Crud, vrăjmaș, fățarnic, sterp ca țintirimul
Cu trufașe ziduri fui Ierusalimul…
Dar o Bucurie soră cu Vecia
Îmi surpă-ngrădirea, mistui urgia.
Azi deschid cetatea pașilor asinii:
Intră, te întâmpin, Doamne al luminii.
N-am stâlpări, nici straie să-ți întind la poale,
Zdreanța unei inimi îți aștern în cale.
Duminică, 18 aprilie, Florii, 1954, București
Minunată poezie de al cărui autor auzisem, un intelectual creștin adevărat care a avut o atitudine contra regimului comunist la înălțimea valorii sale sufletești !!!
Ca să nu mai amintesc de valoarea adăugată dată de personalitatea sa uriașă, ” Rugului aprins” !!!
ApreciazăApreciază