În era tehnologiei mai e nevoie ca omul să creadă în Dumnezeu?

Îmi amintesc un dicton spus de un profesor la cursul de „Rețele de Calculatoare și sateliți”: ÎN FOND, TEHNOLOGIA REZOLVĂ NIȘTE PROBLEME CARE ÎNAINTE NU EXISTAU! ☝🙂

„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”
(I Corinteni 6, 12)

„Dacă ar zice cineva că pomul cunoştinţei binelui şi a răului este zidirea cea văzută nu s-ar abate de la adevăr. Căci împărtăşirea de ea produce în chip natural plăcerea şi durerea. Sau iarăşi poate că zidirea celor văzute s-a numit pom al cunoştinţei binelui şi a răului fiindcă are şi raţiuni duhovniceşti care hrănesc mintea, dar şi o putere naturală care pe de o parte desfată simţirea, şi pe de alta perverteşte mintea. Deci contemplată duhovniceşte ea oferă cunoştinţa binelui,
iar luată trupeşte oferă cunoştinţa răului.”
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie. Introducere)

„În lume se întâlnește libertatea omului cu libertatea lui Dumnezeu, nu într-o ciocnire, ci într-o colaborare când omul ține seama de ceea ce este propriu naturii externe și naturii lui proprii, sau când vrea să meargă pe linia sporirii sale în infinitatea Celui ce este. Raționalitatea maleabilă a lumii, plină de multiple virtualități, corespunde indefinitelor virtualități ale rațiunii, imaginației și puterii creatoare și progresive. Dar raționalitatea aceasta maleabilă capătă sens deplin prin actualizarea acestei maleabilități, numai dacă rațiunea umană se conduce în această operă a ei de principii etice, de o responsabilitate față de comunitatea umană și față de Dumnezeu. Prin aceasta se deschide în ea perspectiva unei transparențe și transfigurări care poate înainta până la înviere, prin copleșirea ei de lumina și puterea spiritului uman umplut de lumina și puterea Duhului dumnezeiesc.” (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 1)