AVERTISMENT! Consumul de iluzii dăunează grav sănătății!


cosmos0

Suntem aproape de marginile lumii. Oare? Cu microscopul și cu telescopul scrutăm microcosmosul și macrocosmosul până spre infinitul mic și pâână spre infinitul mare din materie, din spațiu și timp. Cu știința și tehnica am ajuns deja departe. Oarecum. Dar cu imaginația și cu păcatul am ajuns și mai departe. Dincolo de marginile firii și împotriva ei… S-o ținem tot așa? Poate că vom ajunge „dumnezei”, așa cum șoptise prima oară în rai oamenilor netrebuitul? Și precum a toot șoptit apoi și încă șoptește neîncetat de atunci încoace oamenilor căzuți și creduli? Și cum i-a pus și-i pune mereu pe mii de piste false cu meșteșugirile lui. Dumnezei în lumea iluziilor? Nu, nici măcar acolo. Mai degrabă robi docili, încolonați și teleghidați…

Pentru că, de fapt, suntem departe de noi înșine. Nu ne mai vedem originile și țelurile spirituale, valorile și marginile, dorințele și putințele, neputințele și păcatele. Confortul (lăcomia, trândăvia, divertismentul), controlul (temperaturii aerului condiționat, al mașinăriilor creatoare de confort și de iluzii virtuale), „libertatea” (nu de patimi, nuu, nici de a viețui demn în comunitate, ci de a naviga și de a ne risipi printre iluziile de pe ecranul imaginației sau al televizorului) – iată noile iluzii, noii idoli, care ne solicită închinarea și timpul. Și mai ales sănătatea. Plutim sau, mai degrabă, ne scufundăm pe zi ce trece într-o mare tot mai adâncă și mai otrăvită de iluzii… Și consumăm din ele pe nesăturate și chiar pe nemestecate…

Nu-L mai vedem nici pe Dumnezeu prin hățișul de iluzii cu care ne-am înconjurat. Și de false nevoi, prioritare față de cele reale, esențiale, vitale. Astfel, suntem departe de Dumnezeu. Suntem aproape anesteziați, poate chiar drogați cu iluzii și fantasme, cu minciuni și surogate „spiritualiste”. Zilnic ne cerem doza. Cu gălăgie, cu multă cheltuială și cu mare efort uneori… Nu ne mai hrănim cu ”tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, cu ”pâinea cea vie care S-a pogorât din cer”, cu ”adevărul care ne face liberi”, cu Dumnezeu-Cuvântul – Izvorul vieții și al nemuririi. Nu mai gustăm experiența iubirii Lui, realitatea Lui prezentă și luminoasă. Nu mai gustăm nici măcar experiența iubirii dintre noi, a realității comuniunii luminoase dintre noi. Și suferim. Și nu știm ce ne doare. Sau nu vrem să (re)cunoaștem. Ne doare sufletul. Ne simțim vlăguiți nu de puterea mușchilor, ci de puterea sufletului, obosit și îndepărtat și de sine, și de Dumnezeu și de semeni și de creația întreagă, de sursele vieții, iubirii și bucuriei.

Care este soluția? Psihologia, psihanaliza, psihiatria? Yoga, vrăjitoria, tehnolatria? Cristalo-, aromo-, melo- terapia? Vreo gnoză, gimnastică, tehnică sau metodă magică anume? Nu. Nicidecum. Numai Hristos ne poate vindeca. Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos, este ”Calea, Adevărul și Viața”, Dumnezeu cel Viu și Adevărat, „Cel ce este” (gr. Ο ΩΝ). El este Creatorul și Mântuitorul nostru. Și „fără El nu putem face nimic” bun. Așa cum mărturisim la Botez și la fiecare Spovedanie asumată: „mă lepăd de satana și mă unesc cu Hristos”. Numai cu El și prin El ne eliberăm de iluzii, de minciunile diavolului (erezii, superstiții, frici, determinisme „karmice”, astrologice sau horoscopice) și de minciunile noastre, de toate bolile sufletești și trupești (dacă Dumnezeu socoate că ne e de folos). Numai căutându-L pe Hristos-Dumnezeu, împărăția și dreptatea Lui (cu prioritate), vom primi în dar și celelalte bunătăți. Cum? Prin pocăință și credință. Prin pocăința cea nemincinoasă și vindecătoare, prin rugăciune și fapte bune creatoare de comuniune. Iar aceasta o trăim neîncetat, ca stare lină și bucuroasă a prezenței și a lucrării lui Hristos în Biserică, în noi și în creație. O trăim și noi ca o revenire la viață, la viața cea adevărată, ca o trecere de la starea cea împotriva firii la cea potrivit firii și apoi la cea mai presus de fire. Dobândim viața în taina și pe măsura trezirii din ”lumea virtuală” la realitate, la realitatea necreată a vieții și iubirii dumnezeiești. Ea e singura realitate mai adevărată decât moartea. Și doar trăind în această realitate ne recăpătăm și ne întărim conștiința și voința, sănătatea și libertatea, demnitatea și comunitatea de fii (cândva risipitori) ai lui Dumnezeu-Tatăl nostru milostiv, iubitor și primitor.

Primirea fiului risipitor

2 martie 2010 / update 29 octombrie 2020

4 gânduri despre „AVERTISMENT! Consumul de iluzii dăunează grav sănătății!

  1. Alexandru Mihail Niţă

    Stagnarea în iluzie duce treptat la robia dependenţei din care doar lacrima şi strigătul „DOAMNE AJUTĂ NEPUTINŢEI MELE” mai pot fi de folos.
    Altfel, pentru ori care creştin, Domnul trimite semnalul deziluziei, o boală, o durere sau nelinişte de care se cuvine să ţinem seama şi să ne îndreptăm prin pocăinţă şi mărturisire. Aşa primim mâna întinsă a Tatălui din care primim şi soluţia cerească de a transfigura piatra de poticnire a iluziei în treaptă pe Scara Raiului.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Elena

    Există ceva, care întrerupe brusc consumul de iluzii şi ne redă starea rugăciunii: boala copilului. E destul să-i crească febra, să aud cum tusea chinuită îi zguduie pieptuţul şi în mine, cea care am pierdut ceasul rugăciunii, ca să văd un film englezesc la televizor (o raritate! mă ispiteşte familia), se instalează ghemuirea smerită, care nici nu mai are nevoie de cuvinte, ci emite din adâncul inimii un strigăt continuu:
    Miluieşte, Doamne, îndură-Te de copilul meu! Fă-l sănătos, ca să-l pot duce iarăşi la grădiniţă şi viaţa mea să curgă firesc, mai departe.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Recomandari de pe doua pagini ortodoxe – CONSUMUL DE ILUZII SI SOMNUL CEL BUN

  4. VELA GHEORGHE

    Ce ma bucur din inima ca am gasit acest LOC VIRTUAL MINUNAT…!
    Sper sa POPOSESC destul de des de acum incolo in „casa lui de oaspeti virtuali” care este linistita si imbietoare si reconfortanta si inzdravenitoare de suflet si minte…intocmai ca o MANASTIRE …!

    Te salut cu multa dragoste si bucurie PATER MIHAIL!

    Si ii multumesc lui Dumnezeu ca acum te pot cauta si mai ales „gasi” la fel de usor pentru anumite probleme ale mele, la fel cum te cautam (fizic) in urma cu cativa ani la Antim…!

    Mult spor si Putere Sa va DEA DOMNUL in efortul si munca si truda la care v-ati incumetat, de LUMINARE (si virtuala…) a lumii cu LUMINA ADEVARULUI LUI HRISTOS!

    Fetita mea cea mai mica (are doar 1 anisor si 4 luni) s-a indragostit de o carte a Sfintiei tale…”SENSUL CREATIEI” (ii place culoarea…) si mi-o scoate des din Biblioteca si de fiecare data cand o vad in manutele ei micute…imi aduc aminte de Sfintia ta si de clipele pline de bucurie duhovniceasca pe care le-am petrecut in prezenta si preajma Sfintiei Tale…!

    Doamne Ajuta!

    Gherghita!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.