Prof. Dr. Vasile Astărăstoae: Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu


Prof. Dr. Vasile Astărăstoae: Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu (I)

La sfârșitul secolului al XIX-lea, filozoful Friedrich Nietzsche (1844-1900), în Die fröhliche Wissenschaft, a făcut un anunț: Dumnezeu este mort („Gott ist tot”) – exprimând ideea că Iluminismul a „ucis” posibilitatea credinței în Dumnezeu sau în orice zeu care a fost venerat vreodată. Cu alte cuvinte suntem orfani.

Pe măsură ce societatea este bântuită de tot felul de crize, iar cultura occidentală pătrunde din ce în ce mai adânc fie în ceea ce istoricul Christopher Henry Dawson (1889 – 1970) numea „creștinătate secularizată”, fie în secularism „progresist”, domeniul interdisciplinar, care din 1970 poartă numele de bioetică, poate fi înțeles doar ca un microcosmos al întregului. De aici întrebarea: ce fel de bioetică este acceptabilă într-o lume orfană de Dumnezeu?

Prof. Dr. Vasile Astărăstoae: Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu (II)

Am arătat, într-o notă anterioară, contextul în care secularismul (fundamentat pe ideile iluministe) a devenit curentul dominant în Occident.Conform sensului iluminist, secularismul se bazează pe valori esențiale: rațiune, libertate, egalitate. Cum era de așteptat, Bioetica a fost influențată de acest curent.

În Bioetică, întâlnim două moduri distincte de secularism: cel „a-religios”, care se referă la un mod de a trăi și de a gândi străin de Dumnezeu și dimensiunii religioase și cel „anti-religios”, care se referă la un mod de a trăi și de a gândi ostil lui Dumnezeu și religiei.

Prof. Dr. Vasile Astărăstoae: Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu (III)

Pentru a fi acceptată atât de lumea seculară, cât și de cea religioasă, inițial, s-au acceptat drept principii fundamentale respectul vieții și autonomia persoanei. În acest mod se impune un secularism slab, acceptabil și pentru oamenii religioși și pentru atei, agnostici etc. A existat o majoritate substanțială privind depășirea credinței oarbe iluministe în progres (erau foarte puțini, cel puțin la nivel teoretic, cei care proclamau libertatea absolută a științei și tehnologiei) și de aici necesitatea de a pune „limite” cercetării și aplicării tehno-științifice. Aceeași majoritate nu a putut fi găsită în ceea ce privește alegerea fundamentului moral,care constituie punctul ultim de referință între ceea ce este permis sau nepermis, acceptabil sau inacceptabil, legitim sau ilegitim.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.