Cântecul pruncului nenăscut – adevărata primăvară a părinților și a lumii

Ne bucurăm, așa-i, că răsare soarele de după munți? Când vedem razele lui anticipând strălucirea-i dătătoare de viață?

Ne bucurăm, așa-i, că vine primăvara de după frig? Când vedem mugurii pregătiți să înflorească și păsările dregându-și graiurile ca să cânte?

Așa ar trebui să ne bucurăm și când cel mai luminos soare și cea mai călduroasă primăvară ne bate la ușă: venirea unui prunc pe lume. Când simțim dragostea lui Dumnezeu, răsărind mai strălucitoare ca soarele și mai bucuroasă ca primăvara, împletită cu dragostea oamenilor în cea mai înaltă simfonie a lumii, un prunc nou. O minune mai mare ca toate răsăriturile de soare și mai frumoasă decât toate primăverile! Mai ales că putem să ne înmulțim și noi viața prin dragostea lui!  Să ne dea Dumnezeu tuturor gânduri înseninate de harul și dragostea Lui!

*

„Nenăscut”, un cântec al artistei creştine Caitlin Jane, inspirat din perioada de sarcină neplanificată a unei prietene, renaşte un mesaj de speranţă şi prezintă imaginea puternică a omului încă nenăscut.

Viața pruncului şi valoarea ei eternă

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea” (Luca 10, 14-15)

În ultima vreme, extins într‑o avalanşă scăpată parcă de sub orice control, războiul diavolului cu omul contemporan şi al acestuia cu Dumnezeu şi cu semenii a căpătat dimensiuni uriaşe. Viaţa omului şi viaţa omenirii însăşi sunt într‑un real pericol. Mai ales că terenul de luptă s‑a stabilit în locul cel mai sigur şi mai potrivit pentru a da viaţă omului: pântecele mamei. Acest templu al vieţii a ajuns de prea multe ori să fie transformat într‑un sinistru eşafod pe care sunt jertfiţi pruncii cei nevinovaţi şi neapăraţi decât de aripile îngerilor lor „care pururea văd faţa Tatălui Care este în ceruri” (Matei 18, 10)…