„Crede și nu cerceta!” – Reflecție la vremuri tulburi


A accepta fără îndoieli discursul „autorităților” (vădit compromise de incompetență și corupție, caracatița mafiotă având tentacule și capete transnaționale) este un semn de orbire și de amorțire a spiritului critic prezent în orice om rațional. Dictonul „crede și nu cerceta/contesta” a devenit stindardul sub care propagandiștii minciunii trec la acțiuni violente nu doar în lumea publică/politică, ci și în mediul științific/academic, unde vocile unor eminenți profesori și cercetători sunt acoperite de huiduielile pline de ură bolșevică ale gloatei isterizate și de lozincile unor „vedete” youtuberiste popularizate până la greață, nu doar de comenzile „autorităților”…

      Glasul profetic al Bisericii ne cheamă nu numai la pocăință, reflecție și luptă interioară cu patimile și cu duhurile răutății, ci și la cercetarea atentă a mișcărilor „autorităților” care, printr-o sincronizare la nivel global, încearcă (re)programarea ideologică în masă a oamenilor și încolonarea lor în cea mai vicleană tiranie tehnologico-politico-medicală existentă în istoria lumii, lucru care-i va face pe mulți să uite de Dumnezeu și de mântuire, de bucuria, frumusețea și veșnicia iubirii.

     Părintele Adrian Făgețeanu spunea că noul zeu materialist al lumii (post)moderne descreștinate este „binele social” și că vor veni vremuri când creștinii (și chiar oamenii care vor să trăiască natural, simplu) vor fi urmăriți, calomniați și acuzați (ca-n vremea prigoanelor din primele secole) că sunt dușmani ai societății și ai regimului, niște fanatici și înapoiați, fundamentaliști și canibali… Iată că încep deja cu acuzele pe temei medical. Dar nu se vor opri aici…

Vezi și articolul: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/de-la-nazism-la-maskism-o-critica-franceza-a-politicii-copilului-sacrificat-pe-altarul-angoasei-irationale-a-adultilor-cand-o-sa-ne-dam-seama-oare-de-oroarea-la-care-ii-supunem-si-o-intreb/.

Un gând despre „„Crede și nu cerceta!” – Reflecție la vremuri tulburi

  1. despre purtarea măștilor ca formă de manifestare a gândirii magice (superstiției)

    https://americanthinker.com/blog/2020/08/masks_as_magical_thinking.html

    Masks as magical thinking
    By Jeffrey Ricker

    The history of mankind is, for the most part, that of ignorant pagans dutifully agreeing with whatever a group of priests told them was true. The priests would attribute divine wisdom and power to a force of nature and claim to speak for it. „The rain god is angry,” the priests would admonish the people, „so give us the crops you grew.” The people would nod their heads knowingly and obey.

    When plague strikes, the people were particularly attentive to their priests to hear how to please the gods and avoid death. The 21st century is not different. Today, however, they call their priests „scientists” and one of their gods „government.” The priests/scientists have stated that we have been greedy and created too much carbon dioxide. To save ourselves from the plague, the gods/government command that we wear a mask.

    The common man claims to believe in science. In reality, he believes in scientists. There is a very big difference. If he believed in science, then he would critically weigh the theories and conclusions presented to him against a body of producible facts and repeatable experiments. The common man does not do this. He simply takes the words of the priest/scientists as truth, especially when the words are blessed by the gods/government.

    Science is not ignorant superstition, but the common man’s belief in science is. Believe I am wrong? Ask someone to explain the scientific principle. The majority will not be able. For those who do know the scientific principle, ask them if and how they applied it to the matter at hand. You will get a great deal of sputtering and righteous indignation. They heard it on the news or read it on the internet. „Everyone knows it’s true,” they will declare to you with religious certainty. „The scientists all agree.”

    Believing in science does not mean accepting anything a scientist says. Quite the opposite. The scientific principle means being skeptical. A scientist has to prove that he is correct. By the way, and this is important, computer models are not proof.

    There is no scientific proof that the general population wearing cloth masks in public, with no training in how to properly clean and handle such masks, has in any way decreased, let alone prevented, the spread of the Wuhan virus. I defy anyone to prove me wrong. More importantly, I defy anyone who is so adamant that people wear masks for safety to tell me he reviewed any such proof before they became so adamant.

    I have seen articles quoting scientists and doctors. I have heard anecdotal evidence. I have heard logical arguments for a policy of public masks and against it. I have read scientific papers that show correlation by country between public mask policies and lower infection rates. I have read papers that show no such correlation. I also know that correlation is not the same as causation. What I have not seen is proof.

    The common man’s zealotry for masks does not come from rigorous scientific analysis. Instead, it comes from baser forces. For the most part, it seems to come from a sincere desire to do what is right. For a subset, it comes from a desire to feel better about himself by doing something he believes is right or important. For an even smaller subset, it is about being perceived by others as a better person. The English word for the latter is „sanctimonious,” or in the vernacular, „Karen.”

    The common man’s belief that masks are effective is based in magical thinking. More specifically, it is cargo cult thinking. „Cargo cult” is a term used to describe the behavior anthropologists observed in Polynesia after the Second World War. The natives called all the manufactured goods the Americans brought „cargo.” The cargo came on planes. When the Americans abruptly left the islands, the natives mimicked the behavior of the ground crews on the runway in the belief that their actions would magically make the airplanes come back with more cargo.

    The common man has seen doctors and nurses. He has seen that doctors and nurses wear masks when working with patients. What he has not seen is the training and discipline that doctors and nurses apply to those masks to assure that they are sterile and thereby effective. The common man is wearing the same dirty mask in public for days, touching it and adjusting it with his unsterilized hands and laying it on the counter or shoving it in his pocket when he is done. He might as well climb into a tree and wave palm leaves to have planes bring him cola and chocolate.

    Everyone is entitled to his own personal beliefs. I only ask that people be self-aware enough to distinguish between a personal belief and scientific fact. If I am about to fall off a ledge, by all means, lecture me on the law of gravity. On the other hand, if I am about to walk down the sidewalk without a mask, please keep your personal beliefs to yourself.

    Măștile ca gândire magică (superstiție)
    De Jeffrey Ricker

    Istoria omenirii este, în cea mai mare parte, despre păgâni ignoranți conștient aprobînd orice le-a spus un grup de „preoți” ca fiind adevărat. „Preoții” obișnuiau să atribuie înțelepciunea și puterea dumnezeiască unei forțe a naturii și pretindeau că vorbesc în numele ei. „Zeul ploii e furios”, „preoții” obișnuiau să mustre poporul, „așa că dați-ne recoltele pe care le-ați crescut.” Oamenii obișnuiau să dea din cap afirmativ în mod conștient și să se supună.

    Când epidemia lovea, oamenii erau deosebiți de atenți la „preoții” lor pentru a auzi cum să mulțumească „zeii” și să evite moartea. Secolul 21 nu este diferit. Astăzi, cu toate acestea, „preoții” lor se numesc „oameni de știință” și unul dintre „zeii” lor „guvernul”. „Preoții”/”oamenii de știință” au declarat că am fost lacomi și am creat (eliminat) prea mult dioxid de carbon. Pentru a scăpa de epidemie, „zeii” / „guvernul” poruncește ca să purtăm o mască.

    Omul obișnuit (de rând) afirmă că „crede” în știință. În realitate, el „crede” în oamenii de știință. Este o mare diferență. Dacă ar fi „crezut” în știință, atunci el ar fi cântărit (pus în balanță) teoriile și concluziile ce i-au fost prezentate împotriva unui cumul de fapte realizabile și experimente repetabile.
    Omul obișnuit (de rând) nu face asta. El, în mod simplu, ia cuvintele „preoților”/”oamenilor de știință” ca adevăr, mai ales atunci când cuvintele sunt „binecuvântate” de „zeii”/”guvern”.

    Știința nu este superstiție ignorantă, dar credința omului obișnuit (de rând) este. Credeți că mă înșel? Cereți cuiva să explice principiul științific. Majoritatea nu va fi capabilă. Pentru cei care cunosc principiul științific, întrebați-i dacă și cum l-au aplicat în practică. Vei primi foarte multă bolboroseală și indignare justificată. Ei au auzit la știri sau au citit pe internet. „Toată lumea știe că e adevărat”, îți vor spune cu o siguranță religioasă. „Oamenii de știință cu toții au fost de acord.”

    „Credința” în știință nu înseamnă acceptarea a orice spune un om de știință. Ba din contră. Principiul științific înseamnă scepticism. Un om de știință trebuie să demonstreze că gândește corect. Apropo, și asta este important, modelele computaționale (generate de computer) nu sunt dovezi.

    Nu este nicio dovadă științifică care să ateste faptul că, populația majoritară purtînd măști de pânză în public, fără nicio pregătire în sterilizarea adecvată și operarea cu aceste măști, a scăzut în vreun fel, sau a prevenit, răspândirea virusului Wuhan. Invit pe oricine să îmi demonstreze că mă înșel. Cu mult mai important, invit pe oricine este într-atât de hotărât (categoric, încăpâțânat) că oamenii poartă măști pentru siguranță să îmi spună dacă a verificat o asemenea dovadă înainte de a deveni atât de înverșunați.

    Am văzut articole citînd oameni de știință și doctori. Am auzit dovezi anecdotice (bazate pe dovezi neoficiale). Am auzit argumente logice pentru politica măștilor publice și contra. Am citit ziare de știință care au arătat legătura dintre politicile măștilor publice și ratele de infecție scăzute. Am citit ziare care nu au prezentat nicio astfel de legătură. Știu de asemenea că legătura nu este același lucru cu cauza. Ce nu am văzut este dovada.

    „Râvna” omului obișnuit (de rând) pentru măști nu vine dintr-o analiză științifică riguroasă (exactă). În schimb, vine din convingeri de bază. Pentru marea parte, se pare că vine dintr-o sinceră dorință de a face ce e bine. Pentru un subgrup, vine dintr-o dorință de a avea o părere bună despre sine făcînd ceva ce „crede” că este drept sau important. Pentru un subgrup și mai mic, este pentru a fi văzut de alții ca o persoană bună. Cuvântul Englezesc pentru ultimul [subgrup] este „sanctimonius” („pios”, „evlavios”, „cucernic”), sau în jargon, „Karen”.

    „Credința” omului obișnuit (de rând) că măștile sunt eficiente își are baza în gândirea de tip magic (superstiție). Mai exact, gândirea de tipul „cultului cargo (încărcătură)”. „Cultul Cargo (Încărcătură)” este un termen utilizat pentru a descrie comportamentul pe care antropologiștii l-au observat în Polynesia după cel de-al doilea război mondial. Băștinașii au numit toate bunurile fabricate aduse de americani „cargo (încărcătură)”. Încărcătura a venit cu avioanele. Când americanii au părăsit insulele brusc, băștinașii au imitat comportamentul echipajelor terestre pe pistă cu credință că acțiunile lor în mod magic vor face să se întoarcă avioanele cu mai multă încărcătură.

    Omul obișnuit (de rând) a văzut doctori și asistente. A văzut că doctorii și asistentele poartă măști când lucrează cu pacienți. Ceea ce nu a văzut este pregătirea și disciplina pe care doctorii și asistentele o aplică acelor măști pentru a se asigura că sunt sterile și astfel efective. Omul obișnuit (de rând) poartă aceeași mască murdară în public cu zilele, atingîndu-o și ajustîndu-o cu mâinile nesterilizate și așezîndu-o la nimereală sau vârîndu-o în buzunar când a terminat. Ar putea foarte bine să se urce într-un copac și s-o fluture în aer pentru ca avioanele să-i aducă cola și ciocolată.

    Fiecare are dreptul la părerile proprii. Vreau ca oamenii să fie îndeajuns de conștienți pentru a distinge între o părere personală și un fapt științific. Dacă sunt pe punctul de a cădea de pe stâncă, vă rog, să mă bateți la cap (să mă învățați) despre legea gravității. Pe de altă parte, dacă voi merge pe trotuar fără mască, vă rog păstrați-vă părerile proprii pentru voi.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.