Arhive pe categorii: Catolicism

Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Cursul 29 de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască – 23.04.2021 (cosmologie, Big Bang, astrofizică, metafizică, teologie)

Invitați: PS Siluan al Ungariei, Ana Bahmuțan, Teofil Duțu, medici (autori ai cărții „În căutarea adevărului pierdut”) și Ștefan Cârstea, cercetător științific la Institutul de fizică și inginerie nucleară din Măgurele

Intervențiile mele sunt la min. 1:24:21​ – 1:39:56​, 2:37:49​ – 2:46:55​, 2:57:12​ – 2:58:09​, 3:01:33​ – 3:03:17​, 3:16:50​ – 3:22:35​.

UPDATE (22.10.2020) – Pe la Vatican bântuie muulți extratereștri…

Reiau un articol mai vechi scris acum doi ani (2008) ca și un răspuns ortodox la noile ”bule” catolice semnalate și în ziarele

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/150571/Astronomul-Vaticanului-Dumnezeu-si-extraterestrii-coexista.html

Oare catolicii și extratereștrii sunt frați?

-Despre idolatria secolului XXI-

Motto: ”Daca ar fi existat, fiintele superioare extraterestre ar fi fost trimise pe pamant sa ne invete pasnic mantuirea (dobandirea vietii vesnice) ca sa economisim si Jertfa dureroasa a Fiului lui Dumnezeu si jertfele noastre…”

In ultima vreme, ”teologii” catolici, saracii de ei, continuandu-si ratacirea de peste 1000 de ani (prin care se adapteaza mereu duhului lumesc doar-doar vor fi simpatizati și apreciati ca apropiati de oamenii cazuti si rataciti) vor sa ”evanghelizeze” nu numai cele mai indepartate plaiuri ale lumii acesteia reale, ci si altele, cu mult mai indepartate, din irealitate. Adica, bag sama, au terminat treaba cu oamenii terestri.  Orizontul prozelitismului lor extinzandu-se acum (odata cu stiinta si tehnologia altadata infierate tot de ei) in afara Pamantului, ei vor, iata,  sa dialogheze cu ”fratii lor extraterestri”, cheltuind imense resurse de timp, energie si bani ca sa-i agate cumva de prin spatiu. Eu consider, insa, ca mai intai extraterestrii insisi au inceput sa dialogheze cu catolicii si sa-i invete, sa le inspire adica, mai la aratare, mai in ascuns, drumul catre lumea lor… Caci cu fiecare erezie, cu fiecare minciuna, cu fiecare inventie dogmatica si practica pe care le-au acceptat si promovat de-a lungul vremii, inselatii catolici s-au adancit in explorarea lumii ireale si intunecate a extraterestrilor. Si uite-asa, catolicii s-au ratacit progresiv de la Calea Adevarului si a Vietii, au iesit din Biserica lui Hristos, au lepadat Duhul Adevarului, Duhul Lui Hristos, pentru a se umple de duhul minciunii, duhul diavolului si al extraterestrilor lui…

Continuă lectura

Evanghelizare sau secularizare?

Prezența preotului, chiar fără să spună ceva, este o mărturie a prezenței lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu Cel Preacurat nu poate fi târât în orice loc sau în orice activitate unde sunt preamărite patimile omenești, ispitirea lui Dumnezeu și idolatria de orice fel. Și nici preotul nu poate merge să acrediteze prin prezența sa că unele lucruri sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Pentru că, din nefericire, în loc de a evangheliza lumea, preotul, fără chibzuială lăsându-se antrenat în asemenea ”activități omenești”, ajunge să conlucreze cu diavolul la desacralizarea (secularizarea) lui și a lumii. Din păstor adunător de oi devine lup risipitor…

Oricum, căderea Apusului de mai bine de o mie de ani în mai toate ereziile, departe de a fi încetat, a fost de fapt accelerată și oficial prin aggiornamento-area (adaptarea) continuă și progresivă la moda și la duhul lumii acesteia. Iar, oamenii, sărmanii, integrați și formatați ((re)educați) din copilărie în această mentalitate atee și anti-tee, ajung să nu mai distingă răul nefiresc de binele firesc ca să se ferească de moartea sufletului, și să facă răul crezând că este ”bine”, ”firesc”, ”natural”, spre batjocorirea lor de către diavol. Este culmea decăderii și a îndrăcirii…

Continuă lectura

Despre înșelare (I) – Comparaţie între mistica lui Francisc de Assisi şi cea a Sfântului Serafim de Sarov

Din cartea lui Iov aflăm că diavolul, începătorul răutății și al hulei, tatăl minciunii și ucigașul de oameni, după îngăduința lui Dumnezeu, ”l-a lovit” pe Dreptul Iov și cu răni de lepră pe tot trupul, urmărind să-l arunce pe Iov în răzvrătire față de Dumnezeu – Creatorul lui. Dar Iov, răbdând cu stăruință și nădejde în mila lui Dumnezeu, a fost pomenit și preamărit de Însuși Dumnezeu pentru credința lui nestrămutată.

Însă, diavolul, urzitorul vicleniei, nu a încetat să-i înșele pe oameni, ca să-i îndepărteze pe oameni de la Adevărul dumnezeiesc, uneori apelând și la ”semne și minuni” cu care să-i întrețină înregimentați într-o concepție și într-o conduită lipsite de harul, viața și binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea și face multe giumbușlucuri, jonglerii de idei, trucuri iluzioniste, sugestii în masă chiar, uneori cu ”arătări din viitor”, alteori cu ”mesaje din lumea de dincolo”, ca să ”învedereze” calea rătăcirii și a răzvrătirii de Dumnezeu.

Dacă Domnul Hristos – Dumnezeul Cel Viu și Adevărat nu Se dezminte, nu Se tăgăduiește pe Sine, nici nu-Și schimbă învățăturile și legea odată cu trecerea vremii, păstrând prin Biserica Sa Dreptslăvitoare calea mântuirii deschisă tuturor oamenilor, în afara ortodoxiei (dreptei înțelegeri și slăviri a lui Dumnezeu) colcăie duhurile mincinoase și mereu inventive la a confirma formele de înșelare mai vechi și la a plăsmui altele noi (erezii, ideologii, sincretisme filozofico-artistice, metode terapeutice, diete, rețete și sporturi de ”afirmare personală”, etc).

Diavolul vrea ca să-i pună pe oameni pe piste false și să-i întrețină în aceste rătăciri, inducându-le și mărindu-le mândria, slava deșartă, minciuna, chiar și unele foloase materiale. În creștinismul apusean, papalist și protestant, este propovăduit un hristos mincinos, un dumnezeu străin de Revelația dumnezeiască, plăsmuit în teoriile eretice și pătimașe ale oamenilor păcătoși și înșelați de diavol. De aceea, ”minunile” din romano-catolicism și din celelalte ideologisme ”creștine” sunt diversiuni ale diavolului care au rostul de a-i ține pe oameni în exaltarea înșelării, îndepărtându-i de calea strâmtă a realei pocăințe, a dreptei și roditoarei credințe.

Articolul de mai jos a fost publicat initial în revista Synaxis: Orthodox Christian Theology în the 20th Century, Vol. 2, pag. 39-56, sub semnătura lui George Macris (acum plecat la Domnul), care a fost preot în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor, în Portland, Oregon. Revista Synaxis este publicată de mănăstirea Noul Ostrog din Canada.

Continuă lectura