Praznicul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al Tuturor Puterilor Cerești

„Mai-marilor Voievozi ai oştirilor cereşti, rugămu-vă pe voi, noi nevrednicii, ca să ne acoperiţi pe noi, prin rugăciunile voastre, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, cei ce sunteţi mai-mari peste cetele puterilor de sus.”

Predică la 8 noiembrie 2011

Cateheza „Sfinții Îngeri în iconomia mântuirii”, 10 noiembrie 2011

*

Muzica este iconografia sonoră a inefabilului.

Iar când mesajul muzical (melodia) e dublat de un mesaj vocal înțelegător, atunci conținutul rațional și emoțional sporește și mai mult comuniunea între cel ce cântă și cel ce ascultă… Și dacă imnul este o doxologie adusă lui Dumnezeu, înțelegerea/asimilarea și contemplarea/bucuria iubirii supreme devin cea mai înaltă/luminoasă experiență spirituală a trăirii umane, experiența vieții veșnice.

Rugăciunea cântată lin și ferm este, așadar, o mișcare a sufletului umplut de Duhul Sfânt, precum o trăiesc Serafimii (în ebraică înseamnă „aprins, înfocat”) care cântă neîncetat „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Isaia 6, 3), „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine!” (Apoc. 4, 8), „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14), „Celui ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor!” (Apoc. 5, 13), „Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!” (Apoc. 19, 1) și „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor!” (Imnografia Bisericii). Iar cel ce se roagă cu toată inima, prin fiecare rugăciune se apropie mai mult de Dumnezeu și astfel fiecare rugăciune devine mai plină de iubire, de cunoștință și recunoștință. De aceea Sfinții și Îngerii în Cer progresează nesfârșit în cunoașterea iubitoare a lui Dumnezeu, slăvindu-L neîncetat în lumina tot mai incandescentă a harului și binecuvântării Lui, lumină din care ne transmit și nouă spre luminare și întărire duhovnicească.

*

Sfântul Antim Ivireanul

Învăţătură la noemvrie 8, în zioa Săborului Sfinţilor Îngeri

„Socotiţi să nu obidiţi pre vreunul dintru aceşti mici!” (Matei 18, 10)

Nu să cuvine cinstea şi lauda numai oamenilor celor mari şi bogaţi, că sânt vrédnici acestui dar şi cei mici şi smeriţi. Că măcar că cei mari strălucesc cu hainele céle de mult preţ şi cei mici n-au cu ce să-şi acopere trupul; cei mari să odihnesc pe aşternuturi moi şi frumoase şi cei mici să culcă pe pământul gol şi pe pae; aceia însoţiţi cu mulţime de slugi, iar aceştea lipsiţi, pustii şi de ajutoriu şi de priiateni; aceia între răsfăţări şi între bogăţii şi aceştea între primejdii şi între întristăciuni. Însă, cu toate acéstia măriri despărţite, nu să cuvine celor mici mai puţinică cinste şi dragoste decât acéia ce să cuvine celor mari şi bogaţi, nici iaste cu dreptate celor mari să li să închine lumea şi pre cei mici să-i batjocorească: de aceia să se teamă şi pre aceştea să-i obidească; de acéia să se ruşinéze şi pre aceştea să-i înfruntéze, pentru căci măcar că cei mari cu sila şi cu putérea răsplătesc sudălmile, iar cei mici au îngeri sprijinitori în ceriu de pedepsesc pre cei ce-i obidesc.

Predici la prăznuirea Sfintei Parascheva (14 octombrie)

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip;
că, luând crucea, ai urmat lui Hristos;
şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător;
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură,
Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Părintele Chiril Lovin – Predică după Priveghere, 13.10.2011

Predică după Sfânta Liturghie, 14.10.2011

Adormirea Maicii Domnului – cateheze și predici

Întru naştere Fecioria ai păzit,
întru Adormire lumea nu ai părăsit,
de Dumnezeu Născătoare;
mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii
şi cu rugăciunile tale,
izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Cateheza din 12 august 2010 – Sorin Dumitrescu

Predică din 15 august 2019

*
Alte predici și cateheze găsiți pe site-ul cateheze.wordpress.com.

*
Două predici ale Sfântului Antim Ivireanul
la Adormirea Maicii Domnului

Cazanie la Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [1]

Pohta şi dragostea ce văz la această cinstită şi sfântă adunare mă îndeamnă şi neştiind a vorbi, măcar că vorba mea nu iaste vrédnică niciodată ca să îndulcească cu vreun mijloc auzirile ascultătorilor, iar încăş Domnul Hristos, Carele au săturat cu 5 pâini 5.000 de suflete şi au îndreptat sărăciia şi neputinţa ucenicilor Lui cu bogăţiia darului Său, Acelaş şi înaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor méle céle neritoricite va întinde masă duhovnicească.

De multe ori au stătut în socoteala mea, ca doară aş putea afla ceva nou să zic întru cinstea şi lauda Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Mariei, dară n-am putut afla nimica. Nu doară că nu sânt cuvinte multe şi de multe feliuri de vorbe a să grăi întru lauda mărirei ei, ci pentru că fiind mintea mea turburată de norul neştiinţii şi mai vârtos întunecată de socoteala dumnezeeştilor şi prealuminatelor ei daruri, îmi înfruntez şi-mi ticăloşesc nevredniciia şi neştiinţa învăţăturii méle. Că de vréme ce cei învăţaţi şi pedepsiţi întru bunătăţi stau de să miră de mărirea ei, dară eu, cel neînvăţat şi departe de toate bunătăţile, ce voiu face?

Duminica a șasea după Paști (a vindecării orbului din naștere)

Cuvinte rostite în ziua de duminică, 29 mai 2011

Predică la Duminica Vindecării Orbului

*

Îndemn la bucurie și fapte bune în Hristos

*

Alte predici la Duminica vindecării orbului

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Canonul cel Mare (PDF)

Predica din 11 martie 2019

Predica din 4 martie 2014 (II)

Predica din 21 martie 2013 (IV)

De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale?

Vezi acest document pe Scribd

*

De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale? (PDF)

(Editura Sophia, 2004)

Feriți-vă de AVATAR! – Despre actualitatea pocăinței – UPDATE la vremuri de p(l)andemie

AVATÁR, avataruri, s.n. (În unele concepții religioase) Reîncarnare succesivă a unei ființe. ♦ (Fig.) Transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru. – Din fr. avatar.

AVATÁR s.n. (În religia indiană) Încarnare a ființelor divine în formă de om sau de animal. ♦ (Fig.) Transformare, metamorfoză. [Pl. -re, -ruri. (s.m.) -ri. / < fr. avatar].

AVATÁR s.n. (web) Imagine miniaturizată uneori animată (persoană, obiect, animal) special aleasă pentru a reprezenta un utilizator în mediul virtual (online, internet); de regulă este afișată chiar lângă nume sau pseudonim (nickname). În anumite situații, avatarul este același cu imaginea de profil.

De câțiva ani buni încoace observ (și recunosc cu durere că nu fac tot ce pot ca preot – rugăciune, post, cuvinte rostite și scrise pentru luminarea minții – pentru a împiedica acest lucru) că tot mai puțini tineri, adolescenți, cu vârste între 10 și 30 ani, vin la biserică. Iar, dintre ei, și mai puțini vin la Spovedanie. Și… și mai puțini vin apoi la Sfânta Împărtășanie cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. De ce oare? Unde ne sunt copiii și tinerii? Ce preocupări au ei mai importante decât cunoașterea lui Dumnezeu, decât viața curată și cugetarea frumoasă în Hristos?

E vina noastră mai ales. A părinților, și după duh și după trup. Apoi a educatorilor. Și a conducătorilor care impun politici educaționale distrugătoare de suflet, de minte și de inimă… Pentru că nu-i punem pe copii de mici pe Calea iubirii și a mântuirii, nu le oferim alegerea cea bună și nu-i susținem pe această cale a înnobilării. Pentru că, de fapt, nu mai știm nici noi prea bine care e alegerea cea bună, câtă vreme nu o trăim nici noi cu adevărat, cu toată inima… Cu toții ne găsim preocupări mai importante în plan trupesc decât educarea urmașilor noștri pe calea mântuirii. Avem de alergat, de produs, de dus și de adus hârtii (bani, diplome, poze), de construit ziduri, drumuri, poduri, blocuri, statistici, vise, iluzii… toate pentru viitorul nostru, desigur, nesigur…

Fenomenul cultural globalist de răspândire și cultivare a iluziilor (nu doar SF) și lumilor imaginare (virtuale) cu ființe, limbi, culturi (concepții) și preocupări străine de realitate nu este lucrarea Duhului Sfânt – Duhul Adevărului, ci a duhului minciunii care vrea cu tot dinadinsul să-l devieze pe om pe piste false, să-l îmbrobodească în fel și fel de înșelări/rătăciri de la Calea Adevărului și a Vieții ca să-l rupă de lumea reală, frumoasă și adevărată creată de Dumnezeu din care se hrănește (biologic și teologic) în această viață și în care omul își poate dobândi mântuirea, adică viața veșnică prin cunoașterea iubitoare a lui Dumnezeu. Iar astăzi, mai mult ca oricând, și prin industria cinematografică mai ales, oamenii sunt vrăjiți și injectați cu asemenea iluzii/fantezii și încolonați mintal în regimente de răzvrătiți de la legea și înțelegerea curată a lui Dumnezeu și a lumii. Imaginile și filmele, transmise prin tembelizor sau infernet, care transmit mesaje muult mai cuprinzătoare decât o mie de cuvinte pe secundă, sunt principalul mijloc de manipulare și dezinformare a oamenilor, inoculându-li-se dorințe, idei și concepții străine de adevăr, de realitate, de fire și de mântuire. Să nu uităm că, referindu-se la acest fenomen de masă, cu aproape 2000 de ani înainte, Sfântul Apostol Pavel spunea că oamenii „ îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (2 Timotei 4, 4), dezvoltând simpatii visătoare și atașamente afective față de diverse personaje ireale (care le gâdilă imaginația căzută și) care nu-i fac cu nici un chip fericiți nici măcar în această existență efemeră pe suprafața pământului…

Copiii sunt și mai implicați sufletește în această vrajă a lumii imaginare/virtuale, mai ales că ei se entuziasmează repede, copiind/transpunând în realitatea vieții lor cuvinte, idei, atitudini și gesturi ale personajelor din lumea poveștilor, modificându-și gândirea și comportamentul uneori pe termen lung, și nu în sens benefic/pozitiv. Nu numai hainele, ci și ideile și gesturile le sunt modificate încet-încet în timp de „gusturile” și trendurile pe care le promovează insistent marii furnizori de iluzii (industria media). Astfel, în lipsa educației duhovnicești, copiii și tinerii (și nu numai ei, dar ei nu au destulă cultură și discernământ și sunt mai vulnerabili sugestiilor negative) trăiesc un proces de formatare a gândirii și a comportamentului, atât în plan moral-valoric, cât și estetic. Din cuvintele și gesturile lor neserioase (adesea expresii de ignoranță, naivitate și infantilitate (ca să nu zic imbecilitate) indusă și cultivată prin lenevia spre cele spirituale) se pot observa nu doar confuzii grave între adevăr-minciună, bine-rău și frumos-urât, ci și dorințe uriașe de conformare obedientă și fără îndoieli în robia plăcerilor mai mult sau mai puțin fantastice. Aceasta este, într-adevăr, manifestarea hidoasă și ucigătoare a influenței imaginarului viciat contemporan în viețile reale ale oamenilor.

Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor)

Cateheza despre “Aghiazma Mare” – 10.05.2010

Partea I (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/1f833917107d84

Partea a II-a (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/979904ec69369d

Partea a III-a (20 de minute)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/5838d089486078

Ascultati despre Aghiazma Mica aici »

Predica rostita despre Proorocul Isaia, Sambata seara [08.05.2010]

Predica (proorocul Isaia) – Părintele Mihail Stanciu
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/53287cbcf24491

Cititi si: Profetiile Vechiului Testament si implinirile lor »

Cateheza despre „Aghiazma (Sfințirea Apei)” – 03.05.2010

Partea I (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/2dbbc1c5774500

Partea a II-a (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/eb05439e21150a

Partea a III-a (un sfert de ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/13375e5350cc17

*

Din Învățătura de credință creștin-ortodoxă

236. Ce inseamna cuvantul „Aghiasma” (Aiasma)?
Cuvantul este grecesc (aghios) si inseamna Sfintire. La noi, prin aghiasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru Sfintirea ei.

237. De cate feluri e Aghiasma in intelesul ei de slujba?
De doua feluri: mare si mica. Cea mica se mai numeste in popor si sfestanie, care inseamna luminare, sau slujba luminilor, pentru ca la inceput se intelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si ziua luminilor sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.

Predici rostite la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – 23.04.2010

Predica (Sfântul Mare Mucenic Gheorghe) – Părintele Chiril Lovin
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/d222d015815325

Cuvânt  de învățătură după Sfânta Liturghie – Părintele Mihail
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/8d3488ca9e5891

Să dobândim conștiința eclesială…

”Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu.” (Efeseni 2, 19)

Pe unii creștini îi auzim azi spunând ”Eu cred în Dumnezeu, dar nu merg la biserică.”. E trist și dureros. E mărturia unei ”credințe” bolnave de egoism. Pe alții îi auzim spunând ”Eu cred în Dumnezeu, merg și la biserică din când în când, de sărbători.” E ceva mai bine, dar e tot trist și dureros. Alții spun ”Merg la biserică, mă spovedesc, cunosc învățăturile și respect toate rânduielile bisericii”. Și aceștia și mai bine fac. Dar mai mult decât toate învățăturile și rânduielile împlinite conștiincios în Biserică, noi trebuie să dobândim conștiința (gândirea trează iubitoare) bisericească. E o necesitate absolută și urgentă pentru dobândirea mântuirii. Este dovada însănătoșirii sufletului și a învierii lui din orice moarte a patimilor egoiste…

E foarte important să ne simțim ai lui Dumnezeu, să fim mereu conștienți că suntem fii ai unui Tată iubitor, mai iubitor decât orice tată de pe pământ. Că suntem fii ai Lui și frați între noi prin credință și prin har. Nu ne mai clatină îndoielile și frământările ispitelor când ne punem cu totul în mâinile lui Dumnezeu și în mâinile Bisericii.

Iar a fi în interiorul Bisericii, a fi împreună cu Sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, înseamnă a-i urma în sfințenia lor, în gândirea lor luminată de Duhul Sfânt și sfințitor. Înseamnă a le urma povețele și viața lor, a fi în comuniune și în continuitate cu ei în Duh și în Adevăr. Gândirea Sfinților este cugetul Bisericii Dreptslăvitoare, este cugetul lui Hristos. Și Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească (Catolică=Universală) și Apostolică prin prezența și lucrarea lui Hristos – Sfântul Sfinților în ea, prin prezența și lucrarea neîncetată a Duhului Sfânt în ea și prin prezența și conlucrarea Sfinților. De aceea să urmăm Sfinților în ortodoxia lor (dreapta înțelegere și dreapta slăvire) ca să avem părtășie cu ei în veci.

Pentru că nu ne mântuim în chip individualist, în afara Bisericii, fără experiența Bisericii, ci în sânul Bisericii, prin Sfintele Taine și prin sfintele virtuți, prin ajutorul Sfinților și prin ajutorul nostru reciproc. Deci angajarea noastră în Biserică nu e doar una pasivă, de primitori, ci și de plinitori (lucrători) ai harului dumnezeiesc. În Trupul Bisericii, toți suntem mădulare vii, și dacă noi sporim în viața duhovnicească sporim împreună cu toți cei din jurul nostru. Sporim și printr-o implicare activă a noastră în viața Bisericii. Ne asumăm gândirea și ne implicăm în lucrarea Bisericii, nu suntem doar consumatori ”duhovnicești”, nici nu stăm doar ca spectatorii, egoiști, încremeniți și nepăsători.

Fiecare în treapta și în rânduiala chemării sale, trebuie să fim vii, activi și contemplativi totodată, străduindu-ne să aducem roadele Duhului cele bineplăcute lui Dumnezeu: ”dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5, 22-23). Prin acestea devenim vii și roditori în Biserică, și facem vii și mădularele Bisericii din jurul nostru, iradiind lumina vieții duhovnicești și împrejurul nostru. Așa au făcut și fac neîncetat Sfinții și Slujitorii lui Dumnezeu. La aceasta slujire suntem, de fapt, chemați toți credincioșii dreptslăvitori ai lui Dumnezeu.

Nu trebuie să avem și să trăim credința doar pentru noi înșine, ci și pentru ceilalți. Fără experiența, fără gândirea și simțirea bisericească unitară, nu facem parte din Biserică, de fapt, din familia lui Dumnezeu. Conștiința că suntem ”împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” este o stare pe care o dobândim treptat, înaintând în curăție, în sfințenie, în responsabilitatea pentru noi înșine și pentru ceilalți. Și pe măsură ce sporim în această conștiință eclesială, ne rugăm și ne străduim pentru mântuirea celorlalți oameni. Cu cât dorim mai mult mântuirea celorlalți ca și mântuirea noastră, cu atât dovedim că suntem fii ai lui Dumnezeu, ”împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu”. Și e obligatoriu pentru noi să dorim mântuirea tuturor dacă vrem să ne mântuim și noi. Această inimă largită de harul Duhului Sfânt și Iubitor al lui Dumnezeu au dobândit-o Sfinții și ei susțin și luminează Biserica precum stâlpii de foc. Dar Sfinții nu au dobândit numai conștiința și lumina iubirii eclesiale, ci ei își pun sufletul în rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru întreaga lume. Asemeni Sfinților Părinți celor din toate vremurile, asemeni Sfântului Siluan Athonitul, Avva Selafiil Siberianul dă mărturie pentru această asumare a tuturor în rugăciune:

Plâng în fiece seară cu lacrimi, implorând pe Domnul să dăruiască tuturor oamenilor să-L cunoască în Duhul Sfânt şi să-L iubească.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, dă-mi şi mie, unui boţ de pământ, să ard cu lacrimi de iubire pentru lumea toată! Doamne, Iisuse, dă-mi şi mie, celui găunos şi putred, inimă milosârdă pentru lumea toată! Doamne, eu am trăit până acum pentru că Tu m-ai iubit în fiece clipă mai mult decât Te-am iubit eu viaţa toată! Dă, Doamne, răgazul pocăinţei şi întoarcerii de la răutate tuturor oamenilor…

Doamne Iisuse Hristoase, iartă-ne pe noi, păcătoșii, și aprinde inimile noastre cu căldura iubirii Tale de oameni!

*

Alte articole înrudite:

https://patermihail.wordpress.com/iubire-lini%C8%99te-%C8%99i-taina/

https://patermihail.wordpress.com/ortodoxia-smerenie-%C8%99i-dragoste-2/

Predici rostite în Duminica Femeilor Mironosițe – 18.04.2010

Predica (la Duminica Femeilor Mironosițe) – Părintele Gheorghe Iordan
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/1bb075972139ce

Cuvânt  de învățătură după Sfânta Liturghie – Părintele Mihail
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/da2728b0672193

Câteva întrebări și precizări adresate ”stiliștilor”

Pornind de la „lamuririle” din
http://ro.wikipedia.org/wiki/Galaction_Cordun
http://mitropoliaslatioara.ro/stire.php?id=88
adresez la randul meu, sincer, cateva intrebări si precizări:

1. G. Cordun, dovedind fermitate prin pozitia luata inca din 1916, daca era atat de mare „aparator” al credintei lui „ortodoxe”, de ce nu s-a dus la stilisti in 1923-1924, în 1926 sau în 1929, ci abiaa in 1955, după 30 ani? Ori pana atunci si-a permis sa guste puterea si onorurile bisericești, poate si ”fripturile” demnitarilor lumesti si comunisti si pre-comunisti (familia regala, elita politica) cu care era bun prieten? Asta daca tot e sa spunem adevarul… Este interesant de remarcat faptul ca Nae Ionescu, cand pomeneste clericii din B.O.R. care s-au opus schimbarii calendarului, nu il mentioneaza pe Galaction Cordun, ci pe altii, dintre care cel mai cunoscut este PS Gurie al Moldovei (ceilalti sunt PS Visarion si PS Iustinian). Unde îi era mărturia, sau s-a trezit abia după ce a vazut ca-și pierde onorurile?

2. Judecand dupa logica limitata a stilistilor, plecand de la ipoteza ca daca B.O.R. ar fi pierdut harul in 1923 si ar fi cazut sub „anatemele” inchipuite de stilisti, atunci ar rezulta ca si G.Cordun a fost hirotonit in 1935 de niste falsi episcopi, deci el nu e episcop valid, neavand succesiune apostolica. Corect? Deci tot ce a facut el dupa acea hirotonie falsa e invalid, necanonic, inclusiv hirotoniile… Totusi, ipoteza de plecare este greșită. B.O.R. nu a pierdut nici harul, nici continuitatea în Hristos și în Duhul Sfânt, nici comuniunea cu toate Bisericile Ortodoxe surori (Ierusalim, Constantinopol, Antiohia, Grecia, Rusia, Bulgaria, Serbia, Muntele Athos, Cipru, Creta, etc.). Iar lumina sfântă de la Ierusalim se pogoară când creștinii ortodocși din toate aceste Biserici Ortodoxe surori, oficiale adică, se roagă în comuniune, nicidecum când s-ar strofoca felurite grupări ”zelotiste” și anarhice, neaflate în nici o comuniune cu nimeni, nici măcar între ele…

3. De cand in Biserica este democratie? Conform declaratiei lui,

„Subsemnatul arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul în Bucureşti, raionul Nicolae Bălcescu, str. Cuza Vodă nr.2, şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit (Biserica Ortodoxă de stil vechi), declar prin prezenta în faţa clerului şi poporului din toate parohiile şi mănăstirile de pe teritoriul R.P.R. că: Eu, arhiereul Galaction Cordun, de bunăvoia mea şi nesilit de nimeni, am acceptat propunerea şi alegerea pe care poporul a făcut-o în persoana mea, de a fi şeful spiritual al acestei Biserici, arhiereul ei, aşa cum am declarat Sfântului Sinod în scrisoarea pe care am trimis-o prin Tribunalul Capitalei R.P.R. la 5 aprilie 1955, scrisoare menţionată în revista Bisericii Ortodoxe Române, Buletinul Oficial al Sfântului Sinod, nr. 3-4.

Asupra acestei declaraţii publice n-am renunţat niciodată. Declar în faţa poporului dreptcredincios că sunt şi rămân Arhiereul şi Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit, mărturisire pe care o fac pentru totdeauna .—Galaction Cordun„

poporul propune si tot el dispune. Unde este teocratia și ierarhia Bisericii prin care Dumnezeu lucrează? Și unde este ascultarea lui G.Cordun, când el însuși se autoproclamă ”arhiereu și șef spiritual”? Sfântul Apostol Pavel însuși, deși l-a vazut pe Domnul Hristos, s-a supus bătranului episcop Anania, nu a predicat de capul lui, nici nu a făcut o comunitate separată.  Oare nu toti capii sectelor isi gaseau sprijin in „poporul” care-i urmau si pe care-l manipulau?

4. B.O.R., fiind parte din Biserica lui Hristos, aflata continuu sub inspiratia Duhului Sfant, a osândit și anatematizat francmasoneria in 1937, atât ca doctrină, ca organizație, cât și ca metodă de lucru ocultă, si hotararea aceea este valabila si azi.

5. Eu unul, ca si aproape toti clericii B.O.R., urmandu-i pe Sfintii Parinti si in acord cu invatatura Bisericii Ortodoxe, condamn deschis toate ereziile, inclusiv papalismul si ecumenismul, globalismul new-age-ist si anarhismul filozofico-stiintific sau ”teologic”. Deci toate acuzațiile stiliștilor mai mult sau mai puțin ”oficiali” sunt minciuni și calomnii țâșnite din preaplinul inimii lor…

6. Nadajduiesc in mila si harul lui Dumnezeu ca toate dezbinarile din Biserica Lui sa piara, iar aceasta dorinta o pun inaintea Domnului Hristos si in firavele mele rugaciuni. Ca umil păstor al unei mici părți din turma lui Hristos, ma straduiesc, împreună cu toți părinții din obște s-o păzesc și s-o întăresc în credință și dragoste față de Hristos-Adevărul.

7. Prioritatea stilistilor de la noi ar trebui sa fie macar unirea dintre ei (ca tot sunt de 5 feluri), daca tot au o cauza comuna – vechiul calendar, daca nu unirea cu Domnul Hristos si cu Biserica mama (cu tot cu sfintii si smeritii ei slujitori) la sanul careia mulți dintre ei au crescut, s-au hranit, si pe care au parasit-o si o blameaza acum pe la toate colțurile și prin toate catac(b)ombele…

8. Cât despre amicul Danion Vasile, dacă el gândeste ca n-ar mai fi har în B.O.R., deci nici preoție lucrătoare, înseamnă că nici el n-ar avea pe Hristos-Adevărul de la Botez, întrucât acela n-ar fi valid. Și atunci, cine grăiește prin el, duhul minciunii cumva? Oricum, noi îi dorim să se îmblânzească, să-și vadă de vindecarea păcatelor lui, să ducă o viața cuminte în familie, să nu-și mai facă singur invitații la conferințe. Eventual, i-ar prinde bine o pauză binevenită pentru rugăciune și reculegere. Noi ne rugăm pentru el și pentru alții ca el, amăgiți de propria minte și de otrăvitoarea glorie, să-L urmeze pe Hristos Cel blând și smerit cu inima ca să dobândească odihnă sufletelor lor…

*

Foarte bune sunt si articolele:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/05/cuviosul-seraphim-rose-in-jungla-zelotismului-sau-despre-ortodoxia-fariseica-si-flagelul-supercorectitudinii/

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/04/13/vladica-averchie-taushev-34-de-ani-de-la-adormire-despre-cum-pot-apostazia-insisi-cei-care-se-cred-luptatori-pentru-ortodoxia-adevarata-biruinta-cereasca/

Predica de la Privegherea din Duminica Sfintei Maria Egipteanca – 20.03.2010

Predica poate fi ascultată aici:

http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/d6c0ed684d160a

Cui îi e frică de violet?

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! (Psalmul 103, 25)

Și culorile, și florile. Și vietățile de pe pământ, și pe cele din adâncul mărilor. Și pe îngerii netrupești, și sufletele oamenilor. Și pe toate Dumnezeu le-a făcut bune și frumoase foarte (Facerea 1, 31).

Și de aceea, noi, contemplând varietatea infinită a lucrărilor Sale bune din creație, Îi aducem laudă și mulțumire pentru puterea Sa iubitoare, creatoare și proniatoare. Și cerem ca Domnul nostru Iisus Hristos să binecuvinteze întreaga zidire. Căci toată lumea e destinată sfințirii și îndumnezeirii. Întreg cosmosul se transfigurează în Biserica lui Hristos ca Împărăție a lui Dumnezeu.

Fiecare culoare, reflex al luminii care străbate prin straturile materiei și ne atinge simțul văzului, poartă, ca și fiecare zidire, un mesaj, o rostire a lui Dumnezeu către noi. Cu temeiul în Logos – Rațiunea și Cuvântul lui Dumnezeu, rațiunile luminii și ale culorilor, armonios arătate în strălucirile luminii create, ne cheamă, ca și rațiunile sunetelor auzite, la înțelegerea simfoniei creației și la slăvirea Creatorului. Lumina creată și culorile ei reprezintă prima și continua revelație în lumea materială a slavei, a luminii necreate și a proniei dumnezeiești.

”Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului. Şi când am văzut eu aceasta, am căzut cu faţa la pământ.” (Iezechiel 1, 28)

”Şi Cel ce şedea [pe tron] semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului.” (Apocalipsa 4, 3)

”Vezi curcubeul şi binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în strălucirea sa.” (Înțelepciunea lui Iisus Sirah 43, 13)

Având această simțire și înțelegere a prezenței lui Dumnezeu în lume, nici nu mai merită să punem întrebările: Cum ar fi lumea fără o culoare, sau fără o gamă muzicală, sau fără niște forme văzute, sau fără niște miresme care împodobesc creația întreagă? Cum am fi noi fără simțirea unei game de culori, de sunete, de miresme? Dacă pe toate le-a făcut Dumnezeu bune și frumoase foarte, de ce să nu le folosim în modul închinării noastre față de Dumnezeu, în cultul creștin? Mai ales că tradiția Bisericii dă mărturie pentru aceasta.

Cui îi e frică de violet? Cine nu vrea să audă gama minoră a sunetelor muzicale?… Nimeni nu poate confisca frumuseți ale lui Dumnezeu, și nimeni nu le poate exclude din viața Bisericii doar pentru că niște cârtitori din afara ei le asociază greșit cu înțelesuri sau practici răsturnate. Ba unii gândesc că este chiar o erezie… Aceștia ar trebui să se teamă de păcatele proprii care îi duc la moartea înțelegerii și a minții, să se ferească de a mai judeca lucruri naturale, oameni și rânduieli din Biserică având gândirea întunecată de mândria ”profetismului”, de neștiință și de alte patimi rușinoase. Aceștia, de fapt, ”s-au temut de frică, unde nu era frică” (Psalmul 13, 5), dar cât de frumos este Dumnezeu Care ”Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină” (Psalmul 103, 2)!

şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva.
3.	Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului

Predica din 9 martie 2010, la praznicul Sfinților 40 de Mucenici

Predica rostită la Sfânta Liturghie din ziua de 9 martie 2010,

la praznicul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei,

poate fi ascultată aici:

http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/0ede5406101a99

Un interviu mai vechi dar … actual

http://www.crestinortodox.ro/interviuri/semnul-sfarsitului-lumii-haosul-70462.html

Postul între iubirea de Dumnezeu și iubirea de sine

Emisiunea de la Radio România Cultural din 21.02.2010

Realizator – Antoaneta Velcovici

Invitat – Arhim. Mihail Stanciu

Înregistrarea emisiunii se poate asculta și descărca de aici:

http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/0b946c1d5ff2a8