu e bine sa mearga la duhovnic.Iar datorita nepregatirii lor nu se pot unii cu Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos.Datorita acestui lucru mantuirea copiilor,a tinerilor si chiar a noastra este pusa sub semnul intrebarii.Nimeni nu este fara de pacat pe acest pamant dar avand credinta in Dumnezeu,pazind poruncile Domnului, ne putem castiga mantuirea.Si aceasta se poate castiga numai atunci cand il cunoastem pe Dumnezeu,il iubim din tot sufletul pe Dumnezeu,nadajduim in mila Sa cea mare si mantuitoare.

    Apreciază

    Răspunde
  11. szeppty

    problema care v-o puneti d-voastra ca parinte spiritual la adresa tinerilor eu mi-o pun ca parinte
    si in buna traditie romaneasca ne tot vaicarim ca ce-o sa fie cu copiii nostri si nu facem nimic pt ei
    de unde sa invete copiii nostri sa fie buni crestini,sa fie buni romani,sa tina sus fruntea inaintea altor neamuri,sa fie buni profesionisti in domeniul lor,sa deosebeasca frumosul de urat si divinul de diavolesc?
    o credincioasa infofolita cu toate fustele si imbrobodita cu toate naframele mi-ar raspunde acru in timp ce si-ar face 3 inchinaciuni pana la pamant… sa mearga duminica la sf.liturghie maica
    corect
    dar e si suficient pt ca generatiile tinere sa nu fie contaminate?
    ma uit in bucuresti si vad la orice fel de minoritate,fie ea etnica sau religioasa…si vad un sistem de invatamant paralel
    gradinite,scoli, licee, facultati
    avem si noi maica seminare si fac de teologie mi-ar raspunde aceeasi enoriasa…
    da,dar poate nu toti vor sa fie preoti,desi vor sa-si slujeasca biserica
    unguroicile le insufla un patriotism fiebinte copiilor lor pt ca asa au invatat in scolile calvine pe care le-au urmat
    chiar multe romance,au devenit niste doamne(chestie care nu are legatura cu contul bancar) pt ca au urmat niste scoli catolice si au iesit din conditia de tzatza telenovelista
    multi neoprotestanti canta dumnezeieste la diferite instrumente muzicale pt ca au invatat de mici acest lucru in ideea de a ajuta mai tarziu la ceremonialul lor religios
    si spre deosebire de noi,majoritate dintre ei in limba noastra sau a lor,se exprima corect,fara dezacorduri,si scriu fara greseli de gramatica,poate si datorita urmarii ceremonialului religios din cartile lor de cult iar participarea intregii comunitati este obligatorie
    si exemplele pot continua…
    da maica si ce daca aia e patrioti si stie sa canta la pian…ce? ca sa te mantui nu trebuie asa ceva…imi spune superior aceeasi enoriasa in timp ce cu smerenie bizantina mai se inchina de 3 ori pana la pamant si scrasneste din dinti catre mine…papistas ecumenist
    si uite asa ne barbarizam pe zi ce trece
    si uite asa tare mi-e teama ca vom reveni la conditia noastra din evul mediu,cand eram robii ungurilor in Ardeal,respectiv robii slavilor si ai grecilor in restul tarilor romanesti,inclusiv suddunarene
    solutia este scoaterea poporului din intunecimea ignorantei
    prin cultura parinte
    un popor educat nu poate fi tampit
    un popor educat nu poate fi robit
    unui popor educat nu i se poate schimba credinta
    biserica trebuie sa „inventeze”un sistem de invatamant paralel cu cel laic in care sa fie atrasi cei mai buni profesori atat din punct de vedere profesional dar si din punct de vedere patriotic si evident confesional
    in speranta ca nu voi fi cenzurat pt lipsa unui limbaj cuvios si pravoslavnic
    Doamne ocroteste-i pe romani

    Apreciază

    Răspunde
  12. Un om care iubește dreptatea

    Compasiune – a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva, a suferi împreună cu altcineva, a lua parte la suferințele cuiva.
    Iisus Hristos S-a coborât pe pământ și a cunoscut ca un simplu om întreaga suferință a unei lumi căzute, a luat parte la întreaga suferință a omului, iar în final Ziditorul lumii a întins pe cruce brațele, pentru a izbăvi întreaga omenire, și o dată cu ea întreaga Sa creație de pe acest pământ.
    Iubirea divină a fost însoțită de compasiune.
    Așa precum Pruncul Iisus, înfășat și culcat fiind într-o iesle, a îmbrățișat la naștere întreaga zidire, tot așa și omul, ca ființă superioară pe acest pământ, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ar trebui să strângă la pieptul său întreaga creație a lui Dumnezeu de pe acest pământ, nu s-o distrugă, așa cum face în prezent.
    Astăzi, mai mult ca oricând, lumea, care se numește pe ea creștină, distruge viața pe acest pământ, distruge creația lui Dumnezeu.
    Lăcomia fără de margini distruge Pământul. Și rădăcinile acestei lăcomii sunt adânc înfipte și în sol creștin.
    Două războaie mondiale au pornit de pe tărâm creștin, din lăcomie. Veți spune că erau protestanți și catolici, nu erau ortodocși. Adevărat, dar mai la răsărit de noi, rusul ortodox înrobea și distrugea popoare, dintre care multe creștine și tot ortodoxe și lucrul acesta se făcea cu blagoslovirea primită de la înaltul cler. A se vedea dezastrul ce l-au înfăptuit în Basarabia și Bucovina, că nici turcii nu făceau așa ceva.
    După aproape 2000 de ani, lumea creștină nu a reușit să învețe ce este compasiunea. Bineînțeles, cu excepțiile de rigoare, care nu fac decât să confirme regula.
    Capii bisericilor creștine nu au fost în stare să învețe omenirea sensul cuvântului compasiune. Au arătat lumii doar ce este lăcomia, prinși cu puterea lumească, într-o horă drăcească.
    Nu cred că va fi mântuit acela ce n-a cunoscut compasiunea, chiar cuvios de-ar fi fost el numit de către oameni.
    Iar Duhul Sfânt nu vine decât la cei ce iubesc întreaga Sa zidire, pentru că doar aceia pot înțelege cu adevărat și sensul și măsura iubirii față de oameni.
    „O, prea Adâncă Taină! Dumnezeule, Duhule Necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl și cu Fiul le-ai zidit!…
    Alfa și Omega, Începutule și Sfârșitule, Tu, Veșnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării deasupra apelor și cu înfricoșata Ta îmbrățișare ai adus pe toți și pe toate la viață. Din suflarea Ta cea de viață făcătoare a răsărit, din genunea cea fără de chip, frumusețea lumii celei întâi zidite pentru care Îți strigăm:
    Vino la noi, prea Înțeleptule Ziditor al lumii;
    Vino, Acela ce ești Mare în micuța floare, ca și în luminătorii cerului;
    Vino Felurime negrăită și Frumusețe Veșnică;
    Vino și luminează întunecata netocmire a sufletului meu; …

    Vino și pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire; …

    Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi.” – Acatistul către Prea Sfântul și de viață Făcătorul Duh, Dumnezeul nostru
    Ce frumos zice: „pleacă-mă să iubesc”. Iubirea văzută și ca o plecăciune în fața vieții, viață ce vine de la Dumnezeu. Iubirea văzută și ca o smerită și plină de compasiune aplecare spre toate formele de viață de la Dumnezeu, pe acest pământ, date.
    Așa cum Duhul Sfânt ca Izvor al vieții este Același și la fel de Mare atât în micuța floare, cât și în luminătorii cerului, precum și în toate formele de viață lăsate de Dumnezeu pe acest pământ, tot așa și iubirea este una și indivizibilă.
    Iubirea este ceva cu mult mai mare decât mine, decât tine și decât noi toți. Nu o poți stăpâni, nu o poți poseda, nu o poți diviza, nu poți spune că iubești partea, dacă nu iubești întregul. Poți doar să fii, sau să nu fii în ea. Este ca un fluviu. Dacă te arunci într-un fluviu nu-i poți schimba tu curgerea, poți doar pluti în apele sale.
    Fluviul ceresc al Iubirii curge către întreaga creație a lui Dumnezeu. Este liantul care unifică și ține întreg Universul.
    Însă omul, mai ales cel modern, ultra-școlit și super sofisticat, începe să separe, să dividă ceea ce este indivizibil. Din această cauză se află într-o mare suferință, el și o dată cu el, întreaga planetă. Și din această cauză bisericile sunt din ce în ce mai goale. Pentru că lumea creștină a pierdut sensul cuvântului compasiune. Omul pierzând acest sens, s-a mortificat și în consecință nu mai simte Izvorul vieții care curge către el, atunci când pășește în casa Domnului, care este biserica.
    Omul acesta modern se trezește că este cuprins de o mare sete, stând pe marginea fluviului și uitându-se la apa care trece pe lângă el. Iar această sete a lui se transformă într-o sete de distrugere. Dar omul cel simplu, dacă-i este sete, în mod natural se duce la apă și bea. Intră în biserică și gustă din Izvorul vieții.
    Într-un fel, a fi în compasiune înseamnă să fii în acest fluviul ceresc al Iubirii care curge către întreaga creație a lui Dumnezeu.
    Doar la cel care a cunoscut compasiunea vine Duhul Sfânt. Însă a fi în compasiune înseamnă a fi într-o mare și o permanență durere sufletească, pentru că iei parte cu sufletul la toate durerile și suferințele lumii acesteia.
    În felul acesta, după umilele noastre puteri pământești, urmăm lui Hristos, care a suferit pentru întreaga lume.
    Însă omul fuge de suferință, dar fugind de suferință se depărtează de Izvorul vieții.
    „Vino și mă învață să împărtășesc durerile străine”, se mai spune în Acatistul către Sfântul Duh.
    Cuviosul Paisie Aghioritul a meditat mult pe această temă. Se întreba: ce rost are ca omul să se facă părtaș la toate suferințele lumii? Nu cumva această compasiune, această participare sufletească la durerile altora, la durerile și necazurile lumii, împiedică, tulbură omul pe drumul lui către mântuire? Și tot el a găsit și răspunsul: cu cât omul suferă mai mult pentru lumea aceasta, cu atât vine mai mult Duhul Sfânt la el și-i alină această suferință, nu i-o lasă așa, o îndulcește, cum doar Duhul Sfânt știe să o facă. Cu cât suferă mai mult pentru această lume, cu atât darurile Duhului Sfânt sunt mai mari. Și care este sensul vieții acesteia, dacă nu dobândirea Duhului Sfânt – ne spune Sf. Serafim de Sarov.
    Și se mai întâmplă un lucru minunat aici. Mângâietorul, Duhul Sfânt, care alină suferințele acestor cuvioși izvorâte din compasiunea lor pentru semeni și pentru lumea întreagă, alină și suferințele oamenilor care vin la acești mari Părinți, spre a le împărtăși lor.
    Oamenii au simțit că acest cuvios Paisie Aghioritul era plin de compasiune, și că în preajma lui, lucrarea Duhului Sfânt era pe măsura compasiunii pe care acesta o manifesta și au venit la el în număr nesfârșit.
    Uitați-vă și la ochii părintelui Iustin Pârvu și veți vedea că din ochii lui izvorăște o mare de compasiune. Și el este căutat de un număr nesfârșit de oameni. Iar Harul este pe măsura compasiunii lor. Însă acești cuvioși, acești oameni care au înțeles esența lucrurilor, sunt extrem de puțini.
    Atunci când slujitorii Bisericii vor învăța în număr tot mai mare sensul cuvântului compasiune, atunci șiruri nesfârșite de oameni vor curge către biserici. Ele vor deveni atunci neîncăpătoare.
    Însă dacă acești slujitori vor fi cu ochii numai după bani, după putere, după slujirea puterii lumești care este a lui satan, atunci bisericile vor rămâne goale. Poți să faci o catedrală de un kilometru înălțime, că nu vor intra în ea decât turiști străini, să-i facă poze.

    Când un neam stă bine ancorat într-o credință, atunci nici un film, nici o lume virtuală, nici mama calculatoarelor și nimic din lumea aceasta nu pot tulbura nici credința, și nici neamul.
    Dacă a ajuns să ne tulbure un film, atunci înseamnă că suntem la pământ.
    Cauzele profunde trebuie căutate la interior, în viața actuală a Bisericii noastre, nu la exterior. Nefăcând acest lucru, doar ne amăgim, iar problemele, pe departe de a dispărea, se vor agrava.
    Cauza este la …. {nota admin. : de ce oare aruncam vina numai pe altii?}, dar noi am orbit și nu mai vedem nimic din hățișul intereselor noastre lumești.
    Vă rog să mă iertați, dacă v-am plictisit cu pre multe rânduri.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Părintele Mihail Autor post

      Insist: Să ne rugăm pentru toți pe care-i socotim vinovați. Să ne vedem noi lipsurile noastre și să le acoperim cu iertare pe ale celorlalți…

      Apreciază

      Răspunde
  13. Marian

    Sarut mana, Parinte

    Am citit materialul cu toti copiii – George era interesat de vizionarea filmului. In urma articolului dumneavoastra si-a reconsiderat pozitia.

    Va multumim,

    Rugati-va pentru noi,

    Cu drag,

    Marian & Comp

    Apreciază

    Răspunde
  14. Pingback: Razboi întru Cuvânt » REVIZIONISM MAGHIAR SI TRADARE/ Noi pasi ecumenisti pentru BOR si noi erezii in “Lumina”/ BASESCU NE-A AMANETAT PENTRU RAZBOIUL CU IRAN/ Masoneria se lauda cu membrii sai ierarhi ortodocsi (STIRI 12-15 MARTIE 2010

  15. peti

    desacralizarea si satanizarea continua
    nu am timp sa merg la biserica pentru ca trebuie sa-mi schimb „avatarul” la messenger si apo mai dau doua click-uri pe o „iconita” de ce le-au numit fix iconite nu pot sa-mi dau seama…
    nika = biruitorul
    nike = ceva incaltaminte ce „o calcam in picioare”
    astea au fost doar cateva exemple care mi-au venit acum in cap, fac tot felul de asemanari pentru a te duce cu gandul la cu totul altceva decat trebuie

    Apreciază

    Răspunde
  16. crestinul2010

    Parinte Mihail,

    Eu cred ca vina pentru care tinerii se comporta astfel fata de biserica este si a bisericii. (Nu indraznesc sa spun ca numai a bisericii…) „Unii” umbla multi ani si aprofundeaza tehnicile psiho-mentale, religiile asiatice sau alte religii straine, deoarece nu gasesc in biserica ortodoxa ceea ce satisface necesitatile profunde ale sufletului lor.

    Degeaba spune biserica despre „trupul si sangele lui Hristos”, daca nu explica pe indelete tinerilor semnificatiile profunde. Ar trebui pus mai mare accent pe invataturile sfintilor, pe mistica crestina. La cateheza ar trebui explicata in amanuntime Sfanta Liturghie, facut studiu asupra scrierilor filocalice.

    Sunt multi tineri care prefera sa practice Zen, MT, Yoga si sa se chinuie sa se desavarseasca singuri, afland acolo despre rugaciune sau alte practici si numindu-le cu nume straine…”Bakti” ori „karma”. Apoi, afland intamplator de un anume Grigorie Palama sau Ioan Scararul, si citindu-i, vad ca scrierile lui Patanjali sunt nimic comparativ cu profunzimea scrierilor sfintilor nostri. Se intorc acasa si devin CEI MAI BUNI.
    Oare de ce cei mai multi „cautatori” sunt ortodocsi si nu catolici sau neoprotestanti? Este vorba despre insatisfactia sufletului si aspiratia catre desavarsire.
    Apreciez mult atitudinea Patriarhului Daniel vis-a-vis de tineri, de cunoasterea invataturilor bisericii ortodoxe.

    Un cautator infocat de Dumnezeu, care nu cunoaste ortodoxismul si merge doar la slujbe la biserica, ar fi tentat sa spuna ca se practica ritualuri de suprafata. Mai rau: ca „acolo unde doctrina si-au pierdut puterea, adevarurile au fost inlocuite cu simboluri…Purtarea crucii cu una simbolica, Trupul lui Hristos cu o cladire etc…”

    De ce ne „dedublam”, folosind avataruri? Poate ca trecem prin diverse faze evolutive si suntem mereu alta si alta persoana. Ori, realitatea, privita in mod subiectiv, din diverse unghiuri, este mereu alta. Alteori ne pierdem de noi insine, de Sine(acolo unde este legatura profunda cu Dumnezeu.)

    Apreciază

    Răspunde
    1. Elena Grancea

      In religiile orientale problema fundamentala nu e cum sa se castige mantuirea, ci cum sa se realizeze cunoasterea suprema.

      Legea karmei nu este compatibila cu crestinismul pentru ca anuleaza structura de baza a Credintei Dreptmaritoare, care pune accent pe vesnicia sufletului, pe rasplata pe care acesta o va primi la Dreapta Judecata – de la Dreptul Judecator – Mantuitorul nostru Iisus Hristos, functie de faptele savarsite in viata pamanteasca. Crestinii nu au nevoie de un legiuitor cosmic impersonal pentru ca Dumnezeu ne-a lasat o Lege pe care o putem implini prin vointa proprie.
      Reincarnarea anuleaza notiunea de pacat si, implicit, opera mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, opera savarsita din preamulta Sa iubire fata de noi – Jertfa de pe cruce.

      Iti sugerez sa citesti si sa (re)citesti Iertarea talharului…

      Cu ganduri bune…

      Apreciază

      Răspunde
  17. ella

    Trăim in epoca tehnolatriei.Omul se crede in stare să facă orice,si tinde să creadă că nu e failibil.De fapt,el e fiinta pe care Dumnezeu a înzestrat-o cu cele mai multe aptitudini de-a se organiza si a viețui rațional.Dar nu rațional sută la sută pentru că devine inuman.Căt despre tineri,nu trebuie să credem că tezaurul lor de discernămănt,inteligentă,libertate,a fost anihilat.Tineri fiind,mulți ne-am temut de asemănarea cu părinții,am ignorat Biserica,tradiția,fiindcă ele aparent,n-au nimic ispititor.A fost mereu un conflict mocnit al generațiilor.Conflictul se încheie invariabil,cănd tinerii ajung adulți.Tinerii nu-și vor pierde”calitatea”,nu se vor lua la nesfărșit după prostii.Chiar dacă vor mai pierde din”calitate”,vor pierde din ea,și nu pe ea.E mare lucru să ai din ce să pierzi.Nu-i putem obliga să aibă aceleași opțiuni,preferințe,același cod de comportament cu al bunicilor…Fiindcă dacă transpunem mentalitățile lumii actuale in alte lumi,ajungem la concluzii aberante.ESENȚIAL este.ca măcar noi adulții să NU FIM NAIVI!Ca omul să nu renunțe niciodată la demnitatea ființei sale!Doar Biserica oferă cea mai reală formă de demnitate și libertate.Doar în Biserică omul are o justificare evidentă de a fi.Cred că ceeace trăim acum,trebuie perceput ca un avatar derizoriu și paradoxal.E și asta o formă de experiență,un aspect al vieții și al vremurilor…Să tratăm neajunsurile cu căt mai multă seninătate și în spirit de cunoaștere.Dar nu ne putem conserva în condiții de totală suspendare a normalității fără Dumnezeu!

    Apreciază

    Răspunde
  18. Cristian

    Daca nu cumva mi-a scapat vreunul din comentarii, am impresia ca nimeni nu a exprimat acordul, cel putin, cu ideea ca NUMAI suferinta, boala , necazurile ca lipsuri materiale sau sufletesti dintre cele importante pentru noi, ar fi caile folosite de pronia divina pentru a ajuta pocainta fata de caderea in idolatria moderna a avatarurilor comune tuturor : cel de telespectator, sau cel de internaut. Nici eu nu am abordat acest sfat al sfintiei voastre, de a primi de bunavoie necazurile ca ajutoare ale harului, dar el este centrul acestui articol. Este o stare duhovniceasca mai inalta decat a unui crestin obisnuit, din cate am citit, pe care recunosc ca nu am reusit sa o aplic concret desi o stiu de mai multa vreme, in sensul ca nu pot intelege pentru care din multele pacate pe care le fac intr-o perioada ar fi de ajutor boala sau necazul, si pierd sansa de a le parasi pe toate, pentru ca nu am avut taria sa imi propun aceasta implinire, desi stiu si as vrea sa o consider o datorie. Cu umilinta si neputinta as spune ca sunt rari cei care sa si reuseasca o asemenea pocainta, nu numai sa isi propuna.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Părintele Mihail Autor post

      Se pare că nici d-na/d-ra Elena D., nici dl MV, nu ati inteles nici ortodoxia, nici mesajul articolului, nici al filmului. Articolul meu nu viza atât critica filmului, cât dedublarea omului contemporan, sub efectul injecției cu iluzii, într-un personaj plin nu de Duhul lui Dumnezeu, ci de duhul diavolului… De aceea, forțând o ipoteză a autorului articolului ”http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/spiritualia-filmul-avatar-sau-ecologia-sans-frontieres-5776791/” fac următoarele precizări:
      1. Marius Vasileanu, dintr-o regretabilă eroare de gândire, face o echivalență între concepția creștin-ortodoxă despre cosmos, concepție revelată de Dumnezeu prin Sfinți, cu o concepție imaginată de unii oameni pătimași (ca orice producători de iluzii și de bani, dealtfel). Ecologia creștin-ortodoxă propune omului sfințirea vieții umane, mai întâi, și sfințirea cosmosului întreg prin umplerea de harul Duhului Sfânt și de iubire atât a omului cât și a cosmosului. Numai că Dumnezeu cel Viu, Necreat și Adevărat, care umple de har și de iubire întreaga creație nu se identifică cu natura personificată din concepția filmului Avatar. În concepția creștin-ortodoxă a cosmosului, omul e chemat să fie preot (mediator sfințitor) al creației (fiind responsabil de ea ca și Adam de grădina raiului), nu să fie un exploatator crud el ei, sau un supus docil al ei – cum sunt personajele extreme din film. Da, și noi, suntem chemați să sfințim locul, spațiul și timpul existenței noastre printr-o viață curată.
      2. Marius Vasileanu, departe de a fi un cunoscător al religiilor așa cum îl mărturisește CV-ul destul de încărcat, nu-și cunoaște proprie religie. El spune că și alte ”religii” sunt revelate de Dumnezeu (orientale). Fals. Inspirația și destinația ”religiilor” necreștine sunt altele. Mântuitorul Hristos spune că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8 ) și ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6). Îi sugerăm lui Marius Vasileanu să revină prin pocăință și dreaptă credință la învățătura Bisericii, ca să nu se umple el de penibil în fața Mântuitorului Hristos contestându-i adevărul cuvintelor Lui.
      3. Cultivarea lumilor imaginare (virtuale) cu ființe, limbi, culturi (concepții), preocupări străine de realitate nu este lucrarea Duhului Sfânt – Duhul Adevărului, ci a duhului minciunii care vrea cu tot dinadinsul să-l pună pe om pe piste false, să-l îmbrobodească în fel și fel de înșelări de la Calea Adevărului și a Vieții ca să-l rupă de lumea reală, frumoasă și adevărată creată de Dumnezeu în care omul își poate dobândi mântuirea, adică viața veșnică prin cunoașterea lui Dumnezeu. Astăzi, mai mult ca oricând, și prin industria cinematografică oamenii sunt vrăjiți cu asemenea minciuni (fantasme) și încolonați în regimente de răzvrătiți de la legea și înțelegerea curată a lui Dumnezeu și a lumii. Cu 2000 de ani înainte, Sfântul Apostol Pavel spunea că oamenii ”îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (2 Timotei 4, 4).
      4. Poate ar fi fost indicat ca Marius Vasileanu să ia primul poziție împotriva distrugerilor naturii provocate la filmarea acestui film (că nu toate au fost trucate pe calculator). Poate că banii cheltuiți pentru realizarea filmului, nu mai zic de banii încasați ca profit, ar fi fost mai util cheltuiți printr-o educație în lumea reală a oamenilor, nu prin intermediul unei interfețe imaginare pline și de alte bazaconii…
      5. Fanatismul lui MV este lipsit de inteligență și de bun simț când refuză un dialog, care ”este ultima fibra a creatiei”, cu autorul acestui real avertisment ”Feriți-vă de AVATAR!”.
      Fie ca Duhul Sfânt și iubitor al lui Dumnezeu să ne lumineze în înțelegerea și împlinirea voii lui Dumnezeu care este sfințirea noastră!

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.