Printr-un comunicat al Bisericii Ortodoxe din Serbia aflam ca pe 29 aprilie 2010 au fost canonizati doi sfinti. Arhimandritul Justin Popovici (1894-1979) – parintele spiritual al Manastirii din Celije de langa Valjevo, si care de aici inainte va fi pomenit ca fiind Sfantul Justin de Celije, precum si cea a parintelui Simeon Popovic (1854-1941), staretul manastirii Dajbabe de langa Podgorica pe care il vom pomeni ca Sfantul Simeon de Dajbabe.
Sfantul Justin va fi pomenit in ziua de 1 iunie, dupa calendarul iulian, sau pe 14 iunie dupa cel gregorian, iar Sfantul Simeon pe 19 martie dupa cel iulian, sau pe 1 aprilie dupa cel gregorian.
Sarbatorirea (proclamarea) in mod solemn a noilor sfinti canonizati va avea loc duminica pe 2 mai in biserica Sfantul Sava la Belgrad, incepand cu ora 9, informeaza Roman Ortodox in Franta.
Sfântul Justin Popovici era cinstit de mai mult timp în diaspora sârbă şi rusă din Occident şi SUA, dar canonizarea oficială s-a făcut abia acum.
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 
Gasesc interesant faptul ca mai intai sfintii sunt cinstiti de straini decat de cei din tara lor (co-nationalii lor). Nu stiam ca Sf Iustin Popovich nu fusese inca canonizat in Serbia, noi cei de afara il cinsteam ca sfant, asa cum ii cinstim si pe sfintii inchisorilor din toate lagarele comuniste din Europa, ei fiind deja trecuti ca sfinti in calendarul ortodox al diasporei.
ApreciazăApreciază
E cazul si cu cei care s-au sfintit in inchisorile noastre suferind tortura, prigoana si moarte de la cei fara de Dumnezeu conducatori sau slugi netrebnice. Inima noastra se bucura totusi ca ei si-au gasit bucurie si odihna in lacasurile ceresti, linga Cel pe care L-au marturisit fara a tine cont de fata si rangurile omenesti si de al carui nume nu s-au rusinat si nu s-au temut sa-l marturiseasca nici in fata celor care, cu sete, rivneau sa le ia viata. Acestia, chiar daca nu sunt canonizati de oameni, se desfateaza in sfintele lacasuri, unde nu este nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfirsit. Ar trebui canonizati spre folosul Bisericii luptatoare pt ca ei intruchipeaza neobosita lupta a Bisericii impotriva slujitorilor satanei si railor stapinitori, impotriva hulitorilor de Dumnezeu si a celor care in decursul tuturor veacurilor au slujit satanei si lumii decazute de la Dumnezeu. Ei nu au fost impiedicati sa-L marturiseasca pe Hristos nici de cei care le-au luat viata. De aceea, nu ar trebui sa ne impiedice nici pe noi eventuala lor apartenenta politica (discutabila, pt ca erai inchis ca detinut politic pt ca il marturiseai pe Hristos) pentru a recunoaste harul lui Dumnezeu care a lucrat in cei care L-au marturisit pe El. Ei sunt si ramin un indemn pt noi ca sa vedem bine cui slujim si de cine ne lepadam in aceasta viata trecatoare. Ca sa vedem bine ca cu cine ne unim aici, ne unim pt vesnicie-cu Dumnezeu sau cu Mamona. Sa vedem ca faptele noastre pe care le vedem ca sunt atit de mici, au valoare in vesnicie. Sa lucram dar pt a putea spune si noi Hristos a inviat! in ziua cea neinserata a imparatiei Sale, urmind sfintelor indemnuri ale celor care si-au dus crucea pina la cea din urma suflare, fara a taia din ea si fara a se lepada de facatorul si binefacatorul lor.
ApreciazăApreciază