Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Cursul 37 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască – 2.07.2021 (elementele revoluțiilor anticreștine, reeducarea comunistă, propagandă)

Cursul 37 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască: o dezbatere cu invitații mei speciali, părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la mănăstirea Antim din București, doctorand în teologie și inginer, Mircea Stănescu, istoric și doctor în filosofie, autorul trilogiei „Reeducarea în România comunistă”, și Dragoș Marcu, istoric și jurist, despre reeducarea din închisorile comuniste, relevanța ei pentru actualitate și sfinți români care au trecut prin acel iad penitenciar. Vă propunem o abordare documentată a acestor subiecte, o evaluare a perioadei pe care o traversăm, soluții la provocările spirituale adresate de acestă criză, o dezbatere liberă despre situația actuală și răspunsuri la întrebări care vă tulbură pacea sufletească, argumentate cu precizări ale specialiștilor din diferite domenii.

Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Cursul 32 de vindecare sufletească – 28.05.2021 (abuzurile plandemiei: vaccinarea obligatorie, cenzura din media a celorlalte opinii, manipularea prin frică și izolare fizică, răspunsul creștinilor)

Sursa: https://www.facebook.com/100012995081762/videos/1202641380179020/?notif_id=1622227203184113&notif_t=live_video&ref=notif

Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Cursul 29 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască – 23.04.2021 (cosmologie, Big Bang, astrofizică, metafizică, teologie)

Invitați: PS Siluan al Ungariei, Ana Bahmuțan, Teofil Duțu, medici (autori ai cărții „În căutarea adevărului pierdut”) și Ștefan Cârstea, cercetător științific la Institutul de fizică și inginerie nucleară din Măgurele

Intervențiile mele sunt la min. 1:24:21​ – 1:39:56​, 2:37:49​ – 2:46:55​, 2:57:12​ – 2:58:09​, 3:01:33​ – 3:03:17​, 3:16:50​ – 3:22:35​.

Despre NOUA ORDINE MONDIALĂ – Conf. Univ. Dr. LAVINIA TEC, avocat

Pașii devin tot mai accelerați către stăpânirea antihristică mondială, p(l)andemia fiind folosită ca o oportunitate pentru a reseta societatea și mentalitatea oamenilor. La umbra ei, s-au avansat proiecte legislative care păreau total inadmisibile acum 20 de ani și de care nu se anunță nimic în presă ca să fie într-o serioasă dezbatere publică. Atenție la min. 15:20 și 45:07!

Omul și Cezarul. Puterea (Capitolul IV din cartea lui Nicolai Berdiaev „Împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia cezarului”)

Cezarul reprezintă simbolul etern al puterii, al statului, al împărăţiei lumii acesteia. Există două puncte de vedere principale referitoare la relaţia între cezar, putere, stat, împărăţia lumii acesteia şi spirit, viaţa spirituală a omului, împărăţia lui Dumnezeu. Această relaţie este înţeleasă fie din perspec­tiva dualismului, fie din cea a monismului. Am mai avut oca­zia să vorbim despre valabilitatea relativă a dualismului în condiţiile lumii acesteia. Indiferent de coloratura sa religioasă sau antireligioasă, monismul tinde totdeauna spre tiranie. În schimb, dualismul, corect interpretat, între împărăţia cezaru­lui şi împărăţia lui Dumnezeu, între spirit şi natură, între spirit şi societatea etatistă poate deveni un fundament al libertăţii. Au fost greşit înţelese şi interpretate cuvintele evanghelice: „Daţi cezarului cele ce sînt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu” şi cuvintele Sfîntului Apostol Pavel: „Nu este stăpînire decît de la Dumnezeu”. Tălmăcirea acestor cuvinte avea o nuanţă de servilism. „Daţi cezarului cele ce sînt ale cezarului” nu constituie nicidecum o definiţie religioasă a cezarului şi a împărăţiei lui, şi nici vreo evalu­are a lui. Este vorba doar de diferenţierea a două sfere diferite şi de inadmisibilitatea confundării lor. Iar cuvintele „nu este stăpînire decît de la Dumnezeu”, care aveau să joace un rol fatal, exprimau pretutindeni servilismul şi oportunismul faţă de puterea statală, care nu au nimic comun cu creştinismul. Cuvintele Apostolului Pavel sînt lipsite de orice semnificaţie religioasă, ele au un caracter pur istoric şi relativ, determinat de situaţia creştinilor în Imperiul Roman. Apostolul Pavel se temea ca nu cumva creştinismul să se transforme într-o sectă revoluţionar-anarhică. El intenţiona să insereze creş­tinismul în istoria universală. În afară de aceasta, trebuie reţinut faptul că ceva mai tîrziu, în timpul domniei lui Domitianus, puterea de stat era asemuită cu o fiară ivită din beznă. Chestiunea este mult mai complexă decît se crede îndeobşte atunci cînd se invocă aceste cuvinte ale Apostolului Pavel. Creştinismul îşi manifestase în suficientă măsură servilismul faţă de împărăţia cezarului.