Vasile Voiculescu – Poezii despre Sfânta Cruce

CRUCEA – CHEIE

Nu-ţi găsesc nici cuget, nici cuvânt,
Mintea e prea slabă să Te priceapă;
Inima, poate, ar sta să Te-ncapă,
Dar mi-ar trebui o inimă de sfânt.

Cârmă spre Domnul pe oceanul de rele,
Cheie ce pururi Cerul descui,
Cruce sfântă, ajută-mi să te pui
Cheia labirintului vieții mele.

iunie 1954, București

*

CRUCEA – ARCĂ

Odinioară Noe scăpă de la-necat,
Cu seminţii şi neamuri, plutind fără zăbavă:
Dar luă cu el păcatul în şubreda lui navă
Şi-l răspândi cu toată odrasla-i pe-Ararat.

Tu, Cruce, purtătoare de trupul lui Hristos,
Azi ca o nouă Arcă te-ncarci de-ntreaga lume
Şi biruind potopul păcatelor, anume
O urci şi-o scoţi în Ceruri, la Tronul sfânt, prinos.

3 august 1954, Bucureşti

*

CRUCEA – MIREASĂ

(Răstignirea)

Năprasnică, spăimântătoare nuntă
Cu îngeri plânşi, haini legionari,
Tragic alai şi băuturi amari,
Mire Christos, mireasă Crucea cruntă
Tovarăşa infamilor tâlhari.
„Vin’ din Liban”… cânta odinioară
Miresei sacre, marele-nţelept…
Şi ea-nălţată dintr-un cedru drept
În braţe prinse pe Iisus, la piept
Şi osândiţii miri se-mbrăţişară,
Şoptindu-şi unul altuia „de când te-aştept” !

25 august 1954, Bucureşti

*

LOCUL CRUCII ÎN SFÂNTA TREIME

Nedespărţită Cruce de Iisus
Tu, soaţă pretutindeni lângă El,
Ca pe pământ şi-n Ceruri eşti la fel
Părtaşa slavei celei mai de sus.

Sfânt mădular al unicei Treimi,
Hristos te-a luat în sfat pe-aceeaşi treaptă
Şi ca pe-un sceptru al veşnicei Crăimi
Te ţine-acolo-n mâna Lui cea dreaptă.

26 august 1954, București

*

CRUCEA – REMEDIU

Cu ce să-mi vindec, Doamne, al îndoielii ulcer?
Mi-s voile și gândul zădarnică-alifie,
Balsamul rugăciunii n-ajunge-n carnea vie
Și n-a fost leac pe lume, ori plastur, ca să nu-l cer!

Mi-ai rămas, Tu, singur, Tu Cel făr-de prihană,
Împunsule în coastă, Bătutule în cuie,
Tu știi ce-i chinul: Ia-mă, pe Crucea Ta mă suie,
Ca Duhul Crucii Tale să ardă crunta-mi rană.

14 septembrie, Ziua Crucii, 1954, București

*

CRUCEA – ÎNĂLŢARE

Tu-nsemni peste lume cea mai înaltă Lege:
Din patru zări aduni puterile toate…
Cine-ar putea vreodată-nţelege
Misterioasa, groaznica ta simplitate?

Chip al infinitului răstignit în noi,
Punem slabele noastre braţe peste-ale Tale;
Pironeşte-mi-le de aripile-ţi triumfale
Să mă înalţi cu tine din lăuntricul gunoi…

14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci, 1954, Bucureşti

*

CRUCEA – JUG

Tu, Cruce, dulce jug al lui Hristos,
De Tine-n veci acuma nu mai fug,
Adânc cerbicea inimi-mi plec jos
Și sub povara Ta cerească mă înjug.

Stau să mă mâne Domnul unde-o vrea
Cu biciul Său de Duh atât de drag;
Și nici o muncă nu-mi mai pare grea
Când știu că brazda mântuirii trag.

luni, 27 septembrie 1954, București