De ce noi, creștinii, nu ar trebui să sărbătorim planeta Pământ, apa, sănătatea, prietenia, inima, transplantul, etc., în zile speciale decretate politic la nivel mondial?
…gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui… (Psalmul 25, 10)
De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. (I Corinteni 10, 31)
Pe de o parte, slujbele și sărbătorile creștine reprezintă nu doar evocări/pomeniri elogioase ale momentelor importante din istoria mântuirii noastre (împlinite de Însuși Dumnezeu Întrupat și arătat în mod istoric, obiectiv) și mărturii doxologice ale credinței și recunoștinței noastre, ci și adevărate „ospețe” duhovnicești în care ne hrănim cu rațiunile dumnezeiești, bucurându-ne înțelegător și iubitor în Duhul Sfânt, unindu-ne mistic cu Dumnezeu și transfigurându-ne teandric progresiv în lumina și veșnicia Lui, astfel înaintând spre transfigurarea eshatologică deplină. De aceea ne și pregătim ascetic pentru aceste teofanii personale și comunitare totodată în ambianța iubitor-sacramentală a Bisericii.
Pe de altă parte, toate noile „sărbători” progresiste (care nu-L pomenesc deloc pe Dumnezeu – Sfânta Treime și nici pe Mântuitorul Iisus Hristos) au ca țintă dresajul social al noii idolatrii politice: alinierea/încolonarea mentală a cetățenilor îndoctrinați, docilizați și „responsabilizați” (din „minunata lume nouă” reeducată prin propagandă mediatică și educațională) care trebuie să salte toți odată, să aplaude, să cânte sau să plângă simultan, la comanda cezarului politic globalist care vrea să șteargă amintirea și sărbătorirea Dumnezeului Viu și Adevărat în spațiul public și în sufletul oamenilor, înlocuindu-le cu înțelegeri, preocupări și activități orizontale, ce par benefice biosferei și viitorului. De aceea, orice invitație spre a săvârși orice sărbătoare în afara Bisericii este o invitație la descreștinarea/desacralizarea vieții creștine, atîta cât a mai rămas (mai ales în lumea secularizată contemporană). Zilele decretate sărbătoririi planetei, apei, tranzistorului, pisicii, recoltei, muncii, diversității, dragostei, îndrăgostiților, presei, internetului, IA-ului, etc., toate acestea sînt menite uniformizării generale în duh lumesc, reconfigurării mentale și comportamentale (sufletești și trupești) și, bineînțeles, schimbării paradigmei ideologice și existențiale.
Biserica lui Hristos nu trebuie să prelungească ecoul unor asemenea idei ateist-materialiste, seculariste, panteiste sau tehnicist-transumaniste susținute și promovate de la nivel înalt, nici să le „creștineze” prin forțate interpretări „teologice” străine Adevărului Sfintei Scripturi și Tradiției Patristice, doar de dragul obținerii simpatiei populiste sau elitiste. Să nu uităm că, din îngăduința lui Dumnezeu, pentru cernerea credinței tuturor oamenilor (și așa împuținați în iubire, în credință, în fapte bune, în râvnă, în discernământ și-n cultură duhovnicească) acest cezar a fost demult anunțat că „va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe Sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme” (Daniel 7, 25).
Deci, să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte, împlinind legea creștină și respectând sărbătorile lui Dumnezeu în Biserica Lui Dreptslăvitoare (căci prin ele ne unim în Duh și Adevăr cu El și cu Sfinții Lui), nu scornelile oamenilor atei, necredincioși și răucredincioși, indiferent dacă vom fi defăimați și chiar prigoniți de aceștia! ☝😯
”Iar noi locului ne ținem,
cum am fost așa rămânem.”
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 