“Crucea este ușa Împărăției cerurilor. Trebuie sa regăsim sensul Crucii ca biruință asupra morții spirituale, biruință a iubirii.
Avem adeseori o reprezentarea parțială despre Cruce și despre taina ei redusă la faptul de a suporta o asceză, de a ne înfrâna de la plăceri, de la tot felul de satisfacții. Există însă și alt sens al Crucii: compansiunea pentru celălalt. Cu siguranță însă nu putem face totul pentru celălalt dacă ținem la plăcerile noastre egoiste, dacă omul este legat de lăcomie, poftă de stăpânire, mândrie. Aceasta arată însă numai aspectul negativ al Crucii.
Pot să mă apropii de celălalt fără să-i vorbesc despre Cruce, arătându-i însă că sunt gata la toate sacrificiile pentru el. Dacă este bolnav, mă voi duce la el, voi rămâne împreună cu el. Celălalt poate suporta el însuși greutăți, persecuții, șomaj… Iar eu pot să port împreună cu el această Cruce. Inima celuilalt poate fi mișcată dacă vede că eu port o Cruce pentru el. Atunci el va înțelege sensul Crucii fără ca eu să îi spun că tocmai Crucea este cea care mă împinge să fac aceasta. O fac pur și simplu.
Să nu le predicăm doar oamenilor să-și ia Crucea, ci să o luăm noi înșine ajutându-i pe ceilalți. Voi ajunge astfel la convingerea că această Cruce nu este o suferință pentru mine. Sufăr pentru celălalt, dar această suferință pentru el mă bucură, mă odihnește, cum spune un monah de la Athos.
(Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, Mică Dogmatică vorbită, dialoguri la Cernica, Editura Deisis, Sibiu, 2007, pg. 198)
Să înconjurăm cu gânduri smerite Crucea cea cinstitiă, care, ca o cheie, ne descuie cămările Împărăţiei prin jertfa Celui Ce cu puterea ei a zdrobit încuietorile iadului, strigându-i cu veselie: Bucură-te, Sfântă Cruce, semnul nădejdii noastre de mântuire !
ApreciazăApreciază
POEZIE: CREDINTA IN POPOR ! http://www.youtube.com/watch?v=tbUxF8K_Scc
ApreciazăApreciază
Ceea ce spune Dumitru Stăniloaie despre Cruce se circumscrie COMPASIUNII, fapt ce confirmă natura lui de teolog al rațiunii.
Or, în Ortodoxie, Crucea reprezintă, prin excelență, calea spre TRANSFIGURARE (înnobilare, schimbare, înnoire).
Compasiunea poate fi un atribut al oricărui om, nefiind condiționată de existența unei credințe religioase.
Transfigurarea este specifică doar Ortodoxiei.
ApreciazăApreciază
Și totuși, ajutându-l pe celălalt printr-o implicare activă, nu rămânem la stadiul pasiv al compătimitorului, ci devenim copătimitori spre mântuire cu el, adică sporim în iubire și înțelegere și transfigurăm purtarea crucii în efort învietor din egoism…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Complinirea pe care ați făcut-o NU infirmă ceea ce am spus: rațiunea conduce la o POSPĂIALĂ în teologia Ortodoxă.
ApreciazăApreciază
Pingback: Părintele Arhim. Mihail Stanciu – Despre Părintele Dumitru Stăniloae – Slava CRUCII – Actualitatea Creştin-Ortodoxă