„Alba de lumină” – o nouă reușită editorială a scriitorului-rugător Adrian Georgescu

Vineri, 6 mai 2022, la orele 19:30, la biserica Sfântul Pantelimon – Foișorul de foc din București, a avut loc prezentarea cărții recent tipărite a lui Adrian Georgescu – Alba de lumină. Iată mai jos prefața acestei cărți.

Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii
întru cântări cinstindu-o să o mărim…

Și prin noua sa reușită editorială, „Alba de lumină”, scriitorul creștin Adrian Georgescu ne deschide ușile înțelegerii către universul său interior și ne cheamă la cea mai înaltă experiență umană: rugăciunea iubitoare și văzătoare de Dumnezeu. Adăugându-se celorlalte lucrări din ultimii 15 ani, pe care le putem asemăna unor drumeții către piscuri muntoase de unde se pot contempla peisaje încântătoare din lumea duhovnicească și dumnezeiască, scrierea de față reprezintă un nou urcuș pe cărările rugăciunii și ale comuniunii, având-o de această dată însoțitoare și călăuză pe Maica Domnului.

Alcătuită sub forma unor imnuri (15 la număr) de tipul canoanelor bisericești având nouă cântări (a câte 3-5 strofe fiecare, separate printr-un stih) recapitulate prin câteva prosomii (tot de tip rugăciuni-meditații), cartea de față ne oferă și aspectual imaginea unui progres (imnurile se măresc tot mai mult odată cu avansarea citirii lor) în cunoașterea tainelor rugăciunii și în contemplarea tot mai bogată a lui Dumnezeu celui prezent în inima „căutătorului Lui” care-I cere să înțeleagă voia Lui cu el: „Doamne, ce vrei de la mine? Unde este comoara inimii mele Te afli: vin la Tine. Nu ne lipsi de așteptarea noastră, Iubitorule de oameni.”. Acesta este punctul inițial al pelerinajului interior și al dialogului cu și în Dumnezeu desfășurat literar în prezenta carte. Haideți să facem și noi câțiva pași, urmând rugătorului/autorului pe acest drum…

Eleodor Bistriceanu – Inteligența animalelor. O introducere prin experimente (prezentare de carte)

Puține sunt cărțile pe care le-am apreciat de „la prima vedere”. Pentru că nu doar titlul atrăgător, coperțile sugestive și forma grafică excepțională au contat în evaluarea mea, ci mai ales conținutul ideatic și estetic m-au convins din ce în ce mai mult, cu fiecare pagină citită… Cartea domnului Eleodor Gh. Bistriceanu intitulată „Inteligența animalelor. O introducere prin experimente”, apărută de curând (noiembrie 2021) la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, este una dintre aceste bijuterii culturale care strălucesc multicolor/politematic și ne încântă ochii cei înțelegători, oferindu-ne felurite „vederi”, la diferite niveluri de zoom, aș putea zice, din spectacolul minunat al naturii.

• 

• 

• 

• 

Scrisă cu multă grijă la detalii, cu acribie matematică și entuziasm, cartea ne dezvăluie întâi de toate personalitatea, cultura și căutările autorului. Și prin această reușită editorială, Eleodor Bistriceanu ne face părtași căutărilor și cercetărilor sale începute încă din anii studenției, de când a pornit în descifrarea sensurilor profunde ale lumii în care trăim, ale lumii vii și raționale din care facem parte, cu care comunicăm și din care ne cuminecăm. Este uimitoare ușurința și eleganța cu care autorul ne face părtași „vederilor” la nivel micro- și macro-, individual și social (căci toate vietățile au și manifestări cognitive și comunitare), împletind reflecțiile teoretice cu rezultatele practice ale experimentelor în concluzii impresionante.

La porțile Ceriului – cu Grigore Leșe

Mare mi-a fost bucuria azi, la prânz, când, pe TVR Cultural, l-am revăzut și l-am admirat pe Grigore Leșe  cu invitații lui într-un nou episod din emisiunea ”La porțile Ceriului”. De fapt, fiecare episod este o întâlnire filmată ”pe viu” cu ”oameni înțelepți, care păzesc și îndeplinesc ritualuri străvechi, oameni care țin rânduiala lumii și care ne ajută să credem că încă se mai poate trăi normal și frumos”. Minunate dialoguri! Deloc regizate, discuțiile despre viața locuitorilor din satele românești curg liber, atingând specificul satului, numele, tradițiile, înțelepții comunității, apoi preocupările oamenilor, munca, portul, cântecele (și ce frumos cântau nișe bătrâni sau bătrâne, liber, fără dublarea orchestrei, cu glasul ori cu fluierul!), rânduiala mesei în familie… Masa are, iată, în străvechimea și-n gândirea oamenilor curați de prin sate, un caracter liturgic, de împreună-participare, nimeni nu mănâncă singur… Chiar și ciobanul, pe munte, își împarte pita cu cânele – sluga lui…

Realizate în satul Straja, dialogurile lui Grigore Leșe cu sătenii de astăzi mi-a confirmat că încă mai sunt oameni ”cumsecade”, adică în rânduiala firii, care văd lumea frumoasă și se integrează în mersul cuminte al naturii și al Bisericii. Pentru că ”fără credință nu faci nimic, nimic, nimic” – spunea un cojocar de acolo.

Mi-a plăcut, de asemenea, ”tratamentul” acestui om:

”Dimineața: miere, un măr și jumătate de ocă de ceai din diferite buruieni… pe zi trebuie să bei două oca de ceai ca să meargă corpu’ bun… La amiază: carne, oauă, borș, peștie… – Și horincă, nimic? (întreabă Grigore Leșe) – Horincă? Huuuh! 🙂 La ce, să mă duc eu la doctor? Cine e doctoru’? Otravă, să-mi otrăvesc corpu’…”

Fiecare emisiune, fiecare plimbare prin câte un sat, fiecare discuție cu oamenii, poartă pecetea naturaleții, a simplității spontane și a frumuseții sufletului românesc, pe care omul curat, tradițional le are imprimate în gândirea și în viața lui de zi cu zi. Ce frumos ar fi să aducem frumusețea și naturalețea aceea și în viața noastră, adesea sufocată de tehnică și artificialitate!…

Iată aici emisiunea pe care o recomand cu bucuria regăsirii unor rădăcini în satul românesc:

http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2010-05-03-9-52.flv&name=LA%20POR%C5%A2ILE%20CERIULUI.

Iar aici este arhiva tuturor emisiunilor lui Grigore Leșe: http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=602#.