Nu a fost așa de reușită datorită unor asocieri și suprapuneri deloc fericite.
Încercăm să găsim înregistrarea, dar trebuie să facem câteva observații:
– nu toate afirmațiile ”specialiștilor” în psihologie-psihiatrie sunt corecte și potrivite cu cugetul creștin-ortodox;
– trăirile călugărilor orientali și cele ale creștinilor care se roagă nu au prea multe în comun, nici chiar la nivelul creierului care lucrează diferit atunci când
1. îți stingi orice dorință de a trăi, de a gândi, de a te angaja personal și responsabil în relațiile cu Dumnezeu, cu semenii și lumea (ca în idolatriile orientale), și
2. dorești să iubești și să cunoști cu toată ființa (nu numai cu mintea sau creierul) pe Dumnezeu, pe semeni și lumea, angajându-te responsabil în procesul sfințirii proprii (ca în credința creștină);
– bucuria trăirii prezenței lui Hristos în inima, în cugetul și în trupul omului ”scapă” aparatelor de cuantificat fiziologic experiențele mistice;
– fiziologia creierului nu poate urmări experiența sufletului sub razele harului dumnezeiesc, și nu e un criteriu corect să evaluezi trăirea ”religioasă” a cuiva după cum îi ”merge” creierul, sau o parte din el, sau neuronii la nivel electric; savanților, geniilor, le ”sclipește creierul”, dar ateismul sau credința lor în Dumnezeu (și aici care Dumnezeu?) nu se dovedește prin asta; pescarii și păstorii plini de sfințenie au devenit adevărații ”luminători ai lumii” de la Pogorârea Duhului Sfânt în lume;
– există și boli organice ale creierului, dar există și tulburări, care se pot agrava în timp din lenea omului, produse de diavolii care ”vatămă și schimbă mintea omenească” (Molitfelnic, Rugăciunea a 4-a a Sfântului Ioan Gură de Aur);
– există tratamentul medical-psihologic de reintegrare a pacientului într-un metabolism natural-social-spiritual firesc, dar există și lucrarea harului Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos care depășește toate rețetele și toți algoritmii de vindecare;
– mai există încă multe lipsuri inclusiv ale articolului de față…
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 