Convorbire cu părintele arhimandrit Hrisostom, fost stareț al Mănăstirii meteoritice “Sfânta Treime”, mare duhovnic, la schitul său “Sfântul Antonie cel Mare” suspendat în peștera meteorei din Kalambaka, pe care l-a ctitorit și unde s-a retras, pentru a viețui ca sihastru, de 12 ani. Temele acestei convorbiri duhovnicești sunt de mare actualitate și vă vor interesa pe toți. În perioada de șapte ore cât sunt deschise zilnic, mănăstirile din Meteora sunt luate cu asalt de valuri de turiști, iar puținii viețuitori se ascund. De aceea, pentru accesul la spiritualitatea meteoritică, prin lucrarea providențială a lui Dumnezeu, am avut parte de călăuze din partea locului, prieteni întâlniți în Belgia, soții Eleni și Theodor, cel care mi-a tradus din greacă în franceză răspunsurile părintelui.
Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Părinte Hrisostomos, iată, a fost această criză care a trecut, dar nu de tot, încă nu s-a încheiat, iar oamenii se întreabă ce e de făcut, cum trebuie procedat pentru a putea rezista în lumea aceasta atât de dificilă, în care crizele se suprapun.
Părintele Hrisostom: Cred că dacă ne uităm în istorie, vedem că toate crizele s-au repetat. Domnul îngăduie acest lucru, pentru a corecta răul. Dumnezeu Își face bine lucrarea Sa. Ce trebuie să facem noi? Să avem răbdare și să încercăm să nu realimentăm această criză. Rugăciune, răbdare și să încercăm să purtăm mereu lupta cea duhovnicească. De la venirea Sa în lume și până la a doua venire a Mântuitorului, tot apar crize, iar Dumnezeu îngăduie acest lucru. Problema este în altă parte: cum înfruntăm noi această criză? Trag oare eu învățăminte de pe urma acestei crize sau devin tot mai rău? În orice situație dificilă, de aceste lucruri este nevoie: de multă, multă răbdare și de multă, multă rugăciune.
Părintele Bogdan Florin Vlaicu: S-a folosit frica drept instrument de asuprire a oamenilor, pentru a face presiune asupra lor să se supună. Oamenii sunt înspăimântați, se tem. Ce putem face pentru a scăpa de frică?
Părintele Hrisostom: De fapt, ceea ce trebuie este să se întărească credința credincioșilor. Fiindcă, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, credința alungă frica. Dacă eu cred că sunt în mâna lui Dumnezeu, nimic nu mă poate înfricoșa. Frica e un lucru cât se poate de omenesc, dar ea este alimentată de puținătatea credinței. Oamenii care aveau flacăra iubirii de Dumnezeu lăsau frica deoparte și își dădeau și viața întreagă pentru dragostea de Dumnezeu. Nu se temeau. Ceea ce ne lipsește este credința. Apostolii spuneau: „Adaugă-ne credință!”
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 