Cursul 124 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască (3.11.2023) realizat de Pr. Bogdan Florin Vlaicu
Subiectul dezbaterii: de la originea răului la Inteligența Artificială; în ce măsură putem vorbi despre inteligență în cazul IA și care sunt riscurile folosirii neîngrădite a acesteia
Invitați: Iulian Capsali, regizor și publicist, Florin Pop, profesor la Facultatea de Automatica și Calculatoare din Universitatea Politehnica și student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, și părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la Mănăstirea Antim din București
Sursa Facebook:
Sursa Youtube:
*
Cursul 125 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască (10.11.2023) realizat de Pr. Bogdan Florin Vlaicu
Subiectul dezbaterii: de la originea răului la Inteligența Artificială; adevărul în logică, matematică, Inteligență Artificială, transumanism, știință și Ortodoxie; falsa superioritate a Inteligenței Artificiale
Invitați: Diana Maria Brăgaru, scriitoare, redactor șef al site-ului de știri AZnews.ro, Stefan Trausan-Matu, profesor la Facultatea de Automatica și Calculatoare din Universitatea Politehnica și cercetător științific I la Institutul de Cercetări în Inteligența Artificială al Academiei Române, și părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la mănăstirea Antim din București
Sursa Facebook:
Sursa Youtube:
*
Cursul 126 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască (17.11.2023) realizat de Pr. Bogdan Florin Vlaicu
Subiectul dezbaterii: Inteligența Artificială, transumanism, implantarea cipurilor în creier și iluzia transferului minții umane într-un calculator
Invitați: Diana Maria Brăgaru, scriitoare, redactor șef al site-ului de știri AZnews.ro, Ștefan Trăușan-Matu, profesor la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Universitatea Politehnica și cercetător științific I la Institutul de Cercetări în Inteligența Artificială al Academiei Române și părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la mănăstirea Antim din București
Sursa Facebook:
Sursa Youtube:
*
Cursul 133 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască (19.01.2024) realizat de Pr. Bogdan Florin Vlaicu
Subiectul dezbaterii: Inteligența Artificială, asistentul digital – înger păzitor sau diavol pierzător, transumanism și repere pentru o viață duhovnicească într-o lume tehnicizată
Invitați: Luminița Simoiu, profesoară universitară de chimie din Craiova, specialistă în nanotehnologie și expert în dezarmare chimică la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice de la Haga, Ștefan Trăușan-Matu, profesor la Facultatea de Automatica și Calculatoare din Universitatea Politehnica și cercetător științific I la Institutul de Cercetări în Inteligența Artificială al Academiei Române, și Florin Pop, profesor la Facultatea de Automatica și Calculatoare din Universitatea Politehnica și student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București
Revoluția materialist-transumanistă (cu toate dilemele bioetice generate de ea) nu reprezintă doar ultima mare provocare a lumii postmoderne, tehnologizată până a devenit chiar împotriva firii și vieții, ci și cea mai vicleană uneltire diavolească de proporții globale care tinde să infecteze (și să „reseteze”) aproape toate valorile și domeniile vieții noastre personale și sociale omenești: credința, familia, națiunea, educația, alimentația, medicina, economia și politica.
Biserica lui Hristos, Biserica Ortodoxă, având și vocația/datoria profetică a îndrumării și păstoririi credincioșilor ei[1], trebuie să ofere din timp răspunsuri clare la întrebările reale și corecte ale omului sufocat de agresiva propagandă anticreștină și antiumană susținută intens de cercuri de putere globalistă și să nu se lase intimidată de ele în mărturisirea Adevărului[2]. De dragul unui rai pământesc iluzoriu și trecător, chiar dacă se vrea a fi prelungit prin tehnologie cât mai mult, creștinul nu trebuie să se lase vrăjit de lozincile amăgitoare cu care vrăjmașii (văzuți și nevăzuți ai) Adevărului vor să-i fure și viața veșnică în Dumnezeu, nu doar pe cea vremelnică în natură…
Evident, nici problema transplantului de organe la oameni nu poate fi abordată superficial, sub presiunea propagandei mediatice agresiv-hipnotice a ideologiei materialist-transumaniste sau a unor urgențe medicale punctuale care necesită o rezolvare grabnică. Chiar dacă tehnologia poate permite o anume intruziune în natura și biologia omului, totuși nu ne putem permite să facem orice, deoarece există limitări biologice, bioetice, juridice și teologice de care trebuie să ținem seama, dacă vrem să ne împlinim în credința creștină și să ne mântuim prin unirea iubitor-sacramentală cu Creatorul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Expun în continuare câteva considerații teologice și medicale referitoare la acest subiect.
1.Viața umană este sacră și este rodul lucrării creatoare a Dumnezeului celui Viu, Sfânt și Iubitor care a imprimat chipul Său nemuritor în fiecare om. Viața nu este doar o mișcare a electronilor, atomilor și ionilor organizați în molecule, celule și țesuturi într-o formă uluitor de complexă și de specific diferențiată[3], ci este dată de prezența[4] Duhul Sfânt Dătător de viață, de înțelepciune și de iubire care le ține pe toate într-o simfonie inefabilă, la toate nivelurile (biochimic, celular, tisular, neuro-endocrin, psihologic și duhovnicesc). Este adevărat că viața trupului trebuie prețuită și respectată în mod deosebit, dar ea nu este ultima realitate[5], ci ea trebuie integrată/armonizată în viața sufletului unit cu Dumnezeu spre dobândirea vieții veșnice și fericite întru El. În corpul uman există cea mai mare concentrare de rațiune/inteligență plasticizată în minunatele structuri și relații, a căror diversitate, complexitate, stabilitate, conectivitate și sincronicitate depășesc înțelegerea omenească[6]. De aceea, trupul nu poate fi văzut și tratat în mod mecanicist-reducționist doar ca un automat biologic format din piese interconectate și reparabile în mod izolat una de cealaltă; el este un întreg bine coordonat de sufletul care-l ține în viață și-n armonie[7]. Pentru că datorită sufletului nemuritor (creat de Dumnezeu odată cu trupul și orientat în mod natural cu fața spre El) și negrăitei legături/potriviri dintre suflet și trup, pe care Duhul Sfânt o coordonează în mod natural de la cel mai intim început și până la cel mai înalt grad de desăvârșire în Dumnezeu, ființa umană are o demnitate infinit superioară/transcendentă lumii materiale, iar sănătatea reprezintă starea ei naturală/firească de viață, armonie și bunăstare sufletească și trupească în Dumnezeu (potrivit legilor Lui).
2. Noi, creștinii, nu trebuie să uităm că o faptă (inclusiv medicală, terapeutică) este bună atunci când toate componentele ei sunt bune și, deci, sunt potrivite firii[8], restaurând în omul bolnav armonia sufletului și a trupului (ca făptură creată de Dumnezeu după chipul Său ca să trăiască veșnic în comuniune cu El, cu semenii și cu îngerii), fără să se profite de neștiința altora și fără să se provoace efecte secundare[9] (daune colaterale) mai grave decât boala în sine care trebuia tratată. Știința medicală nu trebuie să prelungească viața trupească a omului cu orice preț (călcând pe cadavre, la propriu chiar, disprețuind lucrarea creatoare a lui Dumnezeu și încălcând dreptul la viață și demnitatea, eterne, ale altor semeni), ci trebuie să urmărească întâi de toate prevenirea bolilor (sufletești și trupești), eliminarea cauzelor bolilor și apoi ameliorarea suferințelor și vindecarea bolilor, respectând legile naturii „bune foarte” (care sunt poruncile lui Dumnezeu imprimate în creație) și normele creștine[10] de bioetică. Transplantul are mai toate componentele forțate, imorale și chiar antinaturale, cea mai fioroasă fiind „vânătoarea” și rezervarea urgentă a „donatorului” cu maximă compatibilitate (aici se învârt banii cei mai negri care schimbă prioritățile „clienților”/primitorilor în listele de așteptare). Iar fără o tehnologie medicală avansată (imense baze de date medicale și sisteme expert cu inteligență artificială conectate prin internetul lucrurilor), căutarea în timp util a „donatorului” și transplantul sunt imposibil de realizat.
3.Dumnezeu, ca un Atotînțelept Creator dătător de viață, Mântuitor și Părinte iubitor al tuturor, îngăduie fiecărui om boala (mai gravă sau mai ușoară) în mod pedagogic: a) ca urmare și mustrare pentru păcatele personale sau ale părinților; b) ca încercare a credinței omului (inclusiv a ierarhiei valorilor lui); c) ca încercare a credinței și solidarității celor din jur; și d) ca să se arate slava, puterea și iubirea lui Dumnezeu față de noi. Testul bolii/suferinței/crucii are, așadar, rolul de a ne trezi din părutul nostru confort trupesc și sufletesc și din visarea că Dumnezeu ne ocrotește doar când „ne merge bine” (avem sănătate, pace și spor în casă) și de a ne chema prin pocăință trează spre Dumnezeu cel Viu și a cărui purtare de grijă este atotînțeleaptă.
4.Dumnezeu – Doctorul suprem (Care nu trece cu vederea nici o fărâmă din viața noastră, nici o suferință a trupului și nici o vibrație a sufletului) folosește totdeauna boala grea sau chiar incurabilă a trupului ca terapie intensivă a sufletului, căci, de cele mai multe ori, atunci când își simte moartea la ușă, omul problematizează, se cercetează mai intens pe sine, se interiorizează precum fiul risipitor, și se pocăiește spre împăcarea cu Dumnezeu, reordonându-și viața în conformitate cu rânduielile Lui prezente în natură, în Scriptură și în cerul inimii lui (oricât ar încerca unii prin propagandă materialistă să astupe acest glas al conștiinței). Astfel, în atotștiința divină, boala este uneori ocazia cea mai potrivită pentru pocăința omului, este o nevoință necesară pentru purificarea noastră sufletească și pentru transfigurarea blestemului suferinței trupului în binecuvântarea mântuirii sufletului (de moartea veșnică prin îndepărtarea de Dumnezeu).
5.Chiar dacă uneori trupul omului nu poate fi salvat din boală și moarte, sufletul poate fi salvat prin pocăință din moartea veșnică și din cel mai întunecos iad al patimilor, necredinței și mândriei, acceptând că Dumnezeu știe mai bine ca noi ce ne este de folos pentru mântuire. Deci, cu smerenie și respect trebuie să ne tăiem voia proprie (legată de conservarea și prelungirea cu orice chip a vieții trupești, mai ales când pentru aceasta sunt afectate viața vremelnică și cea veșnică ale altui om) ca să împlinim voia lui Dumnezeu care vizează mântuirea noastră a tuturor.
6.Dumnezeu ne-a dat cele 10 porunci cu titlu obligatoriu, nu facultativ, ele fiind potrivite și benefice firii noastre, și în ele găsim, pe lângă celelalte: să nu ucizi, să nu furi și să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău (și nu doar soțul, soția sau obiectele exterioare, ci nici organele interne!). Așadar, lăcomia și obrăznicia unora de a atenta la jefuirea unui semen de organe (fie așa zisul primitor „salvat”, fie medicii și asistenții complici la disecție, furt și crimă, fie aparținătorii „donatorului” care consimt la transplant fără să știe miza lui reală) sunt cauza primordială a acestui lanț de păcate care formează „mafia transplanturilor de organe”. Un creștin adevărat nu ar trebui să apeleze niciodată la transplant (mai ales de organe nepereche) și nu trebuie să fie părtaș niciodată la păcatele aferente acestuia, mai ales când știe că „trupul este templu al Duhului Sfânt” (și va învia cândva unit cu sufletul care l-a locuit, mișcat și modelat) și nu are dreptul de a abuza de vreo bucată nici din trupul lui, nici din al altui om, aflat și el în pronia lui Dumnezeu îndemnătoare la pocăință și mântuire[11]. Și pentru acesta (pentru „donatorul” posibil de organe) a murit Mântuitorul Iisus Hristos pe Cruce, ca el să se pocăiască și să creadă în El, chemat fiind de Dumnezeu inclusiv prin suferința accidentului și a comei trupești (prea adesea confundată cu „moartea cerebrală”).
7.Trupul omului are valoare eternă pentru toți (fiind destinat sfințirii și îndumnezeirii), inclusiv după moartea biologică, de aceea se cuvinte a fi respectat ca „templu al lui Dumnezeu” și al sufletului uman nemuritor; trupul este o taină ce poartă în veșnicie pecetea, voința și lucrarea sufletului și nu poate fi considerat o simplă marfă de larg consum[12] accesibilă „clienților” bogați sau disperați după viața pământească. Din punct de vedere teologic, așadar, și „primitorul” și medicii implicați, dar și „donatorul” (dezinformat, păcălit sau neîntrebat deloc mai înainte, în caz că era conștient) și aparținătorii lui fac păcate mari acceptând, dorind și implementând transplantul, reprezentând un abuz de putere înaintea Creatorului trupului și sufletului uman. Nu poți pretinde că iubești pe un om (copil, prieten, soț, etc.) încălcând iubirea de Dumnezeu și nerespectând nici poruncile și pronia Lui, nici viața și taina altui om suferind (a „donatorului”) de care vrei să profiți.
8. Conceptul de „moarte cerebrală”[13] (care, de fapt, este o comă profundă, considerată ireversibilă, uneori indusă deliberat) a fost inventat și promovat după anii 1970 în special pentru a da acoperire medicală intervenției de jaf asupra „donatorului”[14] care, oricum, după cum zic medicii „interesați”, nu s-ar mai putea recupera din starea de m.c.. Pentru acești măcelari, m.c. este egală cu moartea biologică, ireversibilă, dar acest lucru este o minciună[15]. Conectați la aparate, pacienții considerați „donatori” în m.c. sunt vii, unii chiar aud, înțeleg, dar nu se pot mișca uneori și din cauza analgezicelor și anestezicelor administrate (ca nu cumva „donatorul” să-și revină din m.c.). Din punct de vedere teologic, moartea înseamnă despărțirea sufletului de trup și încetarea oricărei funcționări a organelor constatată clinic, fiind un proces mai complex decât încetarea oricărei activități cerebrale (și cardio-respiratorii).
9. Noi știm că de la început diavolul a fost mincinos, urâtor și ucigaș de oameni și a căutat mereu să-i atragă pe oameni în răzvrătirea lui (sin)ucigașă față de Creatorul și Binefăcătorul lor, evident nu numai prin instigări pline de violență, ci mai ales prin viclenii mieroase, prin pretexte „retorice”[16], uneori cu argumente părut științifice și chiar fantastice, care oferă, chipurile, justificări convingătoare sub masca binelui. Așa face și în cazul transplantului: aduce ca argument „salvarea” uneia sau mai multor vieți trupești trecătoare prin jefuirea și omorârea „donatorilor” care, din purtarea de grijă pedagogică a lui Dumnezeu cu ei, au suferit diverse accidente grave (și au ajuns pe mâna medicilor, dintre care unii, lipsiți de orice perspectivă creștină a gândirii și de orice moralitate, se și grăbesc să profite… și încă bine de tot). Oricum, „primitorul” unui organ transplantat nu are garantată prelungirea vieții trupești nici măcar cu 3-7 ani (cât ar fi estimativ, chipurile, „termenul mediu de garanție” al noului organ), de multe ori moartea lui intervenind destul de repede fie datorită complicațiilor legate de (ne)adaptarea organului nou la trupul vechi, fie scăderii imunității generale[17] (necesare adaptării cu noul organ în vederea micșorării riscului apariției fenomenului de respingere), fie repetării transplantului în cazul îmbolnăvirii noului organ (adesea tot de boala veche[18] existentă în întregul corp, în sânge și în limfă), ș.a….
10. Din perspectivă creștină, singurele acceptate ar putea fi transfuzia de sânge și transplantul de măduvă (care nu vatămă/afectează viața „donatorului”), când acestea sunt efectuate cu consimțământul real[19] al donatorului și în condiții de maximă igienă, responsabilitate și siguranță (de exemplu: nu se acceptă recoltări de la oameni afectați de boli genetice sau contagioase, etc.). Oricum, prelevarea organelor de la „donatori” reprezintă un „ritual” sinistru, despre care mulți habar nu au. Astfel, prelevarea unui organ vital/nepereche (inimă, ficat, etc.) înseamnă în mod limpede crimă (suprimarea vieții „donatorului”), oricât de mult încearcă propagandiștii să camufleze această realitate prin argumente log(ore)ice. De asemenea, prelevarea unui organ pereche (rinichi, plămâni, etc) conduce de multe ori la îmbolnăvirea și, în timp, chiar la moartea accelerată a donatorului. Există statisticile unui ziarist american care a constatat că, la trei ani după prelevarea unui organ pereche (da!), donatorii muriseră în proporție de peste 70% (dr. Pavel Chirilă are aceste date). Deci donatorii care-și vând organe pe bani sunt considerați nu doar lacomi și vicleni, ci și sinucigași, contribuind la automutilarea și la autodistrugerea trupului propriu în care ar trebui să lucreze faptele sfințeniei și ale mântuirii proprii.
În concluzie, transplantul se înscrie în panoplia mai nouă de viclenii postmoderniste, „progresiste” și materialist-transumaniste[20] cu care diavolul (începătorul răutății și al hulei) caută să întortocheze mintea omului pe căile minciunii, pervertirii și ale răzvrătirii față de Dumnezeu-Creatorul Atotînțelept și față de legile Lui „bune foarte” (întemeiate în Logosul divin – prin Care toate s-au făcut) prezente în natură, în Scriptură și în Biserică. Prin cele mai sofisticate meșteșugiri contemporane, diavolul încearcă să-l ispitească pe om cu aceeași ofertă a fericirii și „nemuririi” orizontale, a „autodivinizării” prin tehnologia folosită nu spre înmulțirea iubirii de Dumnezeu și de semeni, ci spre edificarea unui „paradis” pământesc ateu și a unei vieți terestre cât mai lungi, indiferent de câte victime sunt lăsate în urmă…
Să nu uităm! Biserica Dreptslăvitoare a lui Hristos a căutat dintotdeauna să elimine necredința, neștiința și suferința din oameni prin activitățile ei evanghelic-misionare și cultural-filantropice. Ea a propovăduit mereu viața veșnică și vindecarea sufletească și trupească a oamenilor prin credința vie în Hristos – Domnul Vieții și printr-o comportare conformă cu legile vieții întemeiate de Creatorul cel Atotputernic. Biserica Creștină a prețuit totdeauna viața, gândirea și sănătatea omului ca daruri ale lui Dumnezeu și de aceea a purtat grijă de cei orfani/părăsiți, bolnavi și bătrâni, creând primele școli, orfelinate și spitale accesibile tuturor oamenilor. Dar în primul rând, Biserica a prețuit sufletele nemuritoare ale oamenilor, pe care s-a străduit să le educe/îndrume spre Dumnezeu și spre viața veșnică întru El. Ea a promovat și promovează între oameni credința în Dumnezeu cel Viu, Sfânt și Iubitor, cunoașterea și iubirea creatoare în toate dimensiunile vieții, culturii și societății omenești, știința și conștiința nedespărțite.
Biserica a susținut, a folosit și folosește cuceririle științifice câtă vreme acestea conduc la propășirea spirituală, medicală și materială (în această ordine) a oamenilor. A tuturor oamenilor. Nici unul nu trebuie considerat vreodată „daună colaterală” pentru reușita statistică a unui experiment științific, mai ales când în spatele executanților lui sunt sponsori politici și ideologici care, dincolo de orice justificare medicală și socială (retorica lor pare că depășește toate acrobațiile retorico-sofistice ale anticilor), urmăresc alte scopuri decât binele real al oamenilor, spiritual și material. Biserica lui Dumnezeu nu încurajează sub nici un motiv crima justificată „științific” sau ideologic și nu poate deveni remorca unor persoane corupte, firme private interesate și organizații oculte (chiar globaliste), nici cutia de rezonanță (generatoare de ecou propagandistic) a unor lozinci mincinoase, viclene/dolosive și manipulatoare, și nici brațul coercitiv al cezarului totalitarist.
Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem acum toți, în mod îndreptățit, este: care e granița pe care tehnologia n-ar trebui s-o depășească în aplicațiile medicale la nivel micro- și macro- ce afectează viața și demnitatea omului? Iar răspunsul nu este deloc ușor. Nu trebuie să uităm că Dumnezeu a creat lumea materială și pe cea vie ca pe un templu cu proporții perfect armonizate (în care El este prezent și lucrător neîncetat prin energiile Sale necreate), ca pe o minunată operă de artă, fin și continuu reglată în mod simfonic la maximul de raționalitate și optimizare, de armonie și frumusețe. Iar această frumusețe sacră a naturii (mai ales umane) nu trebuie alterată/profanată, zic eu, prin intruziunea abuzivă în viața biologică ce poate strica și mai mult rânduiala firii, la nivel genetic și intracelular, chiar sub pretextul medical al terapiei bolilor trupești, mai ales că nu se cunosc și nici nu se vor cunoaște real vreodată mecanismele fundamentale ale vieții și consecințele (pe termen lung ale) intervenției umane asupra lor. Ba mie-mi pare și o mândrie luciferică să te crezi, ca om de știință, mai inteligent decât Dumnezeu Creatorul cel Atotînțelept, încât să crezi că poți inventa tu un mecanism de corecție și apărare în fața bolilor mai bun decât cel natural rânduit de Dumnezeu din veci și stabilizat în veacurile creației și proniei Lui. Noi ar trebui să intervenim biologic, ideologic/psihologic și tehnologic (fără nocivitate colaterală) doar atât cât să facem posibilă racordarea traiectoriei vieții noastre îmbolnăvite (trupești și sufletești) la voia și rânduiala divină (naturală) dătătoare de viață („Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea Ta calea mea.” – Psalmul 5, 8).
De aceea, viziunea teologică și acțiunea practică a Bisericii în privința bolii, suferinței și vindecării umane sunt bazate pe precauție și înțelepciune, cumpătare și realism, pe respectul și prețuirea tainei omului bolnav (care, dincolo de boala lui, rămâne un purtător veșnic al chipului lui Dumnezeu) care nu poate fi sil(u)it/constrâns/condiționat să fie vindecat cu forța (și printr-un tratament nesigur!). Nici Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Dumnezeu Întrupat nu a vindecat/mântuit pe nimeni cu forța fizică, cu amenințări și pedepse abuzive, ci doar a împlinit dorința, credința și rugăciunile celor suferinzi și ale apropiaților lor, iertându-le păcatele, alungându-le fricile trupești și deschizându-le inimile și mințile spre înțelegerea tainelor Împărăției Cerurilor. Iar Biserica a continuat, de aproape două milenii, lucrarea Mântuitorului de luminare și vindecare sufletească și trupească a oamenilor și o va continua până la sfârșitul veacurilor.
Trebuie, de asemenea, să menționăm faptul că remediile duhovnicești și bisericești reprezintă căi de sporire/intensificare a comuniunii directe dintre Dumnezeu (Doctorul și Tămăduitorul suprem) și credinciosul bolnav prin harul Duhului Sfânt, preoții de azi, ca și Apostolii Domnului (care au fost oameni simpli majoritatea), nefiind experți medicali (deși unii au și o pregătire medicală de specialitate), ci mijlocitori și administratori/iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu prin care El lucrează în Biserică și prin minuni mai presus de fire la mântuirea și vindecarea oamenilor. Și prin aceste tămăduiri minunate grabnice mijlocite de Sfinții Lui și de oameni rugători și jertfitori (unii fiind clerici, dar fără să fie medici, repet), Dumnezeu Își arată mila și puterea Lui nemărginite care copleșesc marginile și explicațiile cauzalist-materialiste ale medicinii/științei autonome antropocentrice. Câți oameni nu s-au vindecat așa în Biserică, după ce și-au îngropat speranțele și finanțele în vorbele doctorilor?!
Învățătura antropologică a Bisericii ne lămurește, conform mărturiilor biblice și experienței filocalice, că, precum omul este suflet și trup, tot așa boala trupească are și cauze spirituale, uneori mai importante decât cele materiale, deși sunt și mai ascunse. Din acest motiv și procesul vindecării depline a trupului are și o componentă spirituală obligatorie, o angajare duhovnicească pe care mai toți medicii o apreciază, o susțin și o recomandă. Credința celor bolnavi în Dumnezeu, pocăința, disciplina, postul și rugăciunea lor, dragostea/solidaritatea și rugăciunea celor apropiați, slujbele Bisericii și materia sfințită, chiar și reintegrarea în natură (plimbare, exerciții, băi), toate acestea îmbogățesc sufletul celor bolnavi cu harul Duhului Sfânt și puterea lui Dumnezeu dătătoare de viață care restaurează metabolismul sufletesc și trupesc. Harul divin și puterea încrederii și iubirii primite de la cei din jur (inclusiv de la personalul medical) constituie suportul psihologic esențial în procesul terapeutic, un puternic stimulent imunitar, energetic și emoțional nebănuit, care-i mobilizează mult mai bine pe cei bolnavi de-a lungul „canonului”/tratamentului și al recuperării medicale. De aceea, niciodată nu trebuie izolați cei bolnavi și aruncați departe de cei dragi, nesocotindu-le nevoile spirituale și de comunicare cu Dumnezeu și cu semenii, desconsiderându-le demnitatea și valoarea veșnică a sufletului lor nemuritor. Totodată, și trupul omului, ca templu viu al Duhului Sfânt, are o valoare veșnică întrucât omul se mântuiește făcând fapte bune cu el, și chiar în timpul bolii trebuie tratat cu respect, nu cu indiferență sau dispreț, ca o materie inertă doar într-un mod super-complex organizată, care se supune unui mecanicism/metabolism electrochimic ce trebuie reglat prin tratament. Ba chiar și după moarte, trupul omului trebuie prețuit în continuare, căci raționalitatea lui nu se dizolvă în neant/neființă, ci rămâne într-o așteptare până la porunca lui Dumnezeu din ziua Învierii și a Judecății de obște.
Recapitulăm, așadar: 1. Biserica se străduiește să-i învețe pe credincioși toate câte a poruncit Domnul Hristos (vezi Matei 28, 20) și să aibă o atitudine vigilentă și profilactică/preventivă neîncetată, moral și medical, printr-o gândire trează și conduită armonioasă în viața personală (inclusiv biologică, purtând grijă de igiena, sănătatea și imunitatea proprie în primul rând) și socială. 2. Dacă se îmbolnăvește, creștinul are datoria (în virtutea prețuirii chipului dumnezeiesc din sine) să nu piardă nici un moment în așteptări fără scop, ci să împlinească grabnic tratamentul spiritual și medical adecvat (remediile duhovnicești și bisericești, precum și cele medicale prescrise de doctorii lui sufletesc și trupesc), eventual (în caz că boala este contagioasă) avertizându-i pe cei apropiați de aceasta și asumându-și o perioadă de carantină/izolare fizică parțială sau totală. 3. Dacă cineva dintre apropiații lui este bolnav, atunci credinciosul se poate ruga lui Dumnezeu pentru el sau uneori îl poate și îngriji cu dăruire și respect, fără să-L ispitească pe Dumnezeu printr-o angajare sfidătoare și arogantă (ca și cum Dumnezeu e obligat să-i acopere neglijența și mândria), ci cu curaj și precauție respectând normele de igienă și protecție (potrivite cu contagiozitatea bolii), eventual ajutând prin eforturile sale pe medicii implicați deja în actul terapeutic.
Oricum, nici o boală, oricât de gravă, nu trebuie abordată cu frică, grabă și isterie/disperare, ci cu credință în Dumnezeu (care știe mai bine ca noi încercarea prin care trecem și starea noastră), cu răbdare și cu încredere în medicii devotați Lui și semenilor, care doresc vindecarea reală a pacienților lor suferinzi pentru care se jertfesc adesea cu timp și fără timp. Dar nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu ne arată întotdeauna pronia și pedagogia Lui iubitoare, mustrătoare și vindecătoare, folosind și boala trupului (fie ea și de dimensiuni epidemice, cu sau fără propaganda unor cercuri interesate de stăpânire și câștig pământesc) ca terapie intensivă a sufletului; de aceea se cuvine să ne asumăm perioada de refacere a sănătății fizice și ca pe un exercițiu terapeutic de pocăință și răbdare, cu smerită rugăciune și cu înțelegerea acestei necuprinse purtări de grijă dumnezeiești care ne dorește mai mult decât noi mântuirea și vindecarea deplină.
[1] Biserica, prin păstorii și slujitorii ei, trebuie să arate mereu lumii busola morală și spirituală, mustrând la nevoie, cu curaj, demnitate și fermitate, pe dregătorii vremelnici care direcționează greșit poporul spre moarte (trupească și sufletească) și demascându-le viclenia și rătăcirea de la adevăr.
[2] Duhul Sfânt a grăit mereu prin Proorocii Vechiului și Noului Testament când ei aveau să comunice înștiințări dumnezeiești mai sigure și mai binefăcătoare oamenilor decât toate prognozele și studiile științifice. Glasul Proorocilor și al Sfinților Părinți are și astăzi autoritate divină, nu doar prin chemarea oamenilor la pocăință, ci și prin demascarea preventivă a planurilor diavolești și omenești generatoare de mult rău în lume. De aceea trebuie cercetate și urmate cu multă grijă profețiile și sfaturile Sfinților referitoare la „vremurile din urmă” pe care le traversăm noi acum, manifestând trezvie, cumpătare și realism, înțelepciune și curaj, nu disperare sau delăsare fatalistă.
[3] Sub pretenția științei „atotputernice” reducționiste, propaganda ideologică ateist-materialistă injectează minciuni care hulesc nu doar pe Dumnezeu, Biserica și concepția creștin-ortodoxă despre Dumnezeu, ci și omul (ca ființă transcendentă), viața și natura înconjurătoare, care nu ar avea transparență spirituală, sacralitate internă (fiind creația lui Dumnezeu ținută în existență de energiile divine necreate) și un sens euharistic și eshatologic în Logosul divin.
[4] „Luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” – Facere 2, 7.
[5] Promisiunile utopice ale transumanismului privind o viitoare epocă perfectă, lipsită de orice limitare și suferinţă provocate de imperfecțiunile noastre corporale și mentale ar trebui privite nu doar cu o pronunţată notă de scepticism, ci și cu teamă, deoarece nu putem uita faptul că în secolul XX omenirea a întâlnit și alte proiecte politice cu același caracter mesianic, universalist-utopic (fascism, comunism) ce şi-au dovedit în timp caracterul nihilist și criminal.
[6] Există apofatism nu doar în cunoașterea lui Dumnezeu, ci și în cunoașterea creației Lui, mai ales a omului.
[7] Numai antropologia creștin-ortodoxă pune în lumină această minunată și simfonică alcătuire a omului, descriptibilă științific într-o oarecare măsură, dar și inefabilă în originea, dezvoltarea și finalitatea ei.
[8] Uneori, investigațiile medicale sau intervențiile chirurgicale modifică pentru scurtă vreme comportamentul natural al organismului, dar ținta și calea procesului terapeutic sunt tocmai revenirea la ritmul/metabolismul biologic natural care este potrivit la modul optim stării de sănătate și frumusețe a firii umane.
[9] Nu este adevărat că „scopul scuză mijloacele” și nici că viața trupească trebuie prelungită cu orice chip (dar nici neglijată în mod fatalist), ci trebuie respectată voia, pronia părintească și lucrarea dătătoare de viață a lui Dumnezeu, care are ascunsă și în încercarea bolii omului pedagogia Sa adesea nepătrunsă de mintea noastră.
[10] Creștinismul pune în valoare la modul deplin demnitatea umană și sacralitatea vieții ca fiind expresii ale prezenței și lucrării Duhului Sfânt în oameni, lucrare ce-i modelează tot mai mult, pe măsură ce și ei doresc, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”.
[12] Înțelegerea strict mecanică și folosirea organelor trupului ca niște consumabile biologice interschimbabile reflectă nu doar un dispreț la adresa sufletului nemuritor al „donatorilor” suferinzi (și a apropiaților acestora), ci și o blasfemie profanatoare la adresa lui Dumnezeu care-și revarsă harul Duhului Său Sfânt asupra fiecărui om și are relația/pronia Sa unică mântuitoare cu fiecare om în parte.
[14] „După cum s-a spus de multe ori, „mortul cerebral” este suficient de mort ca să fie îngropat și suficient de viu ca să fie donator de organe.” (Mihai Parfeni, Există sau nu moarte cerebrală? – https://jurnalspiritual.eu/moartea-cerebrala/).
[16] Alterarea consimțământului „donatorului” sau a aparținătorilor lui prin mijloace dolosive este un păcat extrem de grav, toți cei implicați fiind complici la minciună, jaf și crimă.
[17] Este absolut necesară scăderea imunității primitorului ca să se poată integra noul organ (în metabolismul întregului corp) și să nu fie atacat de sistemul imunitar, dar aceasta expune primitorul la zeci de alte infecții, boli și complicații posibile ulterioare.
[18] Orice boală instalează în corpul uman și un anume metabolism neuro-endocrin (oglindit într-un stil de viață dereglat de la cel natural, curat) și, datorită lui, boala poate reveni în ciuda înlocuirii doar a „organului” bolnav. Vindecarea deplină presupune un proces terapeutic al întregii ființe umane, începând cu sufletul pătimaș, apoi cu trupul care doar „poartă scorul” abuzurilor și al dereglărilor, în mare parte inițiate și perpetuate voit…
[19] În multe țări „civilizate”, jaful de organe este chiar legiferat prin acel „consimțământ prezumat”, implicit, despre care oamenii nu au fost niciodată informați corect și obiectiv.
[20] Între care mai pot fi amintite și celelalte forme de abuz asupra vieții și ființei umane: avort, eugenie, eutanasie, clonare, criogenie, fertilizare in vitro, vaccinuri, manipulări și modificări/editări genetice, homosexualitate, gender-ism, etc..
Realizatorii celebrului film „Moarte Subită” au lansat un nou film documentar „Ultimele zile”, produs de Stew Peters Newtwork. Filmul a avut premiera pe 30 mai 2023 și poate fi vizionat acum în întregime, tradus în română.
„Ultimele zile” se referă la transumanism și la ultimele zile ale omenirii ca ființe umane naturale create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. 6 miliarde de oameni au fost transformați în cyborgi, o nouă specie umană, în ultimii doi ani, prin vaccinurile Covid pe bază de ARNm. Codul lor genetic este acum diferit.
Ei nu mai sunt oameni naturali. Așadar, trăim ultimele zile ale umanității create de Dumnezeu. Cei vaccinați nu mai sunt creația lui Dumnezeu, ci ființe umane sintetice create după voia oamenilor de știință care au manipulat ADN-ul uman.
”Ultimele zile” promite să scoată la iveală elitele transumaniste satanice și planurile lor de dominare totală a omenirii precum și agenda lor anti-Dumnezeu.
Pandemia Covid a fost un test pentru un complot și mai sinistru care va urma…
Dr. Karen Kingston: ”Ultimele zile” aruncă o lumină asupra tenebrelor tehnologiei ARNm”.
”Așadar, să nu vă temeți de ei! Căci nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, și nimic ascuns, care nu va fi făcut cunoscut!” Matei 10:26
Traducere în română : Ionel Trandafir 7 iunie 2023
Va invitam la cea de-a XVII-a Conferinta Nationala de Bioetica, ce se va desfasura online, in perioada 8 – 10 decembrie 2022. In acest an tema conferintei este “Bioetica si transumanism: intre promisiuni si consecinte”. Este o continuare fireasca a dezbaterilor din anii anteriori privind provocarile etice ale progresului tehnologic. Din 1957 cand biologul Julian Huxley a inventat acest termen, transumanismul a devenit o adevarata miscare ideologica, stiintifica, tehnologica având chiar si o expresie politica. Aceasta deoarece se afla la intersectia mai multor domenii in care tehnologia este pe primul loc: robotica, nano-robotica, genetica, neurologia, biotehnologia si, fireste, inteligenta artificiala. Transumanismul este proiectul de modificare a speciei umane care imprumuta o serie de mituri pe care le recontextualizeaza si le adapteaza noilor timpuri, cum ar fi mitul supraomului, mitul ratiunii, mitul nemuririi, mitul progresului. De aceea este necesar sa meditam impreuna asupra consecintelor etice ale unui astfel de demers demiurgic.
Va asteptam cu drag!
Cu deosebita consideratie, Prof. Dr. Vasile Astarastoae
La sfârșitul secolului al XIX-lea, filozoful Friedrich Nietzsche (1844-1900), în Die fröhliche Wissenschaft, a făcut un anunț: Dumnezeu este mort („Gott ist tot”) – exprimând ideea că Iluminismul a „ucis” posibilitatea credinței în Dumnezeu sau în orice zeu care a fost venerat vreodată. Cu alte cuvinte suntem orfani.
Pe măsură ce societatea este bântuită de tot felul de crize, iar cultura occidentală pătrunde din ce în ce mai adânc fie în ceea ce istoricul Christopher Henry Dawson(1889 – 1970) numea „creștinătate secularizată”, fie în secularism „progresist”, domeniul interdisciplinar, care din 1970 poartă numele de bioetică, poate fi înțeles doar ca un microcosmos al întregului. De aici întrebarea: ce fel de bioetică este acceptabilă într-o lume orfană de Dumnezeu?
Am arătat, într-o notă anterioară, contextul în care secularismul (fundamentat pe ideile iluministe) a devenit curentul dominant în Occident.Conform sensului iluminist, secularismul se bazează pe valori esențiale: rațiune, libertate, egalitate. Cum era de așteptat, Bioetica a fost influențată de acest curent.
În Bioetică, întâlnim două moduri distincte de secularism: cel „a-religios”, care se referă la un mod de a trăi și de a gândi străin de Dumnezeu și dimensiunii religioase și cel „anti-religios”, care se referă la un mod de a trăi și de a gândi ostil lui Dumnezeu și religiei.
Pentru a fi acceptată atât de lumea seculară, cât și de cea religioasă, inițial, s-au acceptat drept principii fundamentale respectul vieții și autonomia persoanei. În acest mod se impune un secularism slab, acceptabil și pentru oamenii religioși și pentru atei, agnostici etc. A existat o majoritate substanțială privind depășirea credinței oarbe iluministe în progres (erau foarte puțini, cel puțin la nivel teoretic, cei care proclamau libertatea absolută a științei și tehnologiei) și de aici necesitatea de a pune „limite” cercetării și aplicării tehno-științifice. Aceeași majoritate nu a putut fi găsită în ceea ce privește alegerea fundamentului moral,care constituie punctul ultim de referință între ceea ce este permis sau nepermis, acceptabil sau inacceptabil, legitim sau ilegitim.
Ionel Trandafir, colaboratorul nostru benevol care a tradus mai multe documentare pe tema Plandemiei, ne transmite: „În ultimii doi ani, populația mondială a fost sub vraja coronavirusului. Au fost instituite stări de urgență, libertățile civile au fost desființate, au fost implementate programe de supraveghere și a fost derulat un program de vaccinare globală fără precedent.
Un control tot mai strâns al vieții oamenilor, care se transformă treptat din dictatură în tiranie – totul sub pretextul unei pandemii mortale.
Pandemie care este condusă de un grup de oligarhi super-bogați, multimiliardari, în esență indivizi foarte bolnavi, însetați de putere, care cu greu pot fi considerați oameni, deși par a fi oameni.
Documentarul PANDAMNED, realizat de regizorul european independent Marijn Poels, se întreabă: „Facem ceea ce trebuie, sau am făcut un pact cu diavolul în schimbul unui avantaj?”.
Prin intermediul unor interviuri cuprinzătoare cu abordări critice din diverse domenii de expertiză, PANDAMNED a încercat pentru prima dată să prezinte imaginea de ansamblu și să facă lumină în întuneric.
PANDAMNED încearcă să spună întreaga poveste, nu doar versiunea oficială a realității, validată de guvern și de Big Tech.
Nu este vorba în special despre COVID, ci despre recunoașterea modelelor pe care le creăm. Cred că acesta este subiectul principal al filmului: oamenii trebuie să înceapă să vadă tiparele și să recunoască modul în care acestea sunt copiate cu fiecare nouă amenințare globală.
Este vorba despre COVID-19?
Sau există ceva mai adânc sub aceasta „realitate”, pe care noi nu ar trebui să îl vedem?
Aceasta este adevărata întrebare. Se iau o mulțime de măsuri, se presupune că pentru a ne proteja sănătatea !! Dar acestea nu ne ajută deloc sănătatea. O alta întrebare ar fi dacă guvernele sunt incompetente, sau dacă acest lucru face parte dintr-un plan, deoarece acestea sunt singurele întrebări pe care le poți pune dacă ești sceptic.
Regizor: Marijn Poels
Scenariu: Marijn Poels
Participă: Mary Bauermeister, Sucharit Bhakdi, Thomas Binder, Dolores Cahill
Exact ce am intuit de multă vreme: în medicina resetată a viitorului, actul medical (profilaxie, diagnoză și tratament) tinde să devină un fel de service bio-nano-tech online, unde relația medic-pacient va fi redusă la minimum, iar medicii vor deveni, dacă nu depanatori IT, atunci doar supraveghetori birocrați ai actului tele-medical (sau de remote health control) coordonat de sistemele medicale electronice.
Este vorba de un interviu din 2018, atenție!!!, acordat de filozoful resetician Yuval Noah Harari (sfătuitorul principal al lui Klaus Schwab) Christinei Lagarde (cea care afirma că bătrânii sunt consumatori inutili ai resurselor). La minutul 12:25 se abordează problema medicinii viitorului și a medicilor care vor deveni inutili în fața inteligenței artificiale (IA) care va monitoriza continuu trupurile oamenilor prin biosenzori de pe corp sau din corp (prin Internet of Bodies – IoB) și starea lor de sănătate și va stabili un algoritm dinamic de diagnostic și tratament. Medicii vor trebui să se reinventeze, și în loc de venit vor aveaun fel de… ajutor financiar. Se pare că în viitor va fi nevoie mai multă de asistenți medicali decât de doctori, deoarece munca asistenților este mai greu de înlocuit cu algoritmii IA.
Oricum, tot interviul este sinistru, mai ales că e ușor de înțeles în perspectiva (devenită din ce în ce mai mult realitate a) monitorizării globale prin tehnologie și a dictaturii medicalo-digitalo-politice de care vorbeam încă de la începutul plandemiei.
A se citi/urmări cu atenție și următoarele articole:
Întrebare: cum vor insera bio-nano-senzorii în corpurile tuturor oamenilor (inclusiv copii), dacă nu prin vaccipuri, mm? 🤔 De asta și este atâta secretomanie la firmele Bio-Nano-Tech producătoare în jurul temei referitoare la compoziția „vaccinurilor” revoluționare din ultimii ani…
Big Tech a încercat să suprime informațiile despre efectele adverse ale vaccinurilor, în ciuda legăturii acestora cu efectele negative grave asupra sănătății.
Mai multe documente publicate săptămâna trecută de organizația nonprofit America First Legal (AFL), obținute în urma unui proces FOIA (Freedom of Information Act, Legea privind libertatea de informare), arată că Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA a colaborat cu companiile Big Tech pentru a cenzura ceea ce agenția a descris ca fiind „dezinformare” cu privire la vaccinurile împotriva COVID, scrie Lifesitenews.com.
Documentele arată un schimb de e-mailuri între CDC și oficiali de la Twitter, Facebook și Google, în care CDC a semnalat ceea ce a considerat a fi „dezinformare”, potrivit Daily Caller. E-mailurile arată cum CDC s-a înțeles cu companiile cu privire la suprimarea oricărei opinii divergente față de narațiunea oficială referitoare la vaccinurile anti-covid și a stabilit întâlniri regulate pe tema „dezinformării” legate de vaccinuri. De asemenea, CDC a avut un rol important în stabilirea limbajului folosit pentru a controla narațiunea referitoare la vaccinuri.
Twitter
Documentele conțin presupuse e-mailuri schimbate între oficiali de la Twitter, inclusiv un tabel trimis de CDC către Twitter, în care oferă exemple de postări pe care agenția le-a considerat „informare falsă”. Documentele arată, de asemenea, că agenția CDC a transmis Twitter care este limbajul recomandat despre sistemul federal de raportare a evenimentelor adverse ale vaccinurilor (VAERS), text care afirmă că raportările către VAERS nu înseamnă că vaccinurile sunt vinovate de leziuni.
Dragi prieteni, vă invit vineri, 18 februarie 2022, de la ora 20:30, (21:30, ora României), să participați la cursul 53 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască: o dezbatere cu invitații mei speciali, Marina-Ioana Alexandru, avocat la Baroul Bucureşti, mediator, apărătoare a drepturilor și libertăților ființei umane, părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la mănăstirea Antim din București, doctorand în teologie la Tesalonic și inginer, și Cătălin Sturza, cunoscut jurnalist creștin. Vom vorbi despre convoiul pentru libertate, din Canada până în România, unde va ajunge în această vineri la București, inocularea copiilor, pașaportul sanitar, relaxarea restricțiilor în lume, criza civilizației contemporane, frica de virus și de război. Vă propunem o abordare documentată a acestor subiecte, o evaluare a perioadei pe care o traversăm, soluții la provocările spirituale adresate de acestă criză, o dezbatere liberă despre situația actuală și răspunsuri la întrebări care vă tulbură pacea sufletească, argumentate cu precizări ale specialiștilor din diferite domenii. Cursul va fi transmis în direct pe Facebook și pe Zoom. Vă puteți conecta pe platforma Zoom la acest link: https://us02web.zoom.us/j/5518086863.
Dragi prieteni, vă invit vineri, 4 februarie 2022, de la ora 20:30, (21:30, ora României), să participați la cursul 51 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască: o dezbatere cu invitații mei speciali, părintele arhimandrit Mihail Stanciu, inginer și doctorand în teologie, și Ștefan Cârstea, cercetător științific la Institutul de fizică și inginerie nucleară din Măgurele. Vom vorbi despre provocările actuale ale noilor tehnologii: hibridizarea omului cu calculatorul prin cipuri și nanoboți și cu animalul prin transplant, transumanismul și ispita metataversului. Vă propunem o abordare documentată a acestor subiecte, o evaluare a perioadei pe care o traversăm, soluții la provocările spirituale adresate de acestă criză, o dezbatere liberă despre situația actuală și răspunsuri la întrebări care vă tulbură pacea sufletească, argumentate cu precizări ale specialiștilor din diferite domenii.
ARE DEATHS AND ADVERSE HEALTH EFFECTS AFTER VACCINATION AGAINST COVID-19 RELATED IN A PATHOLOGICALLY DETECTABLE WAY? – https://pathologie-konferenz.de/en/
Pr. Bogdan-Florin Vlaicu: Cursul 50 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască, o dezbatere cu invitații mei speciali, părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la mănăstirea Antim din București, doctorand în teologie la Tesalonic și inginer, și cunoscutul jurnalist creștin Cătălin Sturza. Iată câteva subiecte care vor fi abordate: vești bune privind încetarea restricțiilor și a pandemiei în mai multe țări, scuze din partea unor jurnaliști pentru că au dezinformat în perioada crizei, atitudinea Bisericii privind inocularea și pașaportul sanitar în România și Grecia și provocări bioetice recente. Vă propunem o abordare documentată a acestor subiecte, o evaluare a perioadei pe care o traversăm, soluții la provocările spirituale adresate de acestă criză, o dezbatere liberă despre situația actuală și răspunsuri la întrebări care vă tulbură pacea sufletească, argumentate cu precizări ale specialiștilor din diferite domenii.
Vaccinul Pfizer-Comirnaty – Mai Mult Rău decat Bine – Expunere științifică pe înțelesul tuturor de la Canadian Covid Care Alliance:https://rumble.com/embed/vql7jp/?pub=awbt2
Fapte care trebuiau să oripileze oamenii de știință, academicieni, ierarhi, medici, jurnaliști și opinia publică din România au trecut complet nemediatizate. Au fost îngropate. Deși vorbim de fraude medicale care produc, chiar în acest moment, decese în rândul conaționalilor noștri.
La paginile 6 și 7 ale documentului Pfizer intitulat „Postmarketing experience”, Pfizer recunoștea că în perioada 1 decembrie 2020 – 28 februarie 2021, a primit un total de 42.086 de raportări de cazuri de reacții adverse grave (25.379 confirmate medical și 16.707 confirmate nemedical), majoritatea la femei, în grupa de vârstă 31-50 de ani, între care 11.361 nu se recuperaseră la momentul raportării iar 1223 decedaseră.
Din documentele privind scurta perioada de testare a serului experimental rezultă o altă nebunie maximă: din cei 8439 de participanți – 20 au decedat! Notați că în România, la cererea ActiveNews, INSP a răspuns că nu a decedat nimeni în urma vaccinului. Deși s-au inoculat milioane, conform propagandei. Iată cum autoritățile sunt mai mincinoase chiar și decât Pfizer, care a fost obligat să insereze în documentele sale – chiar dacă a ascuns aceste date – că i-au murit 20 de oameni din 8439, dintre care 14 în urmaefectele cardiovasculare asociate! Înmulțiți cu numpărul injectaților din România și obțineți datele unei crime în masă. Înmulțiți cu datele din întreaga lume și găsiți un genocid.
Folosind date din aceste serii de documente, o organizație profesională a medicilor canadieni a realizat excepționalul documentar tradus de noi în limba română, mai sus.Originalul filmului, încărcat pe Rumble, alternativa liberă a YouTube-ului, a atras până acum peste 1.800.000 de vizionări. Difuzarea lui pe Twitter de către dr. Robert Malone, savantul inventator al tehnologiei ARNm, a dus la ștergerea contului său, definitiv. Noua Normalitate a MInisterului Adevărului orwellian.
Mai amintim că toate acestea evenimente cu implicații planetare, ignorate de presa și oamenii de știință din România, se petrec pe fondul unor alte dezvăluiri zguduitoare: Documente militare ale Agenției speciale DARPA a SUA, scurse – deloc întîmplător – în presa liberă din SUA certifică faptul că virusul a fost creat în laboratoareele de la Wuhan cu sprijin direct din partea Agențiilor lui Fauci, după ce Armata SUA refuzase experimentul, în 2018, din motive de risc al siguranței planetare.
Canadian Covid Care Alliance – se definește drept o alianța independentă de peste 500 de medici, oameni de știință și practicieni din domeniul sănătății, care se angajează să ofere servicii de calitate, echilibrate, bazate pe dovezi și informații despre COVID-19, astfel încât spitalizările să fie reduse, viețile să fie salvate, iar țara să fie readusă la normalitate în condiții de siguranță cât mai repede posibil.
Pentru a lămuri publicul canadian cu privire la ineficiența vaccinurilor Pfizer / Comirnaty – între altele – Alianța a creat un studiu de 50 de pagini pe care l-a transpus într-un clip video explicativ. Studiul PDF, în limba engleză, intitulat More Harm then Good – Mai mult Rău decât Bine – poate fi descărcat de AICI.
Unul dintre rezultatele acestui studiu este uimitor. Oamenii de știință canadieni demonstrează căbeneficiul net sau reducerea absolută a riscului pe care îl obții cu vaccinul Pfizer – respectiv eficacitatea de protectie în fața virusului – este de 0,84%. 0,84%!
Invitatul special este profesorul doctor Vasile Astărăstoae, medic legist român, fost președinte al Colegiului Medicilor din România și fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Vom avea o dezbatere despre situația la zi a pandemiei, o perspectivă bioetică asupra campaniei de inoculare a copiilor, efectele inoculării, boala anului 2021 și pașaportul sanitar.
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 