Pr. Bogdan-Florin Vlaicu: Cursul 50 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască, o dezbatere cu invitații mei speciali, părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la mănăstirea Antim din București, doctorand în teologie la Tesalonic și inginer, și cunoscutul jurnalist creștin Cătălin Sturza. Iată câteva subiecte care vor fi abordate: vești bune privind încetarea restricțiilor și a pandemiei în mai multe țări, scuze din partea unor jurnaliști pentru că au dezinformat în perioada crizei, atitudinea Bisericii privind inocularea și pașaportul sanitar în România și Grecia și provocări bioetice recente. Vă propunem o abordare documentată a acestor subiecte, o evaluare a perioadei pe care o traversăm, soluții la provocările spirituale adresate de acestă criză, o dezbatere liberă despre situația actuală și răspunsuri la întrebări care vă tulbură pacea sufletească, argumentate cu precizări ale specialiștilor din diferite domenii.
Invitatul special este profesorul doctor Vasile Astărăstoae, medic legist român, fost președinte al Colegiului Medicilor din România și fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Vom avea o dezbatere despre situația la zi a pandemiei, o perspectivă bioetică asupra campaniei de inoculare a copiilor, efectele inoculării, boala anului 2021 și pașaportul sanitar.
Virusul a fost folosit ca un instrument de intimidare, de șantaj, de supunere a populației și de inoculare a normalității absurdului. Asta este lumea în care am ajuns să trăim astăzi și, repet, cel mai mare învins al pandemiei a fost democrația! (min. 18:47)
Ortodoxia în general este reticentă la ecourile corectitudinii politice. Dacă observați, de obicei, cei care sunt provacciniști agresivi sunt și purtători ai valorilor de tip comportament sexual nonprocreativ, sunt și cei care au alimentat BLM cu toată acea propagandă legată de protecția persoanelor de culoare, sunt cei care alimentează doborârea statuilor și rediscutarea trecutului și, în general, susțin o nouă idolatrie care alungă toți idolii istoriei și încearcă să pună în loc, practic, toate lucrurile astea. Așadar, virusul a devenit o chestiune ideologică. România a respins această nouă ideologie. Și asta și datorită substratului ortodox. (min. 25:27)
Faptul că această epidemie se concentrează mai ales în statele europene și-n America de Nord, acolo unde s-a dus o politică de vaccinare acerbă, arată că, de fapt, vaccinul n-a făcut decât să slăbească sistemele imunitare, să pună virusul în stare de alertă și să dezvolte alte variante și până la urmă a prelungit și a agravat epidemia. Rămân la opinia că dacă acest vaccin, așa cum au spus mari specialiști laureați ai premiului Nobel, s-ar fi lăsat pentru perioade după, spunându-se că este o mare greșeală să vaccinezi în perioada de recrudescență a unei epidemii, acum lucrurile ar fi stat mai bine. Vaccinul, pe ansamblu, dacă luăm în considerare și slăbirea sistemului imunitar și efectele marginale și efectele adverse și discriminările pe care le-a creat și loviturile pe care le-a dat democrației, vaccinul a făcut mai mult rău decât bine. (min. 35:26)
La întrebarea de ce nu mă vaccinez, primul meu răspuns e: pentru că m-aș simți umilit, pentru că ar trebui să mă supun unor lucruri absurde, unor lucruri în care nu cred și care mi-ar îngenunchea sufletul; și îngenuncherea sufletului poate fi și o poartă deschisă pentru îngenuncherea trupului… (46:50)
Deci marele învins este binele individual, demnitatea umană, capacitatea omului de a fi stăpânul destinului său și de a fi cel care comunică cu corpul său într-o formulă osmotică. Se rupe sufletul de trup, se rupe om de om… (1:08:42)
„Lumea modernă a ajuns să definească „progresul” în funcție de cât de tare se îndepărtează de moralitatea creștină. Secretul Noii Moralități este negarea sufletului. Evul Progresiv nu înțelege virtutea și dărâmă civilizația pe care a moștenit-o. Eutanasia este un simbol potrivit: ultimul sacrament al unei societăți care nu mai aspiră la rai, ci doar la o distrugere fără durere.” – p. 14-15
Pașii devin tot mai accelerați către stăpânirea antihristică mondială, p(l)andemia fiind folosită ca o oportunitate pentru a reseta societatea și mentalitatea oamenilor. La umbra ei, s-au avansat proiecte legislative care păreau total inadmisibile acum 20 de ani și de care nu se anunță nimic în presă ca să fie într-o serioasă dezbatere publică. Atenție la min. 15:20 și 45:07!
„Hristos nu a promis o viață terestră uscată, plină de frustrări, petrecută în așteptarea plictisită a unui „cer” îndepărtat, ci una deplină, bogată sufletește, care începe aici și acum. Instinctiv, sufletul nostru tânjește după cunoașterea imediată a Dumnezeului veșnic, care să confere plinătate cotidianului nostru agitat, trăit la ritmurile nebune ale unui secol în care aparatele ce ne înconjoară sunt din ce în ce mai inteligente, iar noi din ce în ce mai ignoranți. În absența unei oferte spirituale solide din partea creștinilor, cei însetați de sens din Occidentul de azi caută să-și satisfacă dorul de absolut prin droguri, experiențe sexuale cât mai diverse sau îmbrățișând utopii seculare precum salvarea planetei sau construirea societății atotinclusive.
Derapajele moderne ar trebui să dea de gândit liderilor Bisericii și să îi îndemne la un serios examen de conștiință. În fond, Trupul lui Hristos nu are un scop administrativ-birocratic, adică o perpetuare a infrastructurii instituționale, ci să aducă viața în inimile celor morți, speranța în sufletul celor deznădăjduiți, bucuria pe fața celor întristați. Biserica există pentru a oferi tuturor paharul vieții veșnice, ostoindu-le setea de absolut.”
(fragment din capitolul Viață înainte de moarte, p. 170-171)
De curând, am început să citesc (mai pe îndelete) o carte tipărită în 2018, „Noile religii seculare”. Profesorul Nicu Gavriluță face o analiză foarte profundă a virusării mentalității omului secularizat (desacralizat) care-și împropriază noi zei și idoli pe care-i adoră nu doar zi de zi, ci aproape continuu, uitând de Dumnezeu cel Viu și iubitor, înrobindu-se și degradându-se din demnitatea de om liber, cu aspirații spiritual-transcendente, creat de Dumnezeu după chipul Său și dornic după asemănarea Sa prin iubire și sporire duhovnicească. Noile religii seculare (corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul) tind să înlocuiască religiile tradiționale și să se generalizeze pe plan mondial, generând schimbări majore în viața noastră cotidiană, atât la nivel personal, cât și social. Oare despre ce „mesia” ar putea face referire aceste religii seculare v-ați gândit?
„Am scris această carte cu profunda convingere, inspirată de scrierile lui Mircea Eliade, că negativitatea secularizării şi crizele aferente pot fi învinse dacă decriptăm convingător miturile, simbolurile şi motivele religioase camuflate în ideologii subversive, filosofii excentrice şi tehnologii provocatoare. Am interpretat astfel trei dintre religiile seculare actuale: corectitudinea politică, noile tehnologii şi transumanismul. Acest act eliadesc de hermeneutică creatoare continuă să fie reconfortant, stimulativ şi chiar soteriologic pentru fiecare dintre noi, într-un plan mai subtil al existenţei noastre.” (Nicu Gavriluţă)
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 