Intelectualii raționaliști și înțelepciunea harului

Intelectualii raționaliști au impresia că pot explica multe (nu zic totul, deși unii chiar sunt orbiți de propria importanță și cred că totul poate fi cunoscut rațional și eventual „recreat” prin tehnologie – de fapt ei nu cunosc realitatea, ci doar modelul lor de reprezentare a realității, model mai mult sau mai puțin aproximativ și eficient/utilitarist), dar nu văd infinitul de taine prezente la toate nivelurile existenței, pentru că nu au smerenia sesizării prezenței și lucrării lui Dumnezeu în adâncurile realității (exterioare și interioare), dincolo de sincronicitatea, cauzalitatea și armonia evenimentelor și experiențelor care fac „bună foarte” lumea creată de el (inclusiv lumea interioară a omului). Pentru că și lumea creată are taine apofatice, nu doar Dumnezeu cel necreat…

Or, numai rugăciunea smerită și euharistic-doxologică (rostită, gândită și simțită cât mai neîntrerupt în Duhul Sfânt) te unește cu Dumnezeu cel Viu, Sfânt, Înțelept și Iubitor, cel „de infinite ori infinit” (cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul) și te dilată existențial spre veșnicia și necuprinsul înțelegător și iubitor dumnezeiesc în Iisus Hristos – Logosul divin „prin Care toate s-au făcut”. Doar primind prin harul Duhului Sfânt mintea/înțelegerea lui Hristos, creștinul rugător și cultivat poate fi un intelectual adevărat, un înțelept autentic, adică vede/înțelege corect realitatea, cu smerenie și evlavie față de rațiunile, intențiile și lucrările creatoare ale lui Dumnezeu care nu pot fi cuprinse în cuvinte/concepte limitate, supuse modelor și modelelor istorice și ideologice schimbătoare. Doar această înțelepciune iubitoare vede și prețuiește euharistic lumea și oamenii înaintea lui Dumnezeu care „vrea ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința Adevărului să vină”. Doar luminat de harul dumnezeiesc, creștinul rugător primește dreapta socoteală, darul discernământului, prin care distinge binele de rău, dincolo de aparențele adesea înșelătoare pe care diavolul le folosește ca să amăgească oamenii și să-i agațe în răzvrătirea lui față de Dumnezeu – Creatorul Înțelept și Iubitor.

Să nu uităm că intelectualii vicleni, posesori de știință fără con-știință și fără credință vie în Dumnezeu cel Viu, s-au demonizat și au generat cele mai sinistre forme de tortură și ucidere în masă, cele mai totalitare regimuri politice și cele mai abjecte forme de manipulare a conștiinței oamenilor (mai ales în ultima vreme) care, dezinformați, au ajuns (din ne-știință, frică și rușine, prin amăgire, constrângere și intimidare) să ia răul drept bine și să-i și persecute pe cei ce nu fac ca ei. Adică au atins nebunia de care vorbește Sfântul Antonie cel Mare: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”…