Cuvinte din Pateric – Avva Antonie cel Mare (250-356)

Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand : Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc ? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ? Si a venit lui glas zicand : Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti.

*

Zis-a avva Antonie : am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis ; oare cine poate sa le treaca pe acestea ? Si am auzit glas zicandu-mi: smerenia.

*

Zis-a iarasi : de la aproapele este viata si moartea. Ca de vom dobandi pe fratele, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim.

*

Oarecari frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la draci. Si aveau ei un magar si a murit pe cale. Deci, dupa ce au venit la batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor: cum a murit magarul pe cale? Au zis lui: de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor: dracii mi-au aratat. Si ei au zis lui: noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam? Si i-a incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt.

*

Un frate a zis lui avva Antonie: Roaga-te pentru mine! Zis-a lui batranul: nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, daca tu insuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui Dumnezeu.

*

Lui avva Antonie i s-a descoperit in pustie, ca in cetate este oarecine asemenea lui, doctor cu stiinta, care din prisosinta lui da celor ce au trebuinta si in toate zilele canta „Sfinte Dumnezeule” cu ingerii.

*

A zis iarasi : va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.

*

Odata avva Antonie a primit scrisori de la imparatul Constantin ca sa mearga la Constantinopol si socotea ce sa faca. Deci a zis catre avva Pavel, ucenicul lui: oare, trebuie sa merg? Si a zis ucenicul lui: de vei merge, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva Antonie.

*

Se spune, ca unul dintre batrani s-a rugat lui Dumnezeu sa vada pe parinti si i-a vazut pe ei fara avva Antonie. Deci a zis celui ce ii arata lui: unde este avva Antonie ? Iar el a zis lui : in locul unde este Dumnezeu, acolo este el.

Tânjirea după Dumnezeu – Sfântul Siluan Athonitul (1866-1938)

„Pre Hristos, Învăţător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat,
Duhul mărturisind în inima ta mântuirea;
pentru aceasta, neamurile toate, acum la nădejde chemate, se veselesc întru pomenirea ta.
Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.”

„Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi cu lacrimi îl caut. Cum aş putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi şi mi-ai dat desfătarea Sfântului Tău Duh, şi sufletul meu Te-a iubit.

Tu vezi, Doamne, întristarea mea şi lacrimile… Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-aş căuta aşa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să Te cunosc şi sufletul meu se bucură că Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu şi până la lacrimi tânjesc după Tine.

Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.

Milostive Doamne, Tu vezi căderea şi întristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revarsă asupra mea, a păcătosului, harul Sfântului Tău Duh. Amintirea lui atrage mintea să găsească iarăşi milostivirea Ta.

Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăşi harul Tău şi să nu plâng în hohote după el, cum plângea Adam după rai şi după Dumnezeu.

Sfinții Martiri Brâncoveni – Stâlpi ai Ortodoxiei românești

Icoana Sfinților Martiri Brâncoveni – Sorin Dumitrescu

„Cel ce pentru dreapta credință și pentru neam, te-ai învrednicit
a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi
Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache,
dreptcredinciosule Voievod Constantine,
roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”

*

Modelul iconic al muceniciei Brâncovenilor
sau despre „alternativa unei frumuseţi în stare să întreacă oroarea”
– Acad. Sorin Dumitrescu

*

https://ro.scribd.com/document/665101529/Interviu-despre-Sfin%C8%9Bii-Brancoveni-Lumea-Monahilor-Nr-134-August-2018

Vezi acest document pe Scribd

Dă clic pentru a accesa interviu-despre-sfintii-brancoveni-lumea-monahilor-nr.-134-august-2018.pdf

*

*

https://irinamonica.wordpress.com/2014/08/16/martirii-brancoveni-mladite-ale-crucii-lui-hristos-ioan-alexandru-despre-martiriul-sfintilor-brancoveni-in-sufletul-poporului-s-a-zidit-icoana-lor-cu-chip-luminat-model-al-jertfelnicie/

Duminica a șasea după Paști (a vindecării orbului din naștere)

Cuvinte rostite în ziua de duminică, 29 mai 2011

Predică la Duminica Vindecării Orbului

*

Îndemn la bucurie și fapte bune în Hristos

*

Alte predici la Duminica vindecării orbului

Dialog duhovnicesc între Pr. Bogdan Florin Vlaicu și Arhim. Hrisostom de la Schitul Sfântul Antonie cel Mare din Kalambaka (5 august 2022)

Convorbire cu părintele arhimandrit Hrisostom, fost stareț al Mănăstirii meteoritice “Sfânta Treime”, mare duhovnic, la schitul său “Sfântul Antonie cel Mare” suspendat în peștera meteorei din Kalambaka, pe care l-a ctitorit și unde s-a retras, pentru a viețui ca sihastru, de 12 ani. Temele acestei convorbiri duhovnicești sunt de mare actualitate și vă vor interesa pe toți. În perioada de șapte ore cât sunt deschise zilnic, mănăstirile din Meteora sunt luate cu asalt de valuri de turiști, iar puținii viețuitori se ascund. De aceea, pentru accesul la spiritualitatea meteoritică, prin lucrarea providențială a lui Dumnezeu, am avut parte de călăuze din partea locului, prieteni întâlniți în Belgia, soții Eleni și Theodor, cel care mi-a tradus din greacă în franceză răspunsurile părintelui.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Părinte Hrisostomos, iată, a fost această criză care a trecut, dar nu de tot, încă nu s-a încheiat, iar oamenii se întreabă ce e de făcut, cum trebuie procedat pentru a putea rezista în lumea aceasta atât de dificilă, în care crizele se suprapun.

Părintele Hrisostom: Cred că dacă ne uităm în istorie, vedem că toate crizele s-au repetat. Domnul îngăduie acest lucru, pentru a corecta răul. Dumnezeu Își face bine lucrarea Sa. Ce trebuie să facem noi? Să avem răbdare și să încercăm să nu realimentăm această criză. Rugăciune, răbdare și să încercăm să purtăm mereu lupta cea duhovnicească. De la venirea Sa în lume și până la a doua venire a Mântuitorului, tot apar crize, iar Dumnezeu îngăduie acest lucru. Problema este în altă parte: cum înfruntăm noi această criză? Trag oare eu învățăminte de pe urma acestei crize sau devin tot mai rău? În orice situație dificilă, de aceste lucruri este nevoie: de multă, multă răbdare și de multă, multă rugăciune.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: S-a folosit frica drept instrument de asuprire a oamenilor, pentru a face presiune asupra lor să se supună. Oamenii sunt înspăimântați, se tem. Ce putem face pentru a scăpa de frică?

Părintele Hrisostom: De fapt, ceea ce trebuie este să se întărească credința credincioșilor. Fiindcă, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, credința alungă frica. Dacă eu cred că sunt în mâna lui Dumnezeu, nimic nu mă poate înfricoșa. Frica e un lucru cât se poate de omenesc, dar ea este alimentată de puținătatea credinței. Oamenii care aveau flacăra iubirii de Dumnezeu lăsau frica deoparte și își dădeau și viața întreagă pentru dragostea de Dumnezeu. Nu se temeau. Ceea ce ne lipsește este credința. Apostolii spuneau: „Adaugă-ne credință!”

Părintele Pimen Vlad (Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos) – Cuvânt de folos

Părintele Partenios, starețul mănăstirii Sfântul Pavel din Sfântul Munte: „Nu ne salvează conducătorii acestui veac, ci numai Dumnezeu cel Atotputernic”

„Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Vă vorbește starețul mănăstirii Sfântul Pavel (din muntele Athos), Părintele Partenios, care cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului, în 1954 am venit la Sfântul Pavel și m-am făcut monah.

Anul acesta, pentru prima oară, am prăznuit Paștele singuri. Totdeauna aveam alături 150-200 de pelerini, care erau o mângâiere pentru noi, iar în total în Sfântul Munte veneau aproape 5000. Acum am sărbătorit Învierea Domnului nostru singuri, deoarece credincioșilor li s-a interzis intrarea în Sfântul Munte. Cu toată dragostea, vă spun că mă doare acest lucru. Și această ispită îngăduită de Dumnezeu se întâmplă din pricina păcatelor noastre, pentru că oamenii s-au îndepărtat de la calea lui Dumnezeu, adică umblă alandala (în dezordine)…

Părintele Arhimandrit Chiril Lovin – Predică la Denia din Miercurea Mare, 15.04.2020

„Dacă în perioada aceasta nu reușim toți să primim Taina Sfintei Spovedanii și a Împărtășaniei, avem totuși speranța și consolarea că în Legea Noului Testament Paștele nu se săvârșește doar o dată pe an și Mielul Pascal nu se jertfește doar la Ierusalim, ci Mielul nostru – Hristos, Paștele cel adevărat, se jertfește în fiecare Liturghie, în fiecare zi, în tot pământul. (…) Să ne gândim că Dumnezeu ne-a dăruit această perioadă spre îndreptare, spre pocăință, spre a fi un prilej de mai multă interiorizare și rugăciune. Și după trecerea acestei perioade, să ne pregătim pentru a primi dumnezeieștile Taine.”

Conferința părintelui Adrian Sorin Mihalache – „Liniștea interioară și zgomotul lumii” (06.06.2019)

Interviu cu Părintele Arsenie Papacioc – 31 august 2010

Cateheza ”Ierurgiile bisericești” – 19.04.2010

Partea I (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/f13bd421966583

Partea a II-a (o ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/b1aff91b400b41

Partea a III-a (o jumatate de ora)
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/063967ab1db82e

*

Din Învățătura de credință ortodoxă:

225. Mai are Biserica Ortodoxa si alte slujbe pentru sfintirea omului, in afara de Sfintele Taine?
Da, ierurgiile.

226. Ce sunt acestea?
Sunt rugaciuni de binecuvantare si sfintire a omului in diferite momente si imprejurari ale vietii, precum si de binecuvantarea si sfintirea firii inconjuratoare si a diferitelor obiecte sau lucruri de folos omului.

227. Care este rostul si scopul ierurgiilor?
Sa curateasca si sa binecuvanteze pe om si firea inconjuratoare sau vietatile si lucrurile de care omul are nevoie pentru trai sau pentru mantuirea sufletului si preamarirea lui Dumnezeu. Caci pacatul primilor oameni a adus stricaciunea si nefericirea nu numai in viata omeneasca, ci a stricat si armonia dintru inceput a firii inconjuratoare, cand toate cele ce facuse Domnul „erau bune foarte” (Fac. 1, 31). Greseala protoparintilor neamului omenesc a tulburat si pacea celorlalte vietuitoare, peste care Dumnezeu il facuse pe om stapan (Fac. 1, 28-30) si a prihanit pamantul, din care omul fusese zidit, pe care e silit sa traiasca, din care el isi trage hrana si mijloacele de trai si cu care este prin urmare infratit in aceasta viata. Asupra tuturor acestora apasa blestemul Ziditorului, de dupa caderea lui Adam: „…Blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului! in sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Fac. 3, 17-18). Urmarile pacatului au pagubit deci nu numai fiinta omeneasca, ci s-au rasfrant asupra intregii firi, facand-o sa sufere impreuna cu omul, sa astepte si sa doreasca si ea izbavirea din stricaciune, precum ne spune Sfantul Apostol Pavel: „Caci faptura a fost supusa desertaciunii, – nu de voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nadejde, pentru ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum” (Rom. 8, 20-22).

Cuvinte din Pateric – Avva Ammona

Zis-a avva Ammona: patrusprezece ani am facut in schit, rugandu-ma lui Dumnezeu noaptea si ziua, ca sa-mi daruiasca sa biruiesc mania.

Povestit-a unul din parinti ca era la chilii un batran ostenitor purtand rogojina si mergand, s-a dus la avva Ammona. Si l-a vazut pe el batranul purtand rogojina si i-a zis lui : aceasta nimic nu te foloseste. Si l-a intrebat pe el batranul, zicand : trei ganduri ma supara : sau sa merg in pustietati, sau sa ma duc in strainatate, unde nimeni nu ma cunoaste, sau sa ma inchid in chilie si cu nimeni sa nu ma intalnesc, mancand dupa doua ore. Zis-a avva Ammona lui: nici una dintr-acestea trei nu-ti este de folos sa faci; ci mai vartos sezi in chilia ta si mananca putin in fiecare zi si ai totdeauna cuvantul vamesului in inima ta. Si asa poti sa te mantuiesti.

Acestui avva Ammona i-a proorocit avva Antonie, zicand : o sa sporesti intru frica lui Dumnezeu. Si scotandu-l afara din chilie, i-a aratat o piatra si i-a zis : ocareste piatra aceasta si o bate. Iar el a facut asa. Si i-a zis avva Antonie: nu cumva a grait piatra? Iar el a zis : nu. Si i-a zis iarasi avva Antonie: asa si tu, o sa ajungi aceasta masura. Ceea ce s-a si facut, caci a sporit avva Ammona atata, incat din multa bunatate nu mai cunostea ce este rautatea. Si asa facandu-se el episcop, au adus la el o fecioara avand in pantece si i-au zis lui: cutare au facut lucrul acesta, da-le for canon, adica pedeapsa pentru pacat ! Iar el, facand semnul crucii pe pantecele ei, a poruncit sa i se dea sase perechi de cearsafuri, zicand : nu cumva mergand, sa nasca si va muri, sau ea sau pruncul si nu va afla cele de ingropare ? Iar parasii ei i-au zis lui: de ce ai facut aceasta? Da-le canon ! Iar el a zis lor: vedeti, fratilor, ca aproape este de moarte si ce pot eu sa fac? Si a slobozit-o pe ea si n-a indraznit batranul sa osandeasca pe nimeni.

A venit odata avva Ammona sa guste ceva intr-un loc si era acolo unul care avea nume rau. Si s-a intamplat de a venit o femeie si a intrat in chilia fratelui celui ce avea nume rau. Deci, afland cei ce locuiau in locul acela s-au tulburat si s-au adunat ca sa-i goneasca pe el din chilie. Si cunoscand ca episcopul Ammona este in locul acela, venind l-au rugat sa mearga impreuna cu dansii. Si intelegand fratele, luand femeia, a ascuns-o intr-un chiup mare. Si pana sa vina norodul, a vazut avva Ammona ceea ce se facuse si pentru Dumnezeu a acoperit lucrul. Si intrand, a sezut deasupra chiupului si a poruncit sa se caute toata chilia. Deci, dupa ce au cautat si nu au aflat pe femeie, a zis avva Ammona: ce este aceasta ? Dumnezeu sa va ierte ! Si rugandu-se, a facut pe toti sa se duca si apucand de mana pe frate, i-a zis: ia aminte de tine, frate ! Si aceasta zicand, s-a dus.

Cateheza ”Învierea Domnului și învierea noastră” – 12.04.2010

Partea I (o ora)

http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/d3b69a04971ed7

Partea a II-a (o ora)

http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/efcd5d27de0388

Predica din Duminica Tomei despre Marturisitorii Ortodoxiei [11.04.2010]

Predica la finalul slujbei din Duminica Tomei despre Marturisitorii Ortodoxiei [11.04.2010]

http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/385092492b3d62

Cuvinte din Pateric – Avva Agathon

Zis-a Avva Agathon: fara de pazirea dumnezeiestilor porunci, nu sporeste omul in nici o fapta buna.

Zis-a iarasi: niciodata nu m-am culcat sa dorm avand (ceva) asupra cuiva, nici am lasat pe cineva sa se culce, sa doarma avand (ceva) asupra mea. Aceasta, pe cat am putut.

Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui : tu esti Agathon ? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru. Iar el a zis : ei bine, asa este. Si i-au zis lui : tu esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarasi : Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au rugat pe el, zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, iar cuvantul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu, caci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi.

L-au intrebat pe el iarasi fratii, zicand: care fapta buna, parinte, intre petreceri, are mai multa osteneala ? Zis-a lor: iertati-ma, eu socotesc ca nu este alta osteneala, ca rugaciunea catre Dumnezeu. Caci totdeauna cand voieste omul sa se roage, voieste vrajmasul sa-i taie pe el caci el stie ca nu se impiedica de altceva, fara numai de rugaciunea cea catre Dumnezeu. Si toata petrecerea pe care o va face omul, rabdand intru dansa, dobandeste odihna. ziar rugaciunea pana la rasuflarea cea de pe urma, are trebuinta de nevointa.

Acelasi parinte cand vedea vreun lucru si voia gandul lui sa-i judece, isi zicea luisi : ” Agathoane, sa nu faci tu aceasta ! Si asa se linistea gandul lui.

Un frate a intrebat pe avva Agathon pentru pacatul curviei si i-a raspuns aceluia: mergi, arunca neputinta ta inaintea lui Dumnezeu si vei avea odihna.

Acesta si-a zis ca maniosul macar de va scula vreun mort, nu este primit la Dumnezeu.

Spunea avva Daniil, ca mai inainte de a veni avva Arsenie la parintii mei, au ramas si ei cu avva Agathon. Si iubea avva Agathon pe avva Alexandru, ca era nevoitor si bland. Si s-a intamplat ca toti ucenicii lui sa-si spele hainele in rau, iar avva Alexandru spala incet. Ceilalti frati au zis batranului : fratele Alexandru nu face nimic. Si vrand sa-i odihneasca, i-a zis lui: frate Alexandre, spala-le bine caci sint inuri. Iar el daca a auzit, s-a mahnit. Si dupa aceasta l-a mangaiat pe el batranul, zicand: au doara, nu stiam, ca bine faci? Ci acestea ti le-am spus inaintea lor, ca sa odihnesc cugetul lor cu ascultarea ta, frate.

De ce țipă oamenii unii la alţii mai ales când se ceartă?

„Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

– De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

– Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

– Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? – intreba din nou inteleptul.

– Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

– Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

– Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

Cuvinte din Pateric – Avva Arsenie

Un frate a rugat pe avva Arsenie ca sa auda cuvant de la el. Si i-a zis lui batranul : pe cat iti este cu putinta, nevoieste-te, ca lucrarea ta cea dinlauntru sa fie dupa Dumnezeu si sa biruiasca patimile cele dinafara.

*

Zis-a iarasi : de vom cauta pe Dumnezeu, Se va arata noua si de-L vom tine pe El, va ramane cu noi.

*

Avva Daniil zicea, ca l-a chemat intr-o zi avva Arsenie si i-a zis : odihneste pe parintele tau, ca dupa ce va merge catre Domnul, sa se roage pentru tine si iti va fi tie bine.

*

Se mai spunea, ca in toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san pentru a-si sterge lacrimile care picau din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a adormit, lacrimand, a zis: fericit esti, avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Ca acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu plange.

Cum îl împăcam pe cel supărat? – Din Pateric

Un parinte l-a intrebat pe avva Pimen:

– Cineva este suparat pe mine si eu ii cer iertare, dar el nu ma crede. Ce sa fac?

Batranul i-a raspuns, zicand:

– Ia cu tine inca doi si cere-i din nou iertare. Daca nu te crede, ia cu tine cinci frati si, daca nici cu cinci nu te crede, ia-l pe preot. Daca insa nici asa nu te crede, nu-ti mai ramane decat sa te rogi, netulburat, lui Dumnezeu, ca sa-l convinga pe acel frate si sa fii fara nici o grija.

Sfinți Părinți – Despre iubirea lui Dumnezeu și a semenilor

• Cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu întristează pe nimeni şi nu se întristează pentru cele vremelnice. – Sfântul Maxim Mărturisitorul – Filocalia II
• Cel ce iubește pe Dumnezeu nu poate să nu iubească pe tot omul ca pe sine însuși, deși nu are plăcere de patimile cele necurățite ale aproapelui. – Sfântul Maxim Marturisitorul
• Cel desăvârșit in iubire și ajuns la culmea nepătimirii nu mai cunoaște deosebirea între al său și al altuia, sau între a sa și a alteia, sau între credincios și necredincios, între rob și slobod, sau peste tot între bărbat și femeie; ci ridicat mai presus de tirania patimilor și căutând la firea cea una a oamenilor, privește pe toți la fel și are față de toți aceeasi dragoste. Căci nu mai este în el elin și iudeu, nici bărbat și femeie, nici rob sau slobod, ci toate și în toți este Hristos – Sfântul Maxim Marturisitorul

Cuvinte de folos – Starețul Tadei

Fara Dumnezeu nu exista viata, caci Dumnezeu este dragoste

Domnul asteapta neincetat de la noi sa ne unim intregi in dragoste cu Dansul, insa noi ne departam de El si vedem ca fara dragoste nu exista viata – adica, fara Dumnezeu nu exista viata, caci Dumnezeu este dragoste.

Insa nu este o dragoste dupa logica acestei lumi, o dragoste dupa cum o intelege lumea aceasta. Dragostea lumii acesteia este suferinta, inrobire, caci in dragostea noastra se amesteca duhurile din vazduhuri.

Aici exista putina dragoste, iar in cea mai mare parte este inrobire. Duhurile din vazduhuri cauta sa ne inrobeasca prin lucruri, prin persoane, incat inima noastra si intreaga noastra fiinta sa nu se lege de Izvorul vietii, de Dumnezeu, de dragostea cea adevarata. Caci duhurile stiu: daca inima noastra se uneste cu Dansul, nu se vor mai putea apropia de noi.

Cel ce se afla in plinatatea harului lui Dumnezeu, unit cu dragostea Domnului, acela este inconjurat de aceasta dragoste dumnezeiasca, de acel (har) dumnezeiesc, si duhurile din vazduhuri nu se pot apropia de el. Nu se pot atinge de noi, deoarece santem ingraditi cu puterea dumnezeiasca, cu harul lui Dumnezeu.