„Planul Kalergi” și baba mioritică

Date fiind evenimentele recente de la granița turco-greco-bulgară și actualitatea cuvintelor lui Marian Nazat, redau mai jos articolul său din 9.09.2019 de pe https://www.cristoiublog.ro/planul-kalergi-si-baba-mioritica/:

Prin anii ’30, Richard Coudenhove Kalergi mărturisea în cartea Idealismul practic că „omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni şi va înlocui diversitatea popoarelor și indivizilor. (…) Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă”. De atunci a trecut aproape un secol și planul contelui, el însuși un produs al metisajului[1], este pe cale să se înfăptuiască. Fiindcă, de pildă, eseistul Jean-Paul Gourévitch se folosește de date concrete când susține că „schimbarea populației este incontestabilă. Am luat ultimele cifre oficiale – cele ale Oficiului Francez pentru Imigrație și Integrare. În Franța, există 11% dintre imigranți în sensul deplin al cuvântului, adică oameni născuți într-o țară străină din părinți străini. Dacă adăugăm descendenții direcți, indiferent dacă provin din părinți străini sau dintr-un cuplu mixt, ajungem la 24%. Aceasta este o proporție mult mai mare decât orice s-a înregistrat în trecut.”[2] Deși nu am la îndemână statistici la zi[3], bănuiesc că și în Belgia, Elveția sau în Olanda lucrurile stau cam la fel. Anglia nu-i departe nici ea, ca și Austria, Spania și Germania ori țările scandinave, doar Italia rezistă încă noii scrânteli a omenirii – înlocuirea popoarelor autohtone din Occident cu imigranții din Africa de Nord și din Orientul Apropiat. Cum altfel, de vreme ce ISESCO, organizație care include 54 de țări (echivalentul musulman al UNESCO), pretinde pur și simplu „că francezilor trebuie să li se dea o educație bilingvă franco-arabă, nu numai pentru cei care provin din imigranți, ci și pentru cei care sunt descendenții autohtonilor. Ei spun că acest lucru le va permite francezilor să-și înțeleagă mai bine colegii”[4] ? Aidoma declarase, în urmă cu trei ani, de pe un platou de televiziune, și Nicolas Sarkozy: „Obiectivul, și asta va face să se vorbească mult, obiectivul este de a face față (de a accepta) provocării metisării, provocarea metisării pe care ne-o adresează secolul XXI. Nu este o alegere, este o obligație, un imperativ; nu putem face altfel, decât cu riscul de a ne confrunta cu probleme considerabile. Noi trebuie să ne schimbăm, deci o să ne schimbăm. O să schimbăm peste tot în același timp: în întreprinderi, în administrație, în educație, în partidele politice. Și o să ne punem obligații de realizat. Dacă acest voluntarism republican nu funcționează, va trebui atunci ca Republica să treacă la metode și mai constrângătoare.” Un filosof celebru, Alain Finkielkraut, îi ținea isonul, justificând prin statura-i intelectuală impozantă noul crez politic: „Metisarea celebrează numele celuilalt. Se spune că este mult mai bună decât asimilarea.”