*
De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale? (PDF)
(Editura Sophia, 2004)
De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale?
1 răspuns
Arhive pe categorii: New Age
Cursul 52 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască
Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Anunț:
Dragi prieteni, vă invit vineri, 11 februarie 2022, de la ora 21:30 (ora României), să participați la cursul 52 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască: o dezbatere cu invitații mei speciali, Virgiliu Gheorghe Vlăescu, doctor în bioetică și coordonator al clinicii ImunoMedica din București, și părintele arhimandrit Mihail Stanciu, inginer și doctorand în teologie. Vom vorbi despre Metataverse, manipularea prin mass-media și social-media, considerente bioetice referitoare la Transumanism, Marea Resetare, criza actuală și Marea Revenire la Hristos. Vă propunem o abordare documentată a acestor subiecte, o evaluare a perioadei pe care o traversăm, soluții la provocările spirituale adresate de acestă criză, o dezbatere liberă despre situația actuală și răspunsuri la întrebări care vă tulbură pacea sufletească, argumentate cu precizări ale specialiștilor din diferite domenii.
Vă puteți conecta online pe platforma Zoom la acest link: https://us02web.zoom.us/j/5518086863.
Cursul va fi transmis în direct și pe pagina de Facebook a Părintelui Bogdan Florin Vlaicu – https://www.facebook.com/profile.php?id=100012995081762.
Plandemia merge înainte… și nu e nici o conspirație!
Urmează și alte etape către progresul aa… lagărul de mâine…
Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Cursul 32 de vindecare sufletească – 28.05.2021 (abuzurile plandemiei: vaccinarea obligatorie, cenzura din media a celorlalte opinii, manipularea prin frică și izolare fizică, răspunsul creștinilor)
Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Cursul 28 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască – 16.04.2021
Recomandare pentru citit: Joseph Sobran – EVUL ÎNTUNECAT, NOUA MORALITATE (Editura Contramundum, 2020)
„Lumea modernă a ajuns să definească „progresul” în funcție de cât de tare se îndepărtează de moralitatea creștină. Secretul Noii Moralități este negarea sufletului. Evul Progresiv nu înțelege virtutea și dărâmă civilizația pe care a moștenit-o. Eutanasia este un simbol potrivit: ultimul sacrament al unei societăți care nu mai aspiră la rai, ci doar la o distrugere fără durere.” – p. 14-15
Despre NOUA ORDINE MONDIALĂ – Conf. Univ. Dr. LAVINIA TEC, avocat
Pașii devin tot mai accelerați către stăpânirea antihristică mondială, p(l)andemia fiind folosită ca o oportunitate pentru a reseta societatea și mentalitatea oamenilor. La umbra ei, s-au avansat proiecte legislative care păreau total inadmisibile acum 20 de ani și de care nu se anunță nimic în presă ca să fie într-o serioasă dezbatere publică. Atenție la min. 15:20 și 45:07!
Recomandare pentru citit: Gabriel Purcăruș – CORECTOPIA (Editura Doxologia, 2018)
„Hristos nu a promis o viață terestră uscată, plină de frustrări, petrecută în așteptarea plictisită a unui „cer” îndepărtat, ci una deplină, bogată sufletește, care începe aici și acum. Instinctiv, sufletul nostru tânjește după cunoașterea imediată a Dumnezeului veșnic, care să confere plinătate cotidianului nostru agitat, trăit la ritmurile nebune ale unui secol în care aparatele ce ne înconjoară sunt din ce în ce mai inteligente, iar noi din ce în ce mai ignoranți. În absența unei oferte spirituale solide din partea creștinilor, cei însetați de sens din Occidentul de azi caută să-și satisfacă dorul de absolut prin droguri, experiențe sexuale cât mai diverse sau îmbrățișând utopii seculare precum salvarea planetei sau construirea societății atotinclusive.
Derapajele moderne ar trebui să dea de gândit liderilor Bisericii și să îi îndemne la un serios examen de conștiință. În fond, Trupul lui Hristos nu are un scop administrativ-birocratic, adică o perpetuare a infrastructurii instituționale, ci să aducă viața în inimile celor morți, speranța în sufletul celor deznădăjduiți, bucuria pe fața celor întristați. Biserica există pentru a oferi tuturor paharul vieții veșnice, ostoindu-le setea de absolut.”
(fragment din capitolul Viață înainte de moarte, p. 170-171)
AVERTISMENT! Consumul de iluzii dăunează grav sănătății!
Suntem aproape de marginile lumii. Oare? Cu microscopul și cu telescopul scrutăm microcosmosul și macrocosmosul până spre infinitul mic și pâână spre infinitul mare din materie, din spațiu și timp. Cu știința și tehnica am ajuns deja departe. Oarecum. Dar cu imaginația și cu păcatul am ajuns și mai departe. Dincolo de marginile firii și împotriva ei… S-o ținem tot așa? Poate că vom ajunge „dumnezei”, așa cum șoptise prima oară în rai oamenilor netrebuitul? Și precum a toot șoptit apoi și încă șoptește neîncetat de atunci încoace oamenilor căzuți și creduli? Și cum i-a pus și-i pune mereu pe mii de piste false cu meșteșugirile lui. Dumnezei în lumea iluziilor? Nu, nici măcar acolo. Mai degrabă robi docili, încolonați și teleghidați…
Pentru că, de fapt, suntem departe de noi înșine. Nu ne mai vedem originile și țelurile spirituale, valorile și marginile, dorințele și putințele, neputințele și păcatele. Confortul (lăcomia, trândăvia, divertismentul), controlul (temperaturii aerului condiționat, al mașinăriilor creatoare de confort și de iluzii virtuale), „libertatea” (nu de patimi, nuu, nici de a viețui demn în comunitate, ci de a naviga și de a ne risipi printre iluziile de pe ecranul imaginației sau al televizorului) – iată noile iluzii, noii idoli, care ne solicită închinarea și timpul. Și mai ales sănătatea. Plutim sau, mai degrabă, ne scufundăm pe zi ce trece într-o mare tot mai adâncă și mai otrăvită de iluzii… Și consumăm din ele pe nesăturate și chiar pe nemestecate…
Despre întâlnirea inter-religioasă de la Roma – 20 oct. 2020
UPDATE (22.10.2020) – Pe la Vatican bântuie muulți extratereștri…
Reiau un articol mai vechi scris acum doi ani (2008) ca și un răspuns ortodox la noile ”bule” catolice semnalate și în ziarele
Oare catolicii și extratereștrii sunt frați?
-Despre idolatria secolului XXI-
Motto: ”Daca ar fi existat, fiintele superioare extraterestre ar fi fost trimise pe pamant sa ne invete pasnic mantuirea (dobandirea vietii vesnice) ca sa economisim si Jertfa dureroasa a Fiului lui Dumnezeu si jertfele noastre…”
In ultima vreme, ”teologii” catolici, saracii de ei, continuandu-si ratacirea de peste 1000 de ani (prin care se adapteaza mereu duhului lumesc doar-doar vor fi simpatizati și apreciati ca apropiati de oamenii cazuti si rataciti) vor sa ”evanghelizeze” nu numai cele mai indepartate plaiuri ale lumii acesteia reale, ci si altele, cu mult mai indepartate, din irealitate. Adica, bag sama, au terminat treaba cu oamenii terestri. Orizontul prozelitismului lor extinzandu-se acum (odata cu stiinta si tehnologia altadata infierate tot de ei) in afara Pamantului, ei vor, iata, sa dialogheze cu ”fratii lor extraterestri”, cheltuind imense resurse de timp, energie si bani ca sa-i agate cumva de prin spatiu. Eu consider, insa, ca mai intai extraterestrii insisi au inceput sa dialogheze cu catolicii si sa-i invete, sa le inspire adica, mai la aratare, mai in ascuns, drumul catre lumea lor… Caci cu fiecare erezie, cu fiecare minciuna, cu fiecare inventie dogmatica si practica pe care le-au acceptat si promovat de-a lungul vremii, inselatii catolici s-au adancit in explorarea lumii ireale si intunecate a extraterestrilor. Si uite-asa, catolicii s-au ratacit progresiv de la Calea Adevarului si a Vietii, au iesit din Biserica lui Hristos, au lepadat Duhul Adevarului, Duhul Lui Hristos, pentru a se umple de duhul minciunii, duhul diavolului si al extraterestrilor lui…
Continuă lecturaFeriți-vă de AVATAR! – Despre actualitatea pocăinței – UPDATE la vremuri de p(l)andemie
AVATÁR, avataruri, s.n. (În unele concepții religioase) Reîncarnare succesivă a unei ființe. ♦ (Fig.) Transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru. – Din fr. avatar.
AVATÁR s.n. (În religia indiană) Încarnare a ființelor divine în formă de om sau de animal. ♦ (Fig.) Transformare, metamorfoză. [Pl. -re, -ruri. (s.m.) -ri. / < fr. avatar].
AVATÁR s.n. (web) Imagine miniaturizată uneori animată (persoană, obiect, animal) special aleasă pentru a reprezenta un utilizator în mediul virtual (online, internet); de regulă este afișată chiar lângă nume sau pseudonim (nickname). În anumite situații, avatarul este același cu imaginea de profil.
De câțiva ani buni încoace observ (și recunosc cu durere că nu fac tot ce pot ca preot – rugăciune, post, cuvinte rostite și scrise pentru luminarea minții – pentru a împiedica acest lucru) că tot mai puțini tineri, adolescenți, cu vârste între 10 și 30 ani, vin la biserică. Iar, dintre ei, și mai puțini vin la Spovedanie. Și… și mai puțini vin apoi la Sfânta Împărtășanie cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. De ce oare? Unde ne sunt copiii și tinerii? Ce preocupări au ei mai importante decât cunoașterea lui Dumnezeu, decât viața curată și cugetarea frumoasă în Hristos?
E vina noastră mai ales. A părinților, și după duh și după trup. Apoi a educatorilor. Și a conducătorilor care impun politici educaționale distrugătoare de suflet, de minte și de inimă… Pentru că nu-i punem pe copii de mici pe Calea iubirii și a mântuirii, nu le oferim alegerea cea bună și nu-i susținem pe această cale a înnobilării. Pentru că, de fapt, nu mai știm nici noi prea bine care e alegerea cea bună, câtă vreme nu o trăim nici noi cu adevărat, cu toată inima… Cu toții ne găsim preocupări mai importante în plan trupesc decât educarea urmașilor noștri pe calea mântuirii. Avem de alergat, de produs, de dus și de adus hârtii (bani, diplome, poze), de construit ziduri, drumuri, poduri, blocuri, statistici, vise, iluzii… toate pentru viitorul nostru, desigur, nesigur…
Fenomenul cultural globalist de răspândire și cultivare a iluziilor (nu doar SF) și lumilor imaginare (virtuale) cu ființe, limbi, culturi (concepții) și preocupări străine de realitate nu este lucrarea Duhului Sfânt – Duhul Adevărului, ci a duhului minciunii care vrea cu tot dinadinsul să-l devieze pe om pe piste false, să-l îmbrobodească în fel și fel de înșelări/rătăciri de la Calea Adevărului și a Vieții ca să-l rupă de lumea reală, frumoasă și adevărată creată de Dumnezeu din care se hrănește (biologic și teologic) în această viață și în care omul își poate dobândi mântuirea, adică viața veșnică prin cunoașterea iubitoare a lui Dumnezeu. Iar astăzi, mai mult ca oricând, și prin industria cinematografică mai ales, oamenii sunt vrăjiți și injectați cu asemenea iluzii/fantezii și încolonați mintal în regimente de răzvrătiți de la legea și înțelegerea curată a lui Dumnezeu și a lumii. Imaginile și filmele, transmise prin tembelizor sau infernet, care transmit mesaje muult mai cuprinzătoare decât o mie de cuvinte pe secundă, sunt principalul mijloc de manipulare și dezinformare a oamenilor, inoculându-li-se dorințe, idei și concepții străine de adevăr, de realitate, de fire și de mântuire. Să nu uităm că, referindu-se la acest fenomen de masă, cu aproape 2000 de ani înainte, Sfântul Apostol Pavel spunea că oamenii „ îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (2 Timotei 4, 4), dezvoltând simpatii visătoare și atașamente afective față de diverse personaje ireale (care le gâdilă imaginația căzută și) care nu-i fac cu nici un chip fericiți nici măcar în această existență efemeră pe suprafața pământului…
Copiii sunt și mai implicați sufletește în această vrajă a lumii imaginare/virtuale, mai ales că ei se entuziasmează repede, copiind/transpunând în realitatea vieții lor cuvinte, idei, atitudini și gesturi ale personajelor din lumea poveștilor, modificându-și gândirea și comportamentul uneori pe termen lung, și nu în sens benefic/pozitiv. Nu numai hainele, ci și ideile și gesturile le sunt modificate încet-încet în timp de „gusturile” și trendurile pe care le promovează insistent marii furnizori de iluzii (industria media). Astfel, în lipsa educației duhovnicești, copiii și tinerii (și nu numai ei, dar ei nu au destulă cultură și discernământ și sunt mai vulnerabili sugestiilor negative) trăiesc un proces de formatare a gândirii și a comportamentului, atât în plan moral-valoric, cât și estetic. Din cuvintele și gesturile lor neserioase (adesea expresii de ignoranță, naivitate și infantilitate (ca să nu zic imbecilitate) indusă și cultivată prin lenevia spre cele spirituale) se pot observa nu doar confuzii grave între adevăr-minciună, bine-rău și frumos-urât, ci și dorințe uriașe de conformare obedientă și fără îndoieli în robia plăcerilor mai mult sau mai puțin fantastice. Aceasta este, într-adevăr, manifestarea hidoasă și ucigătoare a influenței imaginarului viciat contemporan în viețile reale ale oamenilor.
„Noile religii seculare” – Prof. Nicu Gavriluță
De curând, am început să citesc (mai pe îndelete) o carte tipărită în 2018, „Noile religii seculare”. Profesorul Nicu Gavriluță face o analiză foarte profundă a virusării mentalității omului secularizat (desacralizat) care-și împropriază noi zei și idoli pe care-i adoră nu doar zi de zi, ci aproape continuu, uitând de Dumnezeu cel Viu și iubitor, înrobindu-se și degradându-se din demnitatea de om liber, cu aspirații spiritual-transcendente, creat de Dumnezeu după chipul Său și dornic după asemănarea Sa prin iubire și sporire duhovnicească. Noile religii seculare (corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul) tind să înlocuiască religiile tradiționale și să se generalizeze pe plan mondial, generând schimbări majore în viața noastră cotidiană, atât la nivel personal, cât și social. Oare despre ce „mesia” ar putea face referire aceste religii seculare v-ați gândit?
„Am scris această carte cu profunda convingere, inspirată de scrierile lui Mircea Eliade, că negativitatea secularizării şi crizele aferente pot fi învinse dacă decriptăm convingător miturile, simbolurile şi motivele religioase camuflate în ideologii subversive, filosofii excentrice şi tehnologii provocatoare. Am interpretat astfel trei dintre religiile seculare actuale: corectitudinea politică, noile tehnologii şi transumanismul. Acest act eliadesc de hermeneutică creatoare continuă să fie reconfortant, stimulativ şi chiar soteriologic pentru fiecare dintre noi, într-un plan mai subtil al existenţei noastre.” (Nicu Gavriluţă)
Vezi și recenzia de aici: https://doxologia.ro/noile-religii-seculare-un-text-cu-valente-profetice.
Alte cărți bune de citit
Evanghelizare sau secularizare?
Prezența preotului, chiar fără să spună ceva, este o mărturie a prezenței lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu Cel Preacurat nu poate fi târât în orice loc sau în orice activitate unde sunt preamărite patimile omenești, ispitirea lui Dumnezeu și idolatria de orice fel. Și nici preotul nu poate merge să acrediteze prin prezența sa că unele lucruri sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Pentru că, din nefericire, în loc de a evangheliza lumea, preotul, fără chibzuială lăsându-se antrenat în asemenea ”activități omenești”, ajunge să conlucreze cu diavolul la desacralizarea (secularizarea) lui și a lumii. Din păstor adunător de oi devine lup risipitor…
Oricum, căderea Apusului de mai bine de o mie de ani în mai toate ereziile, departe de a fi încetat, a fost de fapt accelerată și oficial prin aggiornamento-area (adaptarea) continuă și progresivă la moda și la duhul lumii acesteia. Iar, oamenii, sărmanii, integrați și formatați ((re)educați) din copilărie în această mentalitate atee și anti-tee, ajung să nu mai distingă răul nefiresc de binele firesc ca să se ferească de moartea sufletului, și să facă răul crezând că este ”bine”, ”firesc”, ”natural”, spre batjocorirea lor de către diavol. Este culmea decăderii și a îndrăcirii…
Despre ecologia sans frontieres a ”Avatarului” lui Marius Vasileanu
Se pare că M.V., un cunoscut student, comentator, editor, profesor într-ale religiei și spiritualității, nu a înțeles nici ortodoxia, nici mesajul articolului ”Feriți-vă de AVATAR!”, nici al filmului. Articolul meu nu viza atât critica filmului, cât dedublarea omului contemporan, sub efectul injecției cu iluzii, într-un personaj plin nu de Duhul lui Dumnezeu, ci de duhul diavolului… De aceea, răspunzând unor presupuneri și calomnii ale autorului articolului ”http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/spiritualia-filmul-avatar-sau-ecologia-sans-frontieres-5776791/” fac următoarele precizări:
1. M.V., dintr-o regretabilă eroare de gândire, face o echivalență între concepția creștin-ortodoxă despre cosmos, concepție revelată de Dumnezeu prin Sfinți, cu o concepție imaginată de unii oameni pătimași (ca orice producători de iluzii și de bani, dealtfel). Ecologia creștin-ortodoxă propune omului sfințirea vieții umane, mai întâi, și sfințirea cosmosului întreg prin umplerea de harul Duhului Sfânt și de iubire atât a omului cât și a cosmosului. Numai că Dumnezeu cel Viu, Necreat și Adevărat, care umple de har și de iubire întreaga creație, nu se identifică cu natura personificată din concepția filmului Avatar. În concepția creștin-ortodoxă a cosmosului, omul e chemat să fie preot (mediator sfințitor) al creației (fiind responsabil de ea ca și Adam de grădina raiului), nu să fie un exploatator crud el ei, sau un supus docil al ei – cum sunt personajele extreme din film. Da, și noi, suntem chemați să sfințim locul, spațiul și timpul existenței noastre printr-o viață curată, responsabilă și echilibrată cu semenii și cu cosmosul. Pentru a afla și a înțelege mai bine ecologia (în frontierele Adevărului) și ortodoxia, îi recomand cu căldură cartea ”Sensul creației. Actualitatea cosmologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul”.
2. M.V., departe de a fi un cunoscător al religiilor așa cum îl mărturisește CV-ul (destul de încărcat) atașat la finalul expunerii sale tocmai pentru a-i credibiliza ideile, nu-și cunoaște propria religie. Sau poate are mai multe. Sau nici una. El spune că și alte ”religii” sunt revelate de Dumnezeu (referindu-se la cele orientale). Fals. Inspirația și destinația ”religiilor” necreștine sunt altele. Mântuitorul Hristos spune că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8 ) și ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6). Îi sugerez lui M.V. să revină prin pocăință și dreaptă credință la învățătura Bisericii, ca să nu se umple el de penibil în fața Mântuitorului Hristos contestându-i adevărul cuvintelor Lui. Nu i-ar strica nici o evadare din lumea hârtiilor sau a literelor în Sfântul Munte Athos, unde chiar ar putea experia ortodoxia autentică. Și nu cred că ar mai bâjbâi prin relativismul ”religiilor”.
3. Cultivarea lumilor imaginare (virtuale) cu ființe, limbi, culturi (concepții), preocupări străine de realitate nu este lucrarea Duhului Sfânt – Duhul Adevărului, ci a duhului minciunii care vrea cu tot dinadinsul să-l pună pe om pe piste false, să-l îmbrobodească în fel și fel de înșelări de la Calea Adevărului și a Vieții ca să-l rupă de lumea reală, frumoasă și adevărată creată de Dumnezeu în care omul își poate dobândi mântuirea, adică viața veșnică prin cunoașterea lui Dumnezeu. Astăzi, mai mult ca oricând, și prin industria cinematografică oamenii sunt vrăjiți cu asemenea minciuni (fantasme) și încolonați în regimente de răzvrătiți de la legea și înțelegerea curată a lui Dumnezeu și a lumii. Cu 2000 de ani înainte, Sfântul Apostol Pavel spunea că oamenii ”îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (2 Timotei 4, 4).
4. Poate ar fi fost indicat ca M.V. să ia primul poziție (dacă tot elogiază ecologia sans frontieres) împotriva distrugerilor naturii provocate la turnarea acestui film (că nu toate au fost trucate pe calculator). Poate că banii cheltuiți pentru realizarea filmului, nu mai zic de banii încasați ca profit, ar fi fost mai util folosiți printr-o educație în lumea reală a oamenilor, nu prin intermediul unei interfețe imaginare pline și de alte bazaconii…
5. Fanatismul lui M.V. este lipsit de inteligență și de bun simț când refuză un dialog (măcar și virtual) care ”este ultima fibră a creației”, cu autorul acestui real avertisment ”Feriți-vă de AVATAR!”.
Fie ca Duhul Sfânt și Iubitor al lui Dumnezeu să ne lumineze în înțelegerea și împlinirea voii Lui care este mântuirea noastră!
Cosmologia Sfântului Maxim Mărturisitorul și actualitatea ei
Dintotdeauna, imaginea pe care şi-o face omul despre cosmos rămâne principala componentă a interpretării teologiei şi culturii. De aceea schimbarea modelului teologic şi cosmologic în anumite momente cultural – istorice ale societăţii umane a generat punctele de răscruce în progresul sau regresul civilizaţiei popoarelor. Acest lucru îl putem urmări studiind cu atenţie şi iubire de adevăr istoria concepţiilor teologice şi ştiinţifice care s-au perindat pe firmamentul culturii umanităţii.
Formulăm câteva consideraţii referitoare la cosmologia Sfântului Maxim Mărturisitorul şi la marea ei actualitate pentru cultura şi civilizaţia contemporană aflate azi la răscrucea unui proces de fermentaţie de o intensitate fără precedent în istoria omenirii.
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 