Chiar m-a captivat… Ca o poveste de o oră, dar ca un film istoric românesc… Părintele Vasile Oltean, directorul Muzeului Primei școli românești din Șcheii Brașovului, putea vorbi ore în șir cu aceeași căldură și erudiție despre prezența școlii și a unor scrieri în limba română în Ardeal încă din sec. XI, adică mult mai devreme decât Diploma cavalerilor ioaniți (1247) pe care ne-o flutură catolicii prin fața ochilor ca fiind primul text în limba română. Or, Omiliarul (carte de predici în manuscris) de pe la anii 1100, prezent în arhiva muzeului, dovedește existența atât a ortodoxiei, cât și a școlii care s-a născut în tinda bisericii, întărind conștiința creștin-ortodoxă a românilor transilvăneni.
Aproape toată discuția a scos în evidență importanța și continuitatea Școlii românești din Șchei, care a străbătut vitregiile istoriei și ale valurilor de prozelitism catolic ce au încercat să dărâme demnitatea ortodocșilor români din Ardeal. Să nu uităm că și Sfântul Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești (1708-1716), a tipărit cărți de cult și de învățătură pe care le trimitea în Ardeal prin preoții hirotoniți tot de el pentru Șcheii Brașovului și alte localități din Ardeal exact la scurtă vreme după dezbinarea criminală a uniației de la 1701.
Părintele a evocat faptul că a găsit în arhiva Școlii din Șchei un Molitfelnic-manuscris (ortodox, binențeles) în limba română de pe la anii 1500 care conținea și Slujba pregătirii (cateheză, lepădare de eresuri, mărturisire a credinței ortodoxe) unui catolic ”care vine să se boteze” la ortodoxie. Adevărat, cine dintre catolici avea curajul, în vremea imperiului habsburgic catolic, să treacă la ortodoxie? Chiar curaj de martir! Ce preot ar fi copiat de mână slujba venirii la dreapta credință de la catolicism dacă nu ar fi folosit-o niciodată? Or, asta este dovada că, și dintre românii catolici, unii veneau la dreapta credință, sau poate reveneau după ce ei sau părinții lor fuseseră înșelați și se catolicizaseră înainte, înfruntând lipsurile și discriminările la care erau supuși ortodocșii…
Aproape de finalul excursului în tainele și istoriile cuprinse în arhiva Școlii, părintele profesor Vasile Oltean a amintit un episod din multele încercări și intimidări la care erau supuși preoții ortodocși din Ardeal după ce catolicii și-au împânzit influența (înșelarea) asupra creștinilor români. Un preot ortodox, pârât la cardinalul catolic care era și nobil, deci avea drept de judecată asupra cetățenilor din zona stăpânirii lui, nu a cedat presiunilor și a mărturisit ortodoxia până la capăt:
– Bine, mă, voi pe drac îl pomeniți la biserică, dar pe papa nu? – îl întrebă cardinalul pe preot.
– Da, pe drac îl pomenim ca drac, dar pe papa niciodată ca papă. – răspunse preotul ortodox.
Cu acest tonus s-a terminat emisiunea, și cred că numai bucuria întâlnirii cu trecutul mărturisitor al românilor ortodocși din Șchei mi-a mișcat degetele ca să însemneze pe laptopiseț această scurtă și neîncheiată recenzie. Dar poate o voi încheia când voi atinge la fața locului înscrisurile vechi românești…
MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ 